Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


revista - revistelor saptamanale din tara




revista22



Hotii si cersetorii democratiei – Cristian Teodorescu

"Intr-o tara in care, vorba lui Matei Calinescu, de pe vremea cind Romania era un stat totalitar in buna regula, cersetorii intind mina la hoti, iar hotii fura de la cersetori, intr-un circuit perfect, e greu de crezut ca democratia va aduce lumina dreptatii, cita vreme democratia insasi se foloseste tot de hoti si de cersetori."

PSD, partidul tranzitiei – O analiza – Stelian Tanase

"E probabil ca alegerile din 2004 sa fie ultimele in care detinerea puterii politice sa insemne si controlul quasitotalitatii resurselor si a oportunitatilor de afaceri. Sectorul privat va fi suficient de larg si de consolidat pentru a nu vedea in cei de la guvernare singura posibilitate de a supravietui. Politicul si economicul se vor desparti, e o chestiune de timp. Daca nu in 2004, pina in 2008, economicul se va emancipa de politic in mare masura. Un partid care si-a construit baza puterii pe acest amestec de discurs de stinga, cu accente populiste si sustinerea in paralel a unei birocratii in plin proces de trecere a banilor publici in buzunare private isi incheie rolul istoric de partid al tranzitiei. De aceea transformarea PSD intr-un partid social democrat modern este un pariu decisiv si nu doar obisnuitul conflict pentru suprematie intre lideri. De reusita acestui proces depinde intr-o anumita masura daca Romania va fi o democratie consolidata sau o oligarhie, ori o "shadow democracy", o tara cu fatade de institutii formal democratice care ascund o minoritate atotstapinitoare."

Centrul Cultural din New York va deveni Institut de Cultura – interviu cu Sanda Visan

"Pina acum, acesta e singurul centru cultural care are o pagina web (celelalte sase nu au asa ceva) si care desfasoara activitati bazindu-se pe contributia intelectuala a romano-americanilor din zona New York-ului sau a romanilor care treceau prin New York si, ocazional, a adus si artisti din tara. […] Vreau sa largesc un pic gama activitatilor pe care le face Centrul, mergind si dincolo de manifestarile de cultura strict umanista, cum s-a intimplat pina acum: literatura, muzica, film. Eu cred ca trebuie sa fie acolo prezenta si cultura stiintifica, si cea medicala, si informatia economica, si, mai ales, informatia turistica. Americanii stiu foarte putin despre o tara care chiar merita sa fie vizitata."

"As mai vrea sa realizez – si sper ca se poate, pentru ca am discutat deja cu ambasadorii tarilor vecine in Romania – proiecte regionale care sa evidentieze Romania ca parte a unei zone culturale. […] Si Balcanii stiti ca sint acum un subiect de interes in plan international. Se poate discuta cu aplicatie la nivel universitar despre diversele legaturi istorice pe care Romania le-a avut cu statele din zona, fie bilateral, fie multilateral. Cred ca e un demers care trebuia facut, asa cum tarile nordice se proiecteaza ca zona, ca o entitate de sine statatoare. Asa cred ca ar trebui s-a faca si tarile din aceasta zona a Europei intr-un spatiu cultural cum este New York-ul, buricul lumii, unde se intimpla 7.000 de evenimente pe luna."

Tot ce poate fi NATO – Spre Praga si mai departe – Charles Gati

"Ar trebui sa recunoastem cu onestitate ca agonia actuala a NATO se datoreaza mai putin lipsei de interes si greselilor Europei, cit deciziei Washingtonului de a merge pe cont propriu. Starea NATO nu poate fi atribuita nici rezultatelor, e adevarat amestecate, ale primei etape de largire. Criticii de la jumatatea anilor 1990 au gresit: largirea NATO nu a oprit imbunatatirea relatiilor SUA – Rusia; nu a 'diluat' organizatia; si nu a sporit costuril noastre legate de NATO. Totusi, criticii au avut dreptate anticipind rezistenta continua si persistenta la integrarea adevarata."

Spre o arta globala intr-o lume globala – Laurentiu Bratan

"Cautarile formale din arta contemporana duc spre noi moduri de exprimare si e doar o problema de nuanta daca sa consideram ca aceste forme de expresie artistica au tendinta de a contopi artele clasice intr-una singura sau de a le disocia si mai mult, facind sa apara arte noi (happening, performance, instalatia, formele de expresie legate de web…). Mai mult, ele tind sa faca apel, pentru a fi corect receptate, la mai multe simturi in acelasi timp (vaz, miros, pipait, auz), astfel ca notiunea de 'arte vizuale' cade uneori in desuetitudine, devenind 'ingusta'."

Perjopilula

"Cazul Oglinda TV este precum cazul Ceausescu: merita eliminat, dar nu printr-o comedie de proces."





DILEMA, nr. 498,

Tema numarului: Cultura la TV, un moft?

"O civilizatie democratica se va salva doar daca va face din limbajul imaginii o provocare la reflectie critica, iar nu o invitatie la hipnoza." (Umberto Eco, "Apocaliptici si integrati", 1964)



Prezumtia de nevinovatie in politica – Cristian Ghinea

"Imaginea clasei politice din Romania continua sa fie dezastruoasa, desi puterea s-a schimbat de doua ori. Presa este ecoul tendintei publicului de a arunca deziluziile tranzitiei exclusiv pe seama conducatorilor. Chiar daca presa are sau nu dreptate, chiar daca suspiciunile publicului sint sau nu indreptatite, cert este ca politicianul roman a intrat in categoria baietilor rai. Intelegind acest handicap, politicianul roman ar trebui sa arate lumii ca se inseala, ca l-a judecat pripit."

"Nici un politician roman nu depaseste cota de incredere de 50%. Adica nu exista nimeni pe care jumatate din public sa il considere baiat bun. Mare mindrie pentru Ion Iliescu, Adrian Nastase, Traian Basescu, Mircea Geoana si Theodor Stolojan ca depasesc cota de 40%, la o considerabila distanta de pluton, dar peisajul ca intreg este dezolant. Si chiar daca publicul ar fi paranoic si frustrat, chiar daca presa ar vina vrajitoare, publicul voteaza, presa formeaza opinia. In politica, prezumtia de nevinovatie nu exista. Dar politicienii romani nu au inteles acest lucru."

Romaniile noastre – Mircea Vasilescu

"La realitatea TV, Mircea Dinescu prezinta 'Romaniile paralele' in care jeep-urile se amesteca la tot pasul cu spalatorii de parbrize de la intersectii, iar vilele noi se proiecteaza pe fundalul maidanelor fara virsta. […] Aceste filmari cu aer de ciné-vérité descopera detalii vii dintr-o societate pe care avem pretentia ca o cunoastem, dar pe care superficialitatea emisiunilor de stiri si slaba prezenta a 'culturii reportajului' la televiziuni ne-au ambalat-o adesea intr-un mod fals. Mircea Dinescu repara ceva din aceasta deformare a perceptiei, patrunzind in micile istorii ale cotidianului, participind la gimnastica de inviorare a muncitorilor de la Daewoo ori la petrecerile din palatele 'cu turnulete'."

"Emil Hurezeanu a inceput si el o serie de emisiuni ('Romania mea', pe Antena 1, duminica) in care subiectivitatea nu e doar asumata: e chiar regula jocului. […] Prezentatorul se plimba prin oras cu invitatul sau si stau de vorba; din cind in cind, in secvente scurte filmate in gros-plan, Emil Hurezeanu puncteaza unele aspecte ale discutiei."

"Judecate in contextul ofertei curente a televiziunilor romanesti, astfel de emisiuni fac un pas inainte tocmai prin faptul ca pun accentul pe diversitatea punctelor de vedere. Inca nedezvatati de obisnuinta de a vedea pe ecran o singura Romanie, aceea oficiala, cu care am fost intoxicati pina in 1989, sedusi si abandonati de stirile rutiniere care insista pe devianta si senzational, frustrati de confuzia prelungita a tranzitiei care ne-a facut sa nu mai intelegem ce se intimpla cu noi, sintem tentati sa respingem ori sa acceptam cu greu pluralitatea perspectivelor. Discursurile abstracte si lemnoase ale politicienilor despre integrarea in structurile euro-atlantice, greu de corelat cu ce vad oamenii pe strada ori la piata, contribuie si ele la scindarea 'conceptiei despre lume si viata' a bietului cetatean. Cele doua emisiuni, fiecare in felul sau, fac un serviciu public: ne invata regula simpla, dar esentiala pentru o democratie, ca 'ce vad si gindesc eu' nu coincide cu 'ce vezi si gindesti tu' si, uneori, nu se leaga prea bine nici cu realitatea. Dar e foarte noraml sa fie asa."

Apa Iordanului, acum si la robinet – Lucian Mindruta

"Mai zilele trecute, cineva m-a intrebat cind imi botez copilul. […] Se pare ca societatea concurentiala m-a stricat. Si asta deoarece am decis – ca si in cazul alegerii unei masini sau a unei perechi de pantofi – ca trebuie sa studiez piata cultelor si sa gasesc o religie cit mai usor de intrebuintat, ieftin de intretinut si daca se poate, cu un raport calitate/pret cit mai apropiat de ceea ce se gaseste in tarile civilizate."

"Asta lasa in joc citiva player-i. Unul ar fi cultul protestant. In varianta baptista, e unul dintre cele mai puternice de pe piata americana. Mai mult de jumatate dintre presedintii SUA din secolul acesta au fost, daca nu ma insel, baptisti. E o religie care nu-ti cere prea mult timp, slujba n-are incantatii imposibil de inteles, ci cuvinte si propozitii clare si firesti. Bisericile sint moderne si vesele – ai senzatia ca intri intr-un hotel (copilul e obisnuit cu asemenea stabilimente). Totusi, ca si in cazul cumpararii unei masini americane, exista o problema: reteaua de service e inca slab dezvoltata."

"O alta solutie ar fi biserica catolica. […] Un punct in plus pentru acest cult este comportamentul in vremuri grele: cind a fost cazul, preotii au mers cu credinciosii la inchisoare, in loc sa ramina afara si sa se distreze."

"Sigur, nu trebuie uitat furnizorul traditional pe piata romaneasca: biserica ortodoxa. Pentru ea pledeaza reteaua extrem de bine pusa la punct, precum si tarifele acceptabile. […] Un alt dezavantaj, in comparatie cu biserica catolica, este ca-ti incredintezi copilul unei comunitati pe a carei solidaritate nu te poti baza."

Fii cult, ca te tai! – Eugenia Voda

"'Cultura la televiziune' nu trebuie sa insemne un amestec cleios de cilti si pretiozitati intelectualiste; unica ei sansa e de a reusi sa fie adevarata si pasionanta, ca insasi viata. Criza nu tine atit de idei, cit de oameni. O idee, oricit de buna, va fi rapid compromisa, incaputa pe miini nepricepute. Si invers, un subiect, oricit de arid, poate deveni fermecator (sa-l amintim, aici, pe Grigore Moisil), daca exista omul."

"Cultura nu si-a gasit inca locul la televiziune" – interviu cu Nicolae Manolescu

"Se poate si asta, sa fie vorba de un dispret elitist si o conceptie conform careia cultura este numai cea din biblioteca. Pe de alta parte, poate sa fie si inversul: nu ma uit la televizor pentru cultura; ma uit la meciuri, ma uit la divertisment. Tot intelectualul roman are si el bucuria lui, nu? – se uita la cu totul alte minuni. Mai ales ca exista si un fel de perversiune a privitului la televizor: de exemplu, oameni care detestau emisiunile lui Dan Diaconescu se uitan nesmintit la ele. Exista o atractie, o fascinatie a jegului moral… Prin urmare, intelectualul nu se uita la o emisiune serioasa, ci la una care-i da si niscai satisfactii joase."

Cu fata catre public – Dan C. Mihailescu

"Din tot ce am inregistrat pina acum de la astfel de 'contacte cu publicul' cultivat de televiziune (aleatoriu, ultrasubiectiv, desigur, dar nu mai putin semnificativ, cred) am extras doua mari asteptari. Prima: o ora de taifas destept, emotional si condimentat, simbata dupa-amiaza, 'gen Iosif Sava'. A doua: o emisiune saptaminala cu informatii din toate artele, cu secvente multe si scurte, semn de alergie la talk-show-urile interminabile si minabile. Va inchipuiti ce-ar fi pentru cei 33% din electoratul apolitic al nehotaritilor o ora de simbata, la postul national de televiziune, cu Andrei Plesu? In zece saptamini cred ca s-ar subtia pina la sleire acea mostenire otravita, grobiana si resentimentara pe care ne-au turnat-o in romani tabletele lui Everac!

Cit despre celalalt tip de emisiune, nu acreala veninoasa tip Catalin Tirlea, ci vioiciunea ludica a Geaninei Corondan, dublata de ceva empatia Eugeniei Voda fata de interlocutori si de cuprinderea politico-literara a lui Nicolae Manolescu, asa un amalgam ar putea face atractiva cultura pe ecran!"

Pastila placuta – Vlad Petreanu

"Pe 17 iunie 1985, prima emisie a Cable Education Network era preluata de 156.000 de abonati din cei 85 de milioane ai Americii. O picatura intr-un ocean.

Un an mai tirziu, criticii si-au inghitit (pentru prima data) limba. Televiziunea de cartier a lui Hendricks avea deja 7 milioane de abonati. In 1987, programele sale erau retransmise pentru prima data in afara Statelor Unite, in Japonia. Anul urmator primea premiul pentru cea mai rapida crestere in domeniul audiovizualului. In 1996, Hendricks semna un joint-venture cu BBC Worldwide Ltd., ramura comerciala a scortosilor inventatori ai televiziunii. Actualmente, televiziunea cu 156.000 de abonati din 1985 s-a transformat intr-un imperiu media care include 33 de retele de programe diferite. 14 marci separate li o audienta de 400 de milioane de camine in 155 de tari. In octombrie 2001, marca inventata de Hendricks a fost desemnata cel mai distribuit brand TV din lume. Numele acestuia va este cunoscut si dumneavoastra: Discovery Chanel."

"Dar Hendricks, sa fim bine intelesi, nu face educatie TV doar de dragul educatiei, doar pentru ca n-a reusit sa convinga de la catedra. Hendricks face edutainment (education + entertainment). Totul e un business. A transformat una din trasaturile fundamentale ale homo sapiens – curiozitatea, dorinta de a invata – intr-o afacere, si inca una de miliarde de dolari."

"Ziaristii care lucreaza pentru Discovery fac documentare din orice. […] Descopera inventiile pierdute si regasite ale umanitatii: hamburgerul, betonul, WC-ul. Filmeaza mereu, orice pe acesta planeta: piramide, nave scufundate, curse de sanii la Polul Nord, crocodili, bio-inginerie, tornade, statii spatiale, montagne-russe… un malaxor in care intra orice te poate face curios, adica orice. E o placere sa te lasi educat de acesti profesionisti – caci asta ti se intimpla."

Din articole

"Nici Bernard Pivot nu avea audienta mare – dar toata lumea stia ca publicul lui este unul care conteaza, care formeaza opinia." (Mircea Vasilescu)

"Cu televizorul, poporul poate fi nu numai mintit (cum a fost), dar si indobitocit (cum este), infundat, in nestire, cu 'cultura pomenii' si 'cultura indecentei'…" (Eugenia Voda)

"Nu am vazut niciodata la emisiunile de la noi o emisiune culturala cu adevarat critica (in sensul bun, desigur – o dezbatere, nu injuraturi)." (Nicolae Manolescu)

"Intr-o economie dominata de goana dupa cistiguri rapide si tentatia 'tepelor', imobilitatea nu este intotdeauna semnul unei lipse de orizont, ci al unui calcul pe termen lung." (Alex. Leo Serban)

Dilematograf: Trei profeti, doi baieti, o fata – Andrei Gorzo

Raport special / Minority Report (SUA, 2002) de Steven Spielberg, cu Tom Cruise

"Nimic din Raport special (cu exceptia titlului) nu este banal. Sibilele percep ororile viitorului in imagini spectrale, evocatoare si atit de frumoase in violenta lor, incit amintesc de Carl Dreyer cel din Vampyr si de Bergman cel din Persona si Ora lupului (iar Spielberg prelungeste omagiul, distribuindu-l intr-un rol important pe Max von Sydow, actorul lui Bergman). In acest film, Spielberg e mereu pe faza si nerabdator sa incerce lucruri noi: e unul dintre cele mai bogate filme ale sale."

Cu ochii-n 3,14

"De cite ori trec, vinerea, prin dreptul micului magazin de toale de pe Eremia Grigorescu (n-are firma, doar un grafitti: 'No Fear'), o vad pe tinara vinzatoare stind in pragul usii pentru mai multa lumina si citind Dilema. M-am gindit ca poate i-ar face placere sa citeasca la 'Cu ochii-n 3,14', macar o data, despre cum sta in pragul magazinului si citeste Dilema – chiar in Dilema… (a.l.s.)





ROMANIA LITERARA, nr. 38




Corect? – Eugen Tanase

"Limba, oricare ar fi ea, reprezinta mai multe nivele socio-lingvistice. Jos de tot sta argoul, deasupra lui limba populara, mai sus limba conversatiei curente, apoi limba culta (literara), limbajele stiintifice si sus de tot limbajul oratoric. A o intreba pe gospodina care merge la piata dupa cumparaturi ce inseamna mea culpa, pro domo, festina lente este a amesteca in mod grosolan un nivel cu un altul (poti sa intrebi un avocat, un jurist, un… prelat ce inseamna numitele sintagme)."

La o noua lectura: Marin Preda – Alex. Stefanescu

"Romanul Morometii a avut un succes iesit din comun; a fost in repetate rinduri, comentat, tradus stc. (a fost si ecranizat, cu Victor Rebengiuc in rolul principal). Cititorii au facut un coup de foudre pentru aceasta carte ursuza stilistic, lipsita de cochetarie. Au devenit chiar, de la un moment dat, dependenti afectiv de ea. Multora dintre ei a inceput sa le lipseasca Ilie Moromete in viata de fiecare zi, ca si cum ar fi fost un personaj real. In diverse medii se putea auzi: 'Ce ar spune Ilie Moromete intr-o situatie ca asta?'

Explicatia succesului consta nu numai in valoarea literara a romanului (si romanul Matei Iliescu al lui Radu Petrescu are valoare literara, dar nu a ajuns niciodata sa insemne atit de mult pentru societatea romaneasca). A fost la mijloc o imprejurare istorica – distrugerea brutala a civilizatiei taranesti de regimul comunist – care a amplificat ecoul cartii. Nostalgia lui Marin Preda fata de satul copilariei lui a facut atingere cu nostalgia unei tari intregi fata de propriul ei trecut, trimis in neant prin colectivizarea fortata a agriculturii. Aproape toti romanii – chiar si multi dintre activistii implicati in actul de vandalism – proveneau de la tara si simteau ca in Romania s-a pierdut ceva frumos, pentru totdeauna. Isi dadeau seama, fie si vag, ca se savirsise – sau ca savirsisera – un hybris. Nostalgia lor era agravata de sentimentul vinovatiei."

Cinema: Venetia sub semnul Sarpelui – Dan Petrila

"Filmul care m-a impresionat cel mai mult si care avea sa primeasca Premiul Special al Juriului a fost A Snake of June al japonezului Shinya Tsukamoto; turnat in sepia, in plin sezon al ploilor, filmul are un stil intr-adevar unic, de o originalitate care iti taie respiratia."

Din poezii

"salbatici si-orgoliosi

vorbim de-adevar

de parc-ar putea fi al nostru,

ne traim zilele

de parc-ar dura"

(Carles Duarte)





ZIARUL DE DUMINICA, nr. 37/2002 (119)



In Romania poti muri de orice, dar nu de plictiseala – interviu cu Liviu Antonesei

"Ma simt foarte bine in Romania. Dusmanul meu de moarte este plictiseala. Or, societatile normanle m-ar fi plictisit pina la urma. In Romania stiu macar o treaba: poti muri de glont, poti muri de coaja de banana, de cancer, dar de plictiseala in nici un caz!

Ati luat parte, alaturi de H.-R. Patapievici si Lucian Mindruta, la un film documentar despre Romania. Cum s-a ajuns aici?

Intr-un mod extraordinar. Este vorba despre un regizor francez, Jean Lefaux, care a mai facut un film, despre experimentul Pitesti, absolut tulburator. Ei bine, acest om este fascinat de tara noastra si are proiectul unei pelicule care se cheama 'Romania – tara irealitatii immediate'. De ce ne trimite la Blecher? Ii place foarte mult. L-a citit si in franceza, l-a citit si in romana. Si a ajuns la ideea ca trebuie sa vada ce-i cu misterul Romaniei. A chestionat aproape o suta de persoane, oprindu-se in final la trei personaje principale (eu, Patapievici si Mindruta) si trei secundare (un fotograf din Timisoara, o eleva de liceu din Piatra-Neamt si un profesor de istorie din Braila). Toate aceste trei personaje trec prin sase teme privind Romania de tranzitie. Li se pun tuturor cam aceleasi intrebari. Intreprinderea mi se pare extraordinara si cred ca va fi un film tulburator."

Cronica: Romania pe apele vietii – Dan C. Mihailescu

Arca lui Noe. De la neolitic la Coca-Cola. Materiale care destabilizeaza, Editura Ars Docendi & Muzeul Taranului Roman

"Gratie energiei coagulate a Irinei Nicolau, citiva cercetatori de la Muzeul Taranului Roman, printre care Anca Manolescu, Carmen Huluta, Ioana Popescu, Serban Anghelescu, au inchegat un colectiv de peste 20 de entuziasti intre 25 si 60 de ani, cred, mai mult sau mai putin specializati, care au iesit pe teren in cele mai variate locuri (scoli, licee, penitenciare, comunitati monahale, unitati militare, spitale etc.), au sorbit cu nesat (niciodata cu greata!) din apele Romaniei post-potop si ne ofera acum un puzzle aproape halucinant, deopotriva fermecator si exasperant: o Romanie nevertebrata, mai mult tragic-grotesca decit pitoreasca si, oricum, ireversibil desfigurata de jumatatea de secol comunist."

Film: In numele dragostei, tatalui si fiului – Andreea Chiriac

Drumul spre pierzanie / Road to Perdition (SUA, 2002), de Sam Mendes, cu Tom Hanks

"Intunecat, lung si consistent, filmul desfasoara de-a lungul celor doua ore ale sale o impresionanta poveste despre responsabilitate, destin, vinovatie si inocenta. […] O pelicula pe care operatorul Conrad L. Hall (acelasi de la American Beauty) a filmat-o remarcabil, cu un peisaj sumbru in care ploua continuu, e semiintuneric, iar personajele par ca au lasat in urma orice speranta."

Citate

"Inteligenta se exerseaza prin ascultare si se opune ininteligibilului." (Simone Weil)

Topul vinzarilor Libraria Noi,

Beletristica: Paul Coelho, Alchimistul, Editura Humanitas

Filosofie: Andrei Plesu, Minima moralia, Editura Humanitas

Istorie: Henry Kissinger, Diplomatia, Editura All

Arta: John Raynes, Lectia de desen: fete si expresii, Editura All





OBSERVATOR CULTURAL, nr. 135


Viata si ideea despre viata in literatura – Daniel Vighi

"Exista alte doua posibile raportari la proza si la relatia ei cu ideea si cu reflectia culturala. Pe cea dintii as numi-o epicizarea ideii, cealalta ar fi sa fie diseminarea ideii. In ambele situatii, raportul dintre reflectia culturala este esential, cu toate ca perspectivele relationale imi par ca difera substantial. In cea dintii, ideea devine ea insasi un fel de personaj al prozei, sau, cel putin, un nucleu generator epic, nu unul pasiv si exterior-ilustrativ. Exemplul cel mai cunoscut este eroul lui Cervantes: fantasmele livresti ale lui Don Quijote misca epicul, personajul acesta 'traieste ideea', nu o transpune exterior, este idee, figura de hirtie, devine el insusi fantasmatic. La fel imi par a fi flaubertienii Bouvard si Peuchet, sau capitanul Ahab din capodopera melvilliana. Toti acestia epicizeaza idei, le dau concretetea si carnalitatea vietii, de aici senzatia de irealitate, de umor subtil, de nebunie subiacenta."

"In ceea ce priveste diseminarea ideii in constructia epica as face o precizare. Acceptiunea pe care o am in vedere nu se refera la autoreflexivitatea textuala si nici la atitudini si teze filozofice si ideologice ale eroilor. Ma refer la un anume mod de constructie epica desfasurat sub perspectiva coagulante a ideii, a uneia singure, dominante si remanente. Exemplele imi par a fi numeroase, fiecare marcind intr-un anume fel proza universala. Kafka scrie din perspectiva diseminata a unei anumite idei despre lume, Proust sau Thomas Mann in Muntele vrajit disemineaza dimensiunea bergsoniana a timpului, Joyce sau Faulkner surprind ofensiva universului launtric asupra celui exterior pe care-l modifica din perspectiva celui dintii etc etc."

Maria Callas dupa 25 de ani – Anca Florea

"'Callas era, in primul rind, o mare voce, stia sa imbine, ca nimeni altcineva, cintul cu recitarea si dramatismul expresiei – nimeni nu a stiut sa spuna astfel cuvintul, conferindu-i o asemenea incarcatura emotionala. […] Nu ezit sa o situez pe Maria Callas alaturi de Beethoven sau Michelangelo, in ordine valorica. Era Divinul pe pamint.' [Franco Zeffirelli]"

"Mai toate marile soprane au un adevarat cult pentru ea, iar toate acestea dovedesc cu prisosinta faptul ca trecerea anilor nu a stirbit cu nimic gloria celei mai admirate si controversate primadone a veacului XX, supranumita Diva-divina. La Divina a ramas pina astazi un etalon pentru interpretarea unei partituri si exemplara pentru nenumaratele nuante si stari sufletesti prin care a stiut sa-si exprime personajele."

MovEast. International Film Periodical

Publicatie in limba engleza care-si propune sa prezinte cinematografia din tarile Europei de Est. Numarul 8 este dedicat filmului romanesc. Semneaza articole Valerian Sava, Alex. Leo Serban, Irina Coroiu, Viorica Bucur, Calin Caliman si altii; interviuri cu Mircea Daneliuc, Cristi Puiu, Cristian Mungiu. In final – liste cu filmele romanesti produse intre intre 1997 si 2002.





ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC, nr. 635

La inceputurile cinematografiei romanesti – Pavel Tugui

"Depasirea improvizatiilor si a tehnicilor inexpresive se remarca in filmele anului 1952, anume ecranizarea unei schite de I.L. Caragiale, in regia lui Jean Georgescu, de mare succes la public si preluate si in unele tari vecine, precum si filmul artistic Mitrea Cocor, in regia lui Victor Iliu. O parte din scenele acestuia au fost filmate in Studiourile din Praga. Mitrea Cocor este primul film artistic romanesc ce obtine un premiu international (la 'Primavara de la Praga'). Este preluat de institutiile de cinema din tarile din estul Europei, dar si in unele tari occidentale, ca Franta, Belgia, Italia."

O carte rara – Nicolae Barna

Gheorghe Sasarman, Cupa cu cucuta, Editura Dacia, 2002

"Fara sa revolutioneze in vreun fel arta prozei, si fara sa fie o capodopera fara pereche, romanul, excelent scris, comporta un element de extrema raritate in contextul literaturii noastre contemporane: ofera o investigare literara – adecvata, 'credibila' si convingatoare artistic – a regimului totalitar si dictatorial, stiti dumneavoastra care, cel dinainte de decembrie 1989, autointitulat 'socialist', numit azi, si la noi, 'comunist'."

Ultimul nabab de la Hollywood – Magda Mihailescu

"Asumindu-si riscuri ce il puteau arunca pe marginea prapastiei, de-a lungul celor 12 ani cit a condus, in fapt, studiourile Paramount Pictures, Robert Evans le-a ridicat de pe locul 9 in topul box-office-ului 'majors'-ilor americani. […] Este greu de crezut ca eroul unei astfel de cariere fabuloase, cu o avere estimata la sfirsitul anilor '70 la 11 milioane de dolari, nu va mai avea peste zece ani decit… 37 de dolari in buzunar."






de Cristea Alin     10/6/2002


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian