Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Mai sunt cersetori în lumea asta !

„Un cersetor sănătos este mai fericit
decât un rege bolnav.”
Arthur Schopenhauer

Zilele acestea am primit o revistă cu câteva imagini ale unor oameni care cersesc. Una dintre ele mi-a atras atentia: Era o femeie în vârstă, slabă, cu părul alb îngrijit tuns, îmbrăcată decent, stând cu mâinile întinse în fata unul bol în care astepta să-i cadă niste bani. M-am întrebat de îndată ce a putut-o determina să ajungă să se umilească? Foamea desigur! Si imediat m-am gândit la structura noastră sufletească, cât de diferiti suntem unii de altii, cum unii rezistă cu riscul mortii si altii se umilesc pentru a-si salva viata. Asa au fost si cei din temnitele comuniste: Cei care nu au rezistat bătăilor, au cedat… Altii au preferat să moară, nu si-au pătat demnitatea. Dar nici unul dintre noi nu-si cunoaste limitele până când nu ajunge într-o situatie similară, deci este greu a judeca. Si cum să nu vibrăm la următoarele cuvinte? „Deschide-ti gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiti! Deschide-ti gura, judecă cu dreptate, si apără pe cel nenorocit si pe cel lipsit."

A CERSI, conform dictionarului explicativ al limbii române înseamnă a cere de pomană; a cersetori; a cere ceva cu stăruintă; a se înjosi cerând ceva; a umbla cu cerutul; a se milogi; a cere cu umilintă.
A RUGA înseamnă tot a cere, dar în mod stăruitor, îndeplinirea unei dorinte, un serviciu, o favoare etc. Înseamnă a cere foarte insistent un lucru de la cineva; a pofti, a invita. Verbul reflexiv - a face o rugăciune, a invoca divinitatea; a cere cuiva voia sau îngăduinta de a face ceva.
A REVENDICA înseamnă tot a cere, a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau apartine cuiva si care se află în posesiunea altcuiva.

Un om care cere vrea să i se dea si cere fiindcă are nevoie de ceva. Dar cum cere? Am putea întelege că cererile noastre se pot face nuantat: cu umilintă, cu revoltă, cu fătărnicie sau cu demnitate.
Cersetorul este un om cu multe nevoi, sărac, calic, milog. Sărăcia, uneori si lenea, îi împinge pe oameni la acest act degradant al cersetoriei. Una este să ceri cuiva rugându-l, invocând formule de politete, de dragoste, care să ridice persoana ta la rangul demnitătii si alta este să cersesti înjosindu-te, ori să recurgi la acte de violentă. Dar se mai poate vorbi de demnitate în rândul cersetorilor?

Suntem întâmpinati de cersetori în diferite locuri: pe străzi, la intrarea în magazine, pe lângă biserici, în metrouri, trenuri, lângă poduri etc. Nu sunt violenti. Resemnarea o poti vedea pe chipurile lor, în gesturile lor. Avem două alternative: Ori trecem nepăsători pe lângă ei, ori băgăm mâna în buzunar si scoatem niste bani pe care-i aruncăm, nedorind atingerea… Un sentiment de respingere din partea noastră, totusi există. Nu poti să-i sfătuiesti să muncească, să câstige în mod cinstit, onorabil banii, fiindcă nu toti sunt în stare, sau nu au unde munci si apoi nimeni nu i-a învătat. Ei au altă scoală a vietii! Unii îti caută privirea, întind mâinile cersind cu îndrăzneală, dar… mai poti vedea printre ei si câte unul cu capul plecat, să auzi un suspin sau să vezi câteva lacrimi prelingându-se pe obraji, fiindcă există printre cei care mimează neputinta si oameni cu adevărat sărmani, ologi, bătrâni.

Răsfoiesc ziarele din ultimele săptămâni: „Patru copii, suspectați că ar fi dati la cerșit de părinți, au dispărut”; „Copilul care a murit la cerșit făcea parte dintr-o familie de rromi nomazi”; „Românii au fost luați peste picior în Franța, la un show televizat. Protagoniștii emisiunii, niște marionete, interpretate bineînțeles de comici, spun că sportul național în țara noastră este cerșitul.” „Guvernul francez vrea să extindă programul de expulzări. Autoritățile franceze pregătesc o lege care îi va trimite acasă pe toți imigranții care fură și cerșesc”; „O româncă a fost găsită înjunghiată pe o stradă din Dublin. Se pare că femeia cerșea pentru a-i trimite la școală pe cei doi copii ai săi, care rămăseseră în România, în județul Timiș”; „Prefectul de poliție al Parisului a interzis, începând de marți, cerșetoria pe bulevardul Champs Élysées, o măsură ce vizează în primul rând grupurile de cerșetori originari din România, mulți dintre ei minori, organizați de rețelele mafiote care au pus stăpânire pe anumite sectoare și pe transportul public din capitala Franței, a semnalat cotidianul Le Figaro”; „A cerși pe Champs Élysées în numele României nu ne face cinste, afirmă Ministru de Externe al tării noastre. Trebuie să conlucrăm cu francezii pentru ca aceste rețele de cerșetorie să fie dezmembrate.”
Probabil că multi dintre acesti cersetori care cersesc zilnic pe străzile oraselor din multe alte tări, aplică proverbul: „C-o picătură ce cură, butia se umple până-n gură.”

Într-o carte a inginerului Florea Dudită, fost rector al Universitătii din Brasov, intitulat㠄Magister ex cathedra” - carte cu replici memorabile, unele de inspiratie personală, altele culese din cărturăria universală, scrie: „De ce credeți că oamenii dau de pomană cerșetorilor, orbilor și ologilor, dar nu dau poeților și filozofilor?“ „Probabil, se gândesc că ar putea deveni și ei cerșetori, orbi, dar niciodată poeți sau filozofi.” M-a amuzat!

Am să vorbesc despre cersetori, despre acei oameni care se umilesc pentru a obtine putinul care li se poate da, oameni cărora noi le oferim, asa zisa milostenie.
Începând cu Noul Testament, cerșetorul a devenit personajul unei sărăcii care nu poate fi condamnată; pe vremea creștinismului medieval el a fost privit ca un potențial Hristos revenit printre oameni pentru a-i încerca. Avem și noi românii povești cu acest subiect care reflectă viziunea poporului fată de acest personaj. Scriitorul Ion Creangă, recunoscut datorită măiestriei basmelor, povestilor si povestirilor, imaginatiei sale bogate, povestește cum Dumnezeu și Sfântul Petru s-au pus fiecare la câte un cap de pod, iar Ivan având asupra lui numai „două carboave”, a dat câte una fiecăruia, zicând: „Na-vă! Dumnezeu mi-a dat, eu dau și Dumnezeu iar mi-a da, că are de unde!” Iar Dumnezeu îi spune: „Cine dă săracilor, împrumută pe Dumnezeu…” Scriitorul a fost inspirat desigur de cuvintele lui Iov rostite la aflarea vestilor tragice a pierderii averii si a fiilor si fiicelor sale: „Dumnezeu a dat si Dumnezeu a luat. Binecuvântat să fie numele lui Dumnezeu” (Iov 1:21) si de proverbul românesc: „Cine dă săracilor, împrumută pe Dumnezeu”.

Unii i-au disprețuit și îi disprețuiesc pe cersetori, îi consideră paraziți, leneși. De-a lungul secolelor problema a preocupat statele și au fost priviți diferit, în diferite perioade: când cu milă, când cu ostilitate. Mulți și-au spus părerile, reclamând că sunt „Vampiri ai statului, că vagabondajul este pepiniera hoților și asasinilor”. Stând și judecând drept, unii dintre ei sunt handicapați, ologi, neavând altă posibilitate de supraviețuire decât cerșitul, apelând la bunăvoința și mila celorlalți. Oricum ar fi priviți, este cert că cei mai mulți nu iubesc munca, iar a patra poruncă biblică cere omului să muncească șase din cele șapte zile ale săptămânii. Deci, cei apți de muncă ar trebui să muncească. Dar unde? Cum și cine să facă selecția? În zilele noastre numărul săracilor de acest fel a crescut si această crestere se atribuie de către unii relaxării moravurilor și depravării oamenilor (iată că s-au organizat în retele mafiote!). Unii care detestă haosul si doresc a se institui ordinea, au propus munca obligatorie, o poliție riguroasă și chiar însemne vizibile pe care cerșetorii trebuie să le poarte. Dar acest scenariu este diametral opus spiritului libertății! Si-atunci? Cineva și-ar fi exprimat părerea c㠄în gura lor este necontenit Paradisul, iar în inima lor este Infernul.” Unii spun că cei care dau de pomană cerșetorilor de pe străzi sau de la porțile bisericilor ar fi vinovați, pentru că aceștia, cerșind, ar întreține o adevărat㠄școală a cerșetoriei”.

Cu adevărat, sărăcia este degradantă și nu poate fi o condiție socială bună. Este îngrozitor să te umilești continuu, o viată, cerșind! Chiar si numai o perioadă a vietii! Mihai Eminescu spunea c㠄sărăcia e un izvor de rele fizice și morale, care, la rândul lor, sunt cauze ale decadenței economice”. Ideal ar fi ca statul să asigure tuturor cetățenilor hrana, îmbrăcămintea și un mod de viață sănătos. Este un vis, o utopie? Ceva irealizabil? Are statul de unde să le dea? Si-atunci?
Românul, cu imaginatia si istetimea sa, a completat cugetarea lui Schopenhauer: „Un cersetor sănătos este mai fericit decât un rege bolnav, însă mai bine bogat si sănătos, decât sărac si răpciugos.” Trebuie totusi să admitem că sunt niște nenorociți ai sorții. „Ar fi ușor să-i aruncăm peste bord”, cum s-au exprimat în mod cinic unii, dar această atitudine ne-ar scoate din rândul oamenilor și am putea fi numiți animale, fără rațiune și fără sentimentul compasiunii față de semeni. Sunt țări care păstrează evidența cerșetorilor, le dă șansa de a cerși un timp limitat într-un oraș, după care îi forțează să plece și astfel, unii se plictisesc de vagabondaj și se apucă de muncă. Ar fi o solutie?

Am amintit în alt eseu, de vremea când Episcopul Râmnicului si Argesului ne-a povestit cum o cerșetoare a donat Episcopiei o sumă mare de bani pentru refacerea acoperișului unei mănăstiri. „Toată truda cerșetoriei a dăruit-o lui Dumnezeu“, ne spunea. Si astfel, chiar dacă noi nu am avut intenția să dăruim bani vreunei mănăstiri și nu am cunoscut destinația banilor pe care i-am dăruit cerșetoarei respective, ei au ajuns acolo unde trebuia, acolo unde nici nu gândeam, acolo unde ne-a ajutat Îngerul să dăruim, dând un ban acelei cerșetoare… Iată că excepțiile există și multe sunt „căile Domnului”! De curând am auzit știrea că altă cerșetoare și-a strâns bani să vadă mănăstirile din Grecia. Poate că acolo, închinându-se în fața unei icoane, în filmul derulat al amintirii ei, să fi fost și chipurile noastre – ale persoanelor care i-au dăruit bani – și gândurile ei, imaginile, să fi urmat drumul cosmic… Nimic nu e întâmplător în lumea asta! Cred că datorăm iubire și acestor oameni sărmani, sufocați de atâta suferință.

Îmi amintesc cât de mult m-a impresionat cartea lui Mark Twain „Print si cersetor” citită în copilărie! Si astăzi visul oricărui cersetor este, probabil, de a ajunge print, iar… cei mai multi printi (mă refer la oameni dotati, merituosi) ajung astăzi să trăiască ca niste cersetori!
Să nu uităm că în Deuteronomul 15:11 (cea de a cincea carte a lui Moise din cele cinci cărți, numite de evrei și Tora, care alcătuiesc o Biblie în miniatură si în care sunt redate succesiv ruina, răscumpărarea și readucerea omului în părtășie cu Dumnezeu, apoi călăuzirea divină și dragostea lui Dumnezeu care reușește mereu să ne scoată la capăt, etimologic - din limba greacă: deuteros - a doua și nomos – lege) se specifică: „Întotdeauna vor fi săraci în țară; de aceea îți dau porunca aceasta: Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta”.

Trecând pe străzile orasului, într-o zi umedă si friguroasă de toamnă, si văzând atât de multi cersetori, am scris:
Mai sunt cerșetori în lumea asta,/ mai sunt cerșetori în orașul meu!/ Cu trupuri despuiate,/ lipite de asfaltul rece,/ cu mâini întinse,/ cântând «Aria cerșetorului»... / Tristă le e cântarea,/ trist e să-i privești cerșind!/ Se-ntunecă strada cu trecători,/ se-ntunecă sufletul meu... / Luați acești triști oameni,/ încălziți-le trupurile, sufletele!/ Ce falsă-i fericirea/ cât timp mai sunt cerșetori/ în lumea aceasta,/ cât timp mai sunt cerșetori/ în orașul meu!


Railegh / feb 2012




Vavila Popovici    2/5/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian