Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Crăciun, fără Crăciun, sărbători si nu prea

Sărbătorile de Crăciun, la Grays, fără niciun farmec. Nu tu un guițat de porc înjunghiat, nu tu Ghiță în flăcări, nu tu soric, nu tu sânge pe vârful nasului, pus de mos Gheorghe semn! De pomana porcului, nici pomeneală! Iar de aici, lipsa mirosului de țuică fiartă si a jumărilor făcute în tigaie de mamaie. Cu murături! Ce vorbesti, domnule, minune mare! La englezi, pe străzi, doar lumini, din plin, apoi cadouri si iar cadouri! Niste cutii plimbate, câteva zile, dintr-o parte în alta, apoi aruncate cu sacii în stradă.
La masă, fel si feluri din curcă împănată, piperată, una peste alta, parfumată. Si totusi, teioasă si fără gust. Am înghițit în sec cu gândul la cârnații făcuți de bunica. Parcă îi vedeam agățați pe horn, la afumat, alături de suncile fierte în vin, date cu boia făcută din ardei.
Până după Anul Nou, am avut vacanță. Tabitha nu mă mai bătea la cap când cu una, când cu alta. Aproape ziua toată, stăteam în casă. Chestiunea asta însă nu-mi pica tocmai bine. Mă plictiseam de moarte, mai ales că nu puteam să-i spun vrute si nevrute despre trăznăile făcute pe la mamaie prin curte. Ca să ne treacă, totusi, cumva, timpul, priveam împreună pe fereastră si gândeam fiecare spre partea sa de lume. Ea, la desert, la troglodiți sau la cămile, eu, la satul meu , la dealurile înzăpezite si la bunica băgată în războiul de țesut velințe în ițe.
- Uite, cum să-ți spun... la noi, în seara de Crăciun, mamaie lasă suveica si face caltabosi. Apoi, se închină, pupă icoana si asteaptă să vină copiii cu steaua. După ce-o colindă, ea îsi ia sarsanaua plină cu nuci si colaci, ciobul cu tămâie, si se suie sus, la cei din cimitir, să le spună despre una, despre alta, de pe aici, de prin lume, că e si nu prea, cine stie ce vreun bine. La voi?
- Kuskusu…
- E, cuscus! Lasă-l, că mi-ai mai spus! De păsat ai auzit?
- Kuskusu…
- Of! Ne înțelegem ca turcul cu pistolul! Ai vostri se duc la cimitir cu lumânare?
- Kuskusu, and chicken, spices... Roast Arabic! (cuscus, cu pui, mirodenii... Friptură arabă)
- Un drac bălțat, vorba lui mos Gheorghe! Nu înțelegi că puiul vostru nu are gust? Ăla, liber prin curte, crescut de mamaie cu boabe si huroaie... Ehe, ce stii tu?! Stai aici cu capul în nori! Că de unde la englezii ăstia, mai ales iarna, soare?!! În loc să-ți vezi de caprele tale, prin desert. ...De, si eu de rațele mele de pe baltă! De-ai sti cum se vaietă... Unele sunt însă mute! Le-a închis pliscul Cel de sus. Cică au dat prea mult din clanță. Adică au fost prea limbute. Asa că, ai grijă, mă cam bați la cap cu tot felul de... Măcar de-ar fi bazaconii! Numai că pentru ălea îți trebuie minte... si un loc al tău în lume lăsat de însusi Dumnezeu.
- Alah!
- Mda! Mi-a spus mami: Dumnezeu, la voi.
- Yes, bud, Alah u Acbar! (Da, dar Dumnezeul Cel Mare.)
- Nu mă lua pe mine cu chestiuni dintr-ăstea. Dumnezeu, si-al meu, si-al tău si al celui ce s-a dus si al celui ce-o să vină oricând si oriunde în lume. Mi-a spus mamaie si află că ea stă de vorbă cu tataie, pe lumea ailaltă dus. Ce stii tu?! Iar el i-a spus că Cel de sus e Cel de sus! Adică El este Cel ce este. Bagă la cap! Că n-o să-ți spun de mii de ori ca popa la babe surde!
- I, baby? (eu copil?)
- Of, asta confundă baba cu pustoaica! Cum s-o zice, în englezeste, hoască? Mă rog, hoască surdă. Deaf! Înțelegi?
- Not!
- Not or not too? (Nu sau nu prea?) Păi atunci să te învăț o idee româneste, de prin sat de la mine, că fără să stii asta, mira-m-as să te descurci prin lume!
***
Cu doar trei zile înainte de Anul Nou, toate planurile au fost date peste cap. Katy a căzut seara, târziu, la bar, de pe o scară. Si-a rup mâna dreaptă din umăr. Mami s-a întors cu ea plângând, de la spital, după miezul nopții. Când am văzut-o, m-am speriat. Tremura toată si părea desfigurată. Când s-a mai linistit, si-a sunat familia din România. Nu am înțeles nimic. Au vorbit în ungureste. Oricum, pe tot parcursul convorbirii, i-au curs lacrimile pe obraz.
- Ce-am să mă fac? Cu ce am să-mi întrețin copilul? – s-a plâns Mariei.
- Stai linistită! Ne vom descurca, o să fie bine!
- Dacă îmi frângem coloana si muream sau, mai rău, îmi blestema restul zilelor în cărucior, paralizată?
- Mulțumeste-I lui Dumnezeu că e doar atât! Ai să vezi, o să-ți treacă!
Noaptea de Anul Nou am petrecut-o în casă. Am stat toate patru la masă în camera de la parter. Tabitha a pregătit meniul. La miezul nopții, am desfăcut totusi o sticlă de sampanie, am ciocnit si ne-am pus în gând câte o dorință. Pentru prima dată, am gustat si eu din vinul spumat. Nu mi s-a părut grozav desi băutura părea dulce. La un moment dat, m-am strâmbat, semn că licoarea nu era tocmai pe gustul meu. Abia atunci Katy a schițat un zâmbet în colțul gurii. Câteva clipe mai târziu, a sunat-o Lajos, băiatul ei. Katy s-a luminat dintr-o dată la față. Au vorbit mult. Câteva clipe, mi l-a dat si mie la telefon. Luată prin surprindere, m-am emoționat si abia i-am putut spune ,,La mulți ani!”. Când el mi-a spus că i-a zis Katy că sunt o frumoasă, m-am rosit toată si mi-a picat receptorul din mână. Atunci, ceva s-a întâmplat în sufletul meu, chiar dacă nimeni nu a sesizat. Tot în acel moment, m-am simțit pentru prima dată firavă, mai feminină si suficient de vulnerabilă. Un sentiment ciudat pentru o copilă ce astepta să meargă la scoală în toamna anului abia început. Zi de zi, încercam să fiu eu, cea denainte, si nu reuseam. Vocea lui Lajos rămăsese undeva, în mine si nu o putea nicicum scoate.
- Sara, mami, ce e cu tine? – m-a întrebat Maria la câteva zile după aceea, într-o seară când a venit acasă oarecum bine dispusă.
- Nimic.
- Nu se poate, nu esti tu!
- Păi, cum nu?!
- Nu, că doar te stiu! Hai, îmi spui?
- Mami, ție ți-a spus cineva, zilele de acum, că esti o frumoasă?
- E, si cu tine! Dar ce ți-a venit?
- Atunci am să-ți spun eu.
- Ooo! Mânca-o-ar mama! Dacă îmi spui tu e ca si cum mi-ar fi spus lumea toată...
- Inclusiv tati? Că zici că am un tătic, nu?
- Da, că Dumnezeu n-a vrut să fiu si eu o Fecioara Maria!
- L-ai fi făcut iar pe Dumnezeu, iar eu...
- Nu, puiul meu, El e de dinainte de a fi fost născut om... Nu prea stiu cum să-ți spun ca să înțelegi. Nu de-alta, dar nici eu nu prea stiu. Oricum, trebuie să mă crezi că doar tu esti îngerasul meu.
- Si tati?
- Tati tău?! Deocamdată, o amintire pe care am să ți-o povestesc într-un mâine, când vom fi doar noi două într-un fel de paradis...
- Ehe, lungeste-mi, Doamne, viața, vorba lui mos Gheorghe, ca s-o văd si pe asta!
- Mda, parcă, încet, încet, îți vii acasă. Dar tot nu mi-ai spus?
- Mami, Lajos mi-a zis că sunt frumoasă!
- Da? I-auzi, afurisitul! Dar, nu e rău... Ce-asi fi vrut eu să fiu în locul tău!
- Adică să fii iar mică?
- Da, si să-mi zică mie ce ți-a zis ție pustiulică.
- Eu nu! Mai bine mare...
- Mda! Ai dreptate, cam tot la asta mă gândeam acum si eu. Să fii mare, mare si să ai lumea la picioare...
- Nu chiar lumea, si nici la picioare...
- Atunci?
- Lângă mine si tot timpul, pe cine vreau eu.
- De exemplu...
- Acum as vrea-o pe mamaie. Of, să o iau de urechi si să-i trag o mamă de bătaie!
- Ca să vezi! Dar de ce?
- Că m-a lăsat să plec cu tine în lume. Uite asa, câine surd la vânătoare. Măcar tu ai serviciu, muncesti, ai treburile tale, dacă le-ai avea, dar eu?
- Si tu faci gimnastică, înot, una, alta... Într-un fel, îți ordonezi viața.
- Ei si cu tine, păi dacă o fac de-acum, mai târziu cu ce am să mă ocup?
***
Timp de aproape o lună, Katy a stat acasă. O vedeam chinuită si, în acelasi timp, îndurerată. Stătea pe marginea patului, iar când o scăpam din priviri, parcă se rezema de marginea vieții si lăcrima. Alteori, o surprindeam zâmbind amar în umbra unor amintiri ce o urmăreau mai stăruitor decât umbra zilelor însorite. Când Maria era acasă si stăteau alături, vedeam cum teama de singurătate, de necunoscut, le îndârjau în a fi alături. Desi nu semănau la chip, parcă erau surori. Țineau una la alta. Uneori, mi se părea că se iubeau asemenea perechilor de îndrăgostiți. Atunci, mă înfuriam si voiam cu orice chip să plec, să mă întorc în sat la bunica. Cu toate acestea, nu le-am suspectat niciodată de faptul că, după esecul lor în dragoste, probabil, undeva asemănător, ar fi putut deveni lesbiene. Totusi, ambele evitau discuțiile despre bărbați si mai ales despre cei cu care îsi făcuseră copiii. Maria nu l-a bârfit niciodată pe tati si nici Katy nu trăncănea ceva despre cel cu care îl făcuse pe Lajos.
După lunga perioadă de convalescență, Katy s-a eliberat de apartul ce i-a susținut mâna. A făcut apoi gimnastică de recuperare si a reînceput lucrul. Linistea părea a se reinstala în casă si zâmbetul, pe buzele fiecăreia dintre noi.
- My dear... (draga mea) – încercam eu un dialog prietenos cu Tabitha, însă nu îmi răspundea. Intuia că îi pregătesc o capcană din care, de cele mai multe ori, victorioasă eram doar eu, chiar dacă ne amuzam si una si cealaltă. Tabitha! - Insistam când vedeam că nu mă bagă în seamă.
- Yes, dear! (da, dragă!)
- Ooo, my lady, I want to take you with me in Romania marry a bosorog! (Ooo, doamna mea, vreau să te iau cu mine în România să te căsătoresti cu un...)
- God, a gentleman! (Dumnezeule, un domn!)
- Bosorog, Tabitha! Hodorog, stii ce e ăla?
- Waw! Yes, a gentleman... (waw! Da, un domn...)
- Vrabia mălai visează! De unde, scumpo, atâția domni când hoții, la tot pasul, iar prostia-i patima timpurilor?!
- Yes, a gentleman full of muscle! (Da, un domn plin de muschi)
- Full of muscle... Full of muscle and no brain! (plin de muschi si fără creier!) Că dintr-ăsta e în colț la măcelar!
- Tabitha, la bunica în sat, doar bosorogi!
- Waw, yes boss?! (waw, da sefi bogați?!)
- Nu! Cum să-ți explic, în engleza asta a ta? De exemplu, pentru tine, după cum văd, ar fi bun, la început, Staros. Face înghețată, are capră, are iapă, numai că... ăsta are si babă! Dacă o fi murit aia, te-ai aranjat! Înțelegi?
- Not!
- Vezi, dacă nu stii româneste?! Oricum, acum, mai bine! Adică, ,,better!’’ De-asta am să te iau cu mine. Să vezi si tu cum e când pe lumea asta, când pe cealaltă... Să-ți spună si ție mamaie povestea cu dracu împăiat cocos, cu creastă în cap pe loitra carului si Litră beat, întors din Infern, la Gorici, pe margine de sanț, să mai bea o cinzeacă... Iar cumpăna: scââârț! Ehe! Atunci să te văd?! Ai să te pisi pe tine! Ca Măria beată, întoarsă de la cârciuma asta nouă, privată! Pe vremuri, de la mat! Mat! Tu stii ce e ăla mat? (You know what is mat?)
- Not!
- Vorbesc cu lemnele! Un drac bălțat! Cum s-o traduce asta?! Mă rog, devil (diavol). Bine zice mos Gheorghe: ,,fă, zăpăcito, parcă n-ai fi nici pe-aici, nici pe lumea ailaltă! Ai?!!’’ Ce zici? Of, of, of! Dar mai bine, lasă...















Nicola Bălasa    1/10/2012


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian