Tablete pentru prieteni : Destrămare prin dezangajare
Toată lumea e de acord că trăim o perioadă neobisnuită a istoriei si nimeni nu se aventurează să prevadă consecintele pentru motivul simplu că asa cum se desfasoară, ele par imprevizibile.
Senzatia pe care o resimtim si care caracterizează aceasta perioadă este aceea de "nesigurantză" datorită faptului că ceva pare "fracturat" în felul de comportarea si desfasurarea evenimentelor; încercarea de a identifica si analiza factorii care au conditionat fenomenul întimpină mari greutati prin multiplicitatea si varietatea lor.
Care sunt manifestările acestui fenomen care a surprins toată lumea, inclusiv pe politicieni?
Elementul esential de observatie este un proces pe care îndraznesc să-l numesc de "dezangajare"; ca sa fie înteles acest termen e necesar să ne referim la istoria ultimilor mai mult de 200 de ani.
Abolirea scalvagismului, separarea bisericii de stat în privintza puterii executive si politice, imperialismul colonial, două războaie mondiale care au decimat milioane de oameni în toate părtile planetei, etc. au împins oamenirea pe calea "integrării" a "angajarii" si anume pe calea păcii si constructiei unei vieti mai bune, considerând că acesta reprezintă pentru epoca de civilazatie în care ajunsese omenirea, calea cea mai constructivă si singura cale de urmat.
Pentru realizarea acestui deziderat măretz a fost necesar să se implementeze institutii care să lucreze la acest proiect: asa s-a ajuns la Liga Natiunilor si la închiearea de diverse tratate de apărare si ajutor după primul război mondial, institutii care au fost nulificate prin agresivitatea nationalismului dezvoltat în Europa si care a dus la cel de al doilea război, mai violent si mai decimant ca primul. Experientza esuată a făcut ca dupa ultimul razboi să se propună multiple înstitutii (ONU, Nato,înstitutii de ajutor al ntiunilor slab desvoltate ,tratatul de neproliferare atomica, etc) care să se facă imposibilă declasarea unui alt razboi care -datorita proliferarii armei atomice- ar pute devasta planeta. Rezultatul este nesatisfăcător, deoarece au proliferat razboaiele locale (conflictul israelo-palestinian, razboaie în Afganistan si Pakistan, Sudul Asiei, etc) si recent revolte violente în lumea arabă, care au dus la îndepartarea conducătorilor autocrati si chiar la omorârea lor sângeroasa( Bin Laden, Ghadafi);de mentionat de asemenea pericolul unui nou conflict implicând Iranul, care vrea cu necesitate să aiba arma atomică-drept care nu este contestabil per se- dar care reprezintă o amenintare pe plan mondial, deoarece acestă armă poate fi utilizată în scopuri politice -ca distrugerea unui stat vecin- si care poate difuza si ajunge în mâinile unor teroristi, fapt care reprezintă o nouă amenintzare pentru lumea vestică.
Consecintza acestor evenimente politice asupra economiei nationale si mondiale este usor de întzeles : necesitatea cheltuelilor pentru "securitate" si armament, pentru prevenirea altor războaie, etc. a pus sub enormă presiune bugetele nationale ale natiunilor semnatare ale diverselor tratate si organizatii de interes mondial. Acest element, combinat cu recesiile economiei mondiale determinate de erori abuzive umane (2008 în US) sau determinate de actiuni economice negândite (exporturi de job-uri tot în SUA), au dus -recent- la o enormă presiune psihologica si economica asupra maselor .
Toti acesti factori au actionat nu deodată, ci în timp, mai ales în ultimii 10 ani si mai precis după 9/11.Este acceptat că în SUA, Japonia si Vestul Europei, societatea umană a făcut progrese în comparatie cu restul lumii nu numai datorită dezvoltării tehnologice, ci mai ales datorita principiilor pe care a functionat colectivitatea umană: respectul acordat valorilor(respect fată de muncă, încurajarea prin bonusuri a rezultatelor deosebite, accptarea ideii că oamenii care au merite trebuie recompensati, că auto-controlul e apreciat, promovări pe bază de merit ,etc.), functionare a institutiilor pe bază de responsabilitate si, pe cât posibil, de echitate.
Ce se observă în perioada recentă?
Toată această etica sociala care ajunsese să formaze un "capital social" de calitate este degradată si merge către destrămare : datorită lobistilor care manipuleaza capitaluri enorme dirijându-le în raport cu interese de grup, bursa, unde se fac averi manipulându-se miliarde de dolari, recompensarea votantilor partidului la putere, acceptarea de către conducere ca o larga parte din populatie să traiasca la nivel de săracie sunt factori care au dus la o "criză de încredere" a maselor largi în înstitutiile statului democrat.
Consecintza a fost productivitate scazută, care a dus la prosperitate scazută. Spectrul lipsei de progres produce frică, panică; populatia pierde în acest mod coeziunea socială ,încrederea reciprocă în tovarasul de muncă ,în conducerea institutiei,în vecinul de casă si, în acest mod, "blocul" social se fisureaza, se"dezangajează", nu mai este sudat , se compartimentează asa cum se vede actualmente în viatza politica din SUA; de aici, manifestări recente de "ocupare" de institutii si locuri publice, pentru a se atrage atentia conducerii asupra dezămagirii si nemultumirii maselor.
Dar tot asa de importat de subliniat este faptul ca nu numai pe plan social, ci si individual se constată acelasi tip de tendintză, căci senzatia de "dizolvare "a coeziunii sociale duce la insecuritate personal, care explică si cresterea de consum de droguri (12 % din totalitatea actelor criminale în Canada ), a asalturilor sexuale în familii sau în afara lor (57% din totalitatea actelor criminale -Canada), scăderea sentimentului patriotic, cresterea divortzurilor, delicventza în raportarea si plata impozitelor, cresterea agresivitătii verbale si fizice,etc.
Se poate spune fără exagerare că societatea în lumea vestică retrogradează la un nivel inacceptabil pentru o societate civilizată; că tot efortul făcut timp de două secole de "integrare", care urma să ducă la o "globalizare" luminată -de care profită si tzările mai putin dezvoltate -se dizolvă într-un proces de "dezangajare"- în care cetăteanul pierde respectul fatză de sistemul politic democratic, nu mai are niciun respect fatză de legile care-l guverneaza si în acest mod face loc anarhismului social si individualismului care exaltează nationalismul -Germania după primul război mondial - si duce în mod sigur la conflicte între natiuni.
Se poate preveni asemenea situatie ?
Singura cale de urmat este cea de mentinere a păcii si ameliorare economic, ceea ce impune reforme care să fie acceptabile masei sociale; cazul Comunitătii Europene este elocvent din acest punct de vedere. Reformele însă impun cu necesitate cooperare între natiunile interesate, căci fără această reintegrare nu se poate realiza dezideratul, care este revenirea la stabilitate economică si la prosperitate.
Toronto. Dec. 2011
|
Dr. Dinu Dimitriu 12/15/2011 |
Contact: |
|
|
