Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Starea de fapt : Agresivitatea in relatiile interumane

Să vorbesti despre agresivitate nu este simplu, mai ales când îti dai seama că un astfel de tipar comportamental se regăseste cu prisosintă în propria ta viată. Cu toate acestea, este binevenită explorarea motivatiilor ce te animă atunci când recurgi, constient fiind sau nu, la violentă. Cu sigurantă că acest subiect a făcut obiectul unor studii aprofundate de-a lungul timpului din partea celor mai ilustre personalităti. Cu toate acestea, nu s-a putut epuiza bogătia de sensuri ce rezultă din examinarea acestui comportament neobisnuit al naturii umane.

Imaginează-ti că ai putea face o călătorie în trecut si ai avea ocazia să observi evolutia comportamentului uman de-a lungul veacurilor. Ar fi o completare binevenită a informatiilor dobândite în cadrul lectiilor de istorie universală. Ai avea astfel sansa de a percepe fenomenul istoric dincolo de evenimente si date, fiindcă ai putea vedea motivatiile interioare ce au condus la anumite situatii consemnate doar la nivel superficial în diferitele surse de documentare.

În ceea ce mă priveste, întotdeauna am considerat că pentru a întelege o perioadă istorică este esential să întelegi, atât cât îti este cu putintă, oamenii care au trăit în acel timp. Însă o astfel de abordare presupune să îti dai seama că izvorul întregii suite de evenimente, la care esti martor sau despre care dobândesti cunostintă, se află în adâncul motivatiilor si dorintelor sufletului omenesc.

În ce priveste agresivitatea, aceasta îsi are originea în spiritul de competitie ce decurge din dorinta de a fi mai presus decât ceilalti, de a demonstra că ego-ul tău este mai puternic si mai dominant decât al celor din jur. De aceea într-un sens sau altul, atitudinea de înăltare de sine reprezintă cauza principală a recurgerii la agresivitate. Practic, acest lucru se manifestă prin încercarea fie de a-ti mentine "teritoriul", fie de a-l extinde în favoarea ta. Ceea ce ai învătat despre politica de dominatie între statele lumii are aceleasi cauze cu motivatiile ce te determină "să ataci sau să te aperi", consecinta imediată fiind un simtământ ce nu îti mai dă pace, în termeni moderni numit stres, adică o tensiune sau întindere interioară continuă. De aceea, ca argument pentru cele afirmate, voi reda o consemnare din cuprinsul Bibliei si anume istoria celor doi frati cunoscuti sub numele de Cain si Abel.

„După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus si el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui si din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel si spre jertfa lui, dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare si i s-a posomorât fata.

Si Domnul a zis lui Cain: "Pentru ce te-ai mâniat si pentru ce ti s-a posomorât fata? Nu-i asa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeste la usă; dorinta lui se tine după tine, dar tu să-l stăpânesti." Însă Cain a zis fratelui său Abel: "Haidem să iesim la câmp." Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel si l-a omorât.”

Există mai multe lectii practice pe care poti să le înveti citind această relatare străveche. Mai întâi, va fi usor să observi că spiritul de competitie a devenit vizibil din momentul în care fratele mai mare a considerat că este nedreptătit si defavorizat în raport cu celălalt frate al său. Acest lucru părea justificat prin prisma rezultatului imediat al respingerii jertfei pe care a adus-o lui Dumnezeu. Astfel, se poate distinge un triunghi al relatiilor între cele trei personaje amintite: Cain, Abel si nu în ultimul rând, Dumnezeu, autoritatea supremă în materie de judecată si Creatorul întregului univers.

Orice relatie "triunghiulară" are un potential exploziv, fiindcă niciodată ego-ul nu permite existenta unor rivali pe pozitia pe care o detine. Cain era fratele mai mare si prin urmare avea întâietate în toate lucrurile. Mentionez faptul că ordinea în care s-au adus jertfe a urmat această logică: mai întâi Cain si după aceea Abel.

Însă rezultatele au inversat ordinea initială, jertfa lui Abel fiind primită, dar cea a lui Cain fiind respinsă. În triunghiul relational creat, Cain a perceput acest lucru ca fiind o pierdere a pozitiei de întâietate, a "teritoriului", în favoarea fratelui mai mic. Tentatia era mare în a reduce acest triunghi relational prin eliminarea unuia dintre colturi, adică a lui Abel.

Prevăzând acest lucru, Creatorul a oferit solutia de iesire corectă prin asigurarea dată lui Cain, că dacă vă respecta regulile aducerii jertfei, atunci aceasta va fi primită. Practic, Dumnezeu l-a asigurat pe Cain că nu există niciun fel de triunghi relational, decât în mintea lui. Această falsă impresie exista doar în mintea lui Cain, dar nu avea legătură cu realitatea. Iar în al doilea rând, lui Cain i s-a dat o instructiune bine definită în a nu lasă ca o astfel de conceptie să pună stăpânire pe mintea lui conducând la dorinta de eliminare a fratelui său.

Ce legătură are această relatare cu persoana ta? Părerea mea este că există o conexiune directă, fiindcă natura umană este identică. În primul rând, mecanismul producerii comportamentului agresiv se regăseste în triunghiul relational. Cine pot fi actorii?

Un actor este propriul tău ego, ce fie se simte amenintat, fie doreste să se extindă, pe care îl voi numi Protagonistul. Al doilea actor este persoana pe care o considerăm a fi Rivalul sau Antagonistul, din punctul tău de vedere. Iar al treilea actor este Audienta, care se referă la persoanele ce sunt martore la ceea ce se întâmplă între Protagonist si Antagonist.

Modelul îti va fi usor de înteles dacă te vei gândi la un meci de box unde Protagonistul si Antagonistul sunt cei doi luptători, iar Audienta include pe cei ce vizionează competitia. În experienta noastră Audienta este reprezentată de Ceilalti, de acel teribil gând în genul: "Ce vor spune ceilalti? Cum vor reactiona cei cunoscuti? Ce va spune lumea?" si alte impresii în genul acesta.

Solutia constă în a reduce triunghiul la o singură latură, de eliminare a Rivalului de pe ring si de a rămâne singuri în fata Auditoriului, a lumii. Ceea ce ignori într-un astfel de rationament, este tocmai falsitatea atribuirii unor astfel de roluri. În plus, "victoria" eventual câstigată va fi iluzorie, fiindcă atentia ce îti va fi acordată de către Audientă este doar pe durata spectacolului oferit. După ce acesta s-a încheiat, nimeni nu îti mai acordă niciun fel de atentie. Ai devenit banal, chiar comun, neavând ceva special.

Dubla tragedie a agresivitătii constă în lichidarea presupusului Rival, precum si reducerea "triunghiului relational" la un simplu punct. Adică devii singur cu o "comoară" ce nu îsi merită numele, adică cu propriul ego mereu nemultumit si aducător de suferintă. Aici stă de fapt esenta oricărei forme de manifestare a ceea ce se numeste ca fiind "rău".

Pe vremea când eram elev la un liceu militar, am asistat de mai multe ori la conflicte violente între colegi. Tentatia celor ce nu erau implicati direct era de a deveni imediat Auditoriu. Ne plăcea spectacolul confruntării si acest lucru producea adrenalină, ceea ce sporea interesul. De aceea, prima reactie de "turmă" era de a face loc Protagonistului si Antagonismului, de a ne pozitiona ca spectatori si de a lasă show-ul să continue. Nu conta cine avea dreptate, doar spectacolul conta.

După ce se loveau cei doi implicat cu violentă aruncându-si cele mai urâte injurii, mai precis când spectacolul devenea prea intens, iar sângele începea să curgă, Audienta întelegea că există o "culpă" colectivă în a fi martor si a nu interveni, fapt ce s-ar fi tradus prin măsuri disciplinare împotriva celor prezenti, si de aceea în mod instinctiv interveneau mai multi "arbitrii de ocazie" si îi opreau pe cei doi „luptători” înainte de a fi prea târziu. Însă spectacolul merita "toti banii". De fapt, la fel stau lucrurile si în cazul luptelor dintre animale, trecând mai departe la cele dintre oameni atât la nivel individual, cât si la cel colectiv.

Prin urmare, dacă doresti să-ti diminuezi comportamentul agresiv, atunci trebuie să iesi din cadrul triadei ego-rival-audientă încercând să dezlipesti eticheta de rival pusă asupra altei persoane. În acest sens, un dialog deschis si direct ar fi binevenit.

Dar dacă într-adevăr, rivalitatea este autentică si competitia este reală, iar dialogul fie nu este posibil, fie este contaminat de motive ascunse sub aparente înselătoare? În astfel de situatii este bine să vezi dacă merită obiectul disputei, fiindcă uneori este mai bine să suferi o pierdere minoră printr-un compromis acceptabil, decât să pierzi lucruri mult mai importante în genul ruperii definitive a unei relatii cu o persoană de care esti legat prin afectiune sau prin forta împrejurărilor. Acest lucru este în mod deosebit valabil în relatiile de familie. Astfel, părăsesti pozitia din triunghiul relational în dreptul tău.

Dar dacă în joc sunt lucruri la care nu se poate renunta? Dacă nu se poate ajunge la un compromis acceptabil? Abia atunci trebuie să accepti lupta, fără a merge însă până la distrugerea adversarului.

Iar dacă observi că altcineva te consideră rival? Dacă esti în pozitia lui Abel? Ce poti să faci? În primul rând ar trebui să încerci să iesi din încurcătură prin clarificarea lucrurilor. Însă nu totdeauna este bine să abordezi o astfel de situatie de unul singur. "Greseala" lui Abel a constat în a nu lua alături de el o persoană neutră, care să medieze situatia apărută. El a încercat să rezolve de unul singur un conflict în care era etichetat drept Rival, oferind ocazia neasteptată unei clarificări violente si eliminatorii a situatiei apărute. Desi poate nu vei fi de acord cu mine, cred totusi că intentia a fost bună, dar metoda aleasă a fost gresită.

Însă indiferent de situatia cu care te confrunti este util să constientizezi triunghiul relational ego-rival-ceilalti si să cauti să iesi din el fără a recurge la agresiune si fără ca vreuna dintre părti, fie ea si persoana proprie, să fie afectată, lovită sau distrusă. Este dificil, dar aici stă marea artă a vietii trăite în armonie cu Marele Autor.

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te si mustră-l între tine si el singur. Dacă te ascultă, ai câstigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.

Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; si, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân si ca un vames. Adevărat vă spun că orice veti lega pe pământ va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.”







Octavian Lupu    8/1/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian