Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Nicolae Vasilescu-Karpen

Craiova a dat României, a dat lumii multi oameni de seamă. Unii dintre ei, care au activat în domeniul umanist, sunt mai cunoscu\i. Altii, care au avut meserii tehnice, meserii ingineresti sunt mai putin cunoscuti de locuitorii de azi ai Craiovei, ai României. Se întâmplă ca unii dintre cei uitati de românii de azi să fie evocatii de către specialistii de peste mări si tări care folosesc creatiile lor, care folosesc inventiile lor. O parte din vină o avem si noi, cei de azi care , ocupati cu treburile zilnice uităm să dăm prinosul de recunostintă înaintasilor nostri .De aceea o să vă povestim despre un craiovean, despre un român care si-a adus o contributie remarcabilă la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună si anume sursa de energie, adică pila electrică. Tot el a pus bazele învătământului ingineresc modern din România, fiind primul Rector al Scolii Politehnice din Bucuresti timp de 20 de ani, din 1920 si până în 1940.

Vasilescu-Karpen Nicolae s-a născut la data de 28 noiembrie 1870 în Craiova. Urmează scoala primară apoi Liceul Carol I din Craiova unde s-a remarcat prin spiritul de analiză si prin pasiunea sa pentru partea experimentală a disciplinei studiate, dar mai ales de partea practică a fizicii. S-a înscris, apoi, Scoala Natională de Poduri si Sosele din Bucuresti pe care a absolvit-o în anul 1891 ca sef de promotie .Încă nu împlinise 21 de ani când si-a început activitatea la Serviciul Lucrărilor Publice din Bucuresti unde si-a adus contributii remarcabile în realizarea echipamentelor de comunicatie si la proiectarea si constructia unui tunel de 3 km la Beresti, pe linia ferată Galati-Bârlad. În 1899 pleacă la Paris pentru as continua pregătirea la Scoala Superioară de Electricitate, pe care a absolvit-o în 1901, iar în 1902 a absolvit si Facultatea de Stiinte din Paris obtinând licenta în fizică, mecanică si matematică. În 1904 obtine titlul de doctor la Universitatea din Sorbona cu teza Cercetări asupra efectului magnetic al corpurilor electrizate în miscare, si publicată imediat în Annales de Chimie et de Physique.Din comisie a făcut parte si celebrul fizician si matematician Henri Poincaré. Prin fundamentarea teoretică a tezei dar mai ales prin experimentările făcute, Nicolae Vasilescu-Karpen a lămurit o problemă controversată printre fizicienii timpului. Iată ce spunea profesorul a. Berget în cartea sa „ La vie et la morte du globe”:” Este o consecintă a fenomenului transportului sarcinilor, fenomen descoperit de Rowland, îndelung discutat si căruia , frumoasele si de acum înainte clasicele experiente ale românului Vasilescu-Karpen,i-au verificat existenta si măsurat grandoarea, într-un mod definitiv”.
Îsi începe activitatea didactică la Universitatea din Lille unde functionează în calitate de conferentiar la catedra de electrotehnică, unde s-a remarcat prin talentul său pedagogic.
Un fruntas al stiintei tehnice
Desi se bucura de aprecierea mediilor stiintifice din Franta a decis, în 1905, să se reîntoarcă în tară. În acelasi an se înfiintează la Scoala Natională de Poduri si Sosele din Bucuresti catedra de electricitate unde Nicolae Vasilescu-Karpen începe să predea cursul de electricitate si electrotehnică si unde va activa timp de 35 de ani.. Mai mult , alături de alti dascăli , pune bazele învătământului ingineresc modern din România caracterizat prin continutul său multilateral, complex, cu mai multe specialităti. În al doilea deceniu al secolului XX România asigura pregătirea inginerilor pentru constructia si întretinerea drumurilor,la Scola Natională de Poduri si Sosele, a inginerilor silvici la Scoala superioară de silvicultură de la Brnănesti, a inginerilor agronomi la Scoala superioară de agricultură de la Herestrău si a arhitectiilor. Specialistii pentru celelalte domenii industriale , în plină expansiune, se pregăteau sau se formau în străinătate. În acest context efectuează un studiu documentat si elaborează la 1 septembrie 1920 proiectul de transformare a Scolii Nationale de Poduri si Sosele în Scoala Politehnică din Bucuresti. Iată unul dintre argumentele cuprinse în studiul elaborat : „ Dacă în trecut ne puteam multumi cu formarea de ingineri, împrumutând stiinta gata făcută de la altii, nu ne putem număra printre tările civilizate fără a da propriul nostru aport stiintelor fundamentale si aplicative”.Decretul Lege a fost promulgat de Regele Ferdinand în data de 10 iunie 1921.
A fost numit Rector în 1920 si a detinut această functie până în 1940. A acordat o importantă specială lucrărilor practice de laborator, practicii în productie, desfăsurată pe perioada vacantei de vară, a introdus în Planul de învătământ cursuri cu profil economic, administrativ si juridic. De asemenea , a introdus cursuri pentru învătarea limbilor străine pentru a le asigura studentilor conditiile de bază de documentare din literatura de specialitate publicată, evident, într-o altă limbă decât limba română. A înfiintat doctoratul în inginerie. Iată ce spunea academicianul Remus Rădulet despre Vasilescu-Karpen : ”Numerosi fruntasi ai stiintei si tehnicii românesti, nenumărate generatii de ingineri educati de eminentul om de stiintă si distinsul profesor-inginer, vor păstra vesnic vie amintirea celui ce s-a străduit să ridice stiinta si tehnica românească la nivelul preocupărilor tehnicii mondiale”. Printre acestia se numără si Alexandru Proca., unul dintre studentii primei promotii ai Scolii Politehnice din Bucuresti. Si-a început activitatea de inginer în 1922 la Societatea Electrică din Câmpina, unde a functionat numai un an dar a reusit să initieze introducerea echipamentelor electrice pentru utilajele petroliere si miniere, adică s-a atins obiectivul înfiintării unei scoli politehnice. După câtiva ani Alexandru Proca a fost angajat la „Institutul Radiului „ din Paris , condus de Marie Curie, detinătaorae Premiului Nobel pentru fizică din 1903. Iată ce spunea Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă stiintifică dificilă, care necesită multă răbdare, competentă, abilitate experimentală si meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu solutii care îmi convin, mă satisfac, si totdeauna furnizează rezultate precise. Voi românii puteti fi mândri de-a avea un cercetător stiintific de valoarea domnului Proca” .
Profesor impunător.
Ca dascăl, Nicolae Vasilescu-Karpen si-a pregătit lectiile cu minutiozitate, se documenta si le sistematiza astfel încât să ajungă la esenta fenomenului iar studentii să poată urmării prelegerile sale bogat ilustrate cu figuri desenate pe tablă . De-a lungul anilor a adus mai multe contributii stiintifice privind regula practică pentru determinarea sensului fortei electromotoare, distributia liniilor de câmp magnetic, raportul dintre masa si energia electronului, a stabilit cauza reactiei indusului masinilor electrice. Cărtile sale „ Manual de electrotehnică generală „, scrisă în 1925 si „ Electricitatea” , scrisă în 1942 , sunt dovezi incontestabile sustinute si de recenzia făcută de acad. St. Procopiu :” În definitiv, „Electricitatea” domnului Vasilescu-Karpen constituie o expunere interesantă si originală a continuumului si a câmpului în electricitate. Organizarea consistă în a strânge electricitatea într-o unitate deductivă, înlocuind notiunile magnetice si reducând magnetismul la electricitate; în sfârsit, trecând peste ordinea cronologică, studentii înaintati în fizică vor simti plăcerea în a urmări rationamentele si deductiile domnului Karpen”. ”Figură impunătoare, cu o prestantă desăvârsită, de un calm proverbial , cu glasul plăcut si cu vorbire ponderată”. A rămas în memoria studentilor si prin examenele inteligente pe care le tinea” .
Activitatea de cercetare.
A studiat mecanismul zborului păsărilor pe vânt variabil . A avut contributii teoretice si practice originale în domeniile : electricitate, electrostatică, electromagnetism, telegrafia fără fir, pile electrice , aerodinamică, termodinamică, în electrochimie si chimia fizică. În 1909 a propus, în premieră, printr-o notă intitulată „ Asupra telefoniei la mare distantă” si adresată Academiei de Stiinte din Paris, folosirea curentilor purtători de înaltă frecventă pentru telefonia prin cablu la mare distantă, procedeu folosit în telefonia fără fir. Aici trebuie amintit că în 1907 Augustin Maior a fost primul care a realizat experimental comunicatii simultane pe un număr de 5 căi pe o singură linie de transmisie lungă de 15 km , la Budapesta. În 1963 , Nicolae Vasilescu Karpen într-o comunicarea făcută la Academie îl amintea pe Augustin Maior spunând:” Prin această comunicare am crezut că astfel reamintesc care sunt promotorii procedeului folosit azi pentru telefonia prin cablu la mare distantă”.
Realizări de seamă
O realizare de o valoare inestimabilă o reprezintă Pila Karpen , sau pila K, care functionează folosind exclusiv temperatura mediului ambiant. Prin conceperea acestora craioveanul Vasilescu-Karpen si-a adus o contributie remarcabilă la realizarea mijloacelor tehnice necesare zborului pe Lună si anume sursa de energie, adică pila electrică. A început să lucreze la teoria unei pile electrice care să genereze energie la nesfârsit încă înainte de Primul Război Mondial, dar Brevetul l-a obtinut în 1922. Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul si materialele din care trebuie construit. Vasilescu-Karpen sustine în această lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârsit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Vroia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950.El a realizat două pile electrice legate în serie, care alimentau un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, misca o paletă conectată la un comutator. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotatie să-l închidă. Timpul de rotatie era calculat în asa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polaritătii în perioada cât circuitul era deschis. Motorul si paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică.
Iesit din comun este faptul că o pilă electrică, adică strămosul bateriilor de azi nu poate functiona mai mult de 5-10 ani, deoarece unul dintre electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrică nouă. Pila Karpen, care există la Muzeul Tehnicii din Bucuresti, functionează si azi , dupa 59 de ani de la construire.
Inginer si Academician.
Pe lângă activitatea didactică, a desfăsurat mai multe activităti industriale.Din 1906 a fost sef al Diviziei tehnice a Postei Telegrafului Telefoanelor. În această calitate a construit la Herăstrău un post de telegrafie fără fir folosit în timpului Primului Război Mondial pentru a comunica cu celelalte tări europene. Statia de emisie, asemănătoare cu cea instalată în Turnul Eiffel din Paris, avea o putere de 25 kW , o antenă de 80 m înăltime si o rază de emisie de 2.000 km. În perioada 1914- 1915 s-a asigurat legătura cu statiile din Paris, Lyon, Atena, Sevastopol.A proiectat lucrările de electrificare pentru localitătile Constanta, Vaslui, Câmpina , Râmnicu Sărat.
În perioada 1931-1934 a fost Presedinte al Asociatiei Generale a Inginerilor din România .
Nicolae Vasilescu-Karpen a devenit membru titular al Academiei Române din 1922, Membru de onoare al "Société française des électriciens" alături de Niels Bohr, Lord Rutherford, Nikola Tesla. În istoria stiintei reprezintă figura omului de stiintă care s-a ocupat de cercetări complexe dar legate de practică . Reprezintă exemplul inginerului si cercetătorului care, după pensionarea la vârsta de 70 ani, a continuat să cerceteze si să scrie. Din cele 82 de lucrări elaborate, 25 au fost realizate după împlinirea vârstei de 70 de ani.
S-a stins din viată la 2 martie 1964 la Bucuresti. Avea 94 de ani.
Ca omagiu adus marelui om de stiintă, numele său este purtat de mai multe Licee din tară, în special cu profil de telecomunicatii.
La Colegiul Carol I din Craiova activează o Fundatie cu numele Nicolae Vasilescu-Karpen.

http://gheorghe.manolea.ro





Gheorghe Manolea    7/9/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian