Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Prin sita vremii ( I ) Dreapta cumpana a gandirii



Nu de putine ori viata ne aduce in fata situatii cand ne e greu sa cantarim bine si sa luam deciziile cele mai bune. Si asta mai ales cand sunt in joc valori sentimentale cu efecte care au bataie lunga, cum este de exemplu educatia copiilor nostri. Tratatele de pedagogie spun multe, dar cati dintre noi le deschidem ca sa gasim raspunsul la toate intrebarile ce ne framanta? Si apoi, multele exemple din viata, unele consemnate si in scrieri, ne-au aratat ca mame, chiar nestiutoare de carte, si-au crescut copiii in mod stralucit. Smaranda Creanga stia maiestrit sa dozeze si sa impleteasca pedeapsa si vorba buna, indemnul si exemplul personal, dublate de caldura sufleteasca pentru copiii ei.
In cariera mea de dascal, dar si ca mama, nu de putine ori mi-a fost dat "sa stau si sa cuget", cum zice ardeleanul, asupra acestui subiect.
Cam pe la inceputul anilor '70, doctorii incepusera sa beneficieze de oarecare privilegii in stransoarea chingilor comunismului. Parintii vedeau intrarea copiilor lor la facultatea de medicina ca pe o frumoasa fagaduinta pentru viitor si de aceea, concurenta si la liceele sanitare devenise foarte mare.
La un astfel de liceu, untr-un an, am fost numita ca profesor examinator la limba romana. Corectam lucrarile pana noaptea tarziu si cuprinsa de oboseala, am crezut ca m-a furat somul si visez cand am pus pana pe o lucrare. Un candidat, in locul subiectului, alcatuise o scrisoare catre profesorul examinator. El spunea cam asa:
"Eu nu vreau sa invat la acest liceu. Parintii m-au obligat sa vin la examen. Mi-e frica de sange si mi-e prea mila de oamenii suferinzi. Asta de cand am vazut-o pe bunica zbatandu-se si murind in chinuri. Mi-ar place sa fiu mecanic, sa invart suruburi, sa repar motoare, biciclete, motociclete, tot ce e pe roti, dar parintii mei nu vor sa stie asta. Ei imi spun ca doctorii au stare materiala mai buna si au si mai multa independenta decat ceilalti oameni. Dar eu nu pot sa devin doctor. Va rog sa nu imi puneti nota 1 fiindca atunci parintii afla ce am facut eu la acest examen, si viata mea va fi foarte grea. Daca aveti copii si ii iubiti, poate ca nu sunteti atat de aspra ca parintii mei. Va rog din suflet sa ma ajutati. Va multumesc cu lacrimi in ochi."
Ce era de facut? Nu puteam sa pun orice fel de nota dupa bunul plac. Nu voiam nici sa tradez copilul care isi deschisese sufletul catre mine, desi nu ma cunostea. Faptul ca avea incredere in cadrul didactic ce-i corecta lucrarea, il ridicase mult in ochii mei. Il pretuiam si pentru ca stia precis ce vrea de la viata si ca isi stabilise traseul de urmat in mod clar. Pe de alta parte, ii intelegeam si pe parintii lui.
A doua zi, impreuna cu presedintele comisiei, am hotarat sa nu deconspiram copilul. Am dat o nota insuficienta si am alcatuit un raport explicativ pentru o eventuala ancheta.
Dupa desfacerea lucrarilor, am vazut ca era copilul vecinilor mei. Parintii lui, fini intelectuali, erau oameni de admirat, dar nu ocupau un loc in societate pe masura valorii lor, asa cum ar fi dorit acum pentru copil, chiar daca fortau nota. Ulterior am discutat si cu copilul despre examen. Mi-a fost mereu recunoscator. I-am pastrat secretul. I-am urmarit evolutia. A ajuns un respectabil inginer constructor de avioane.
Suspinul copilului din acea 'scrisoare' mi-a sunat de-a lungul anilor ca un clopotel care imi amintea sa tin cumpana dreapta a gandirii in luarea deciziilor majore in viata.
Nu stiu daca l-am auzit clar intotdeauna, dar eu spre asta tind si in ziua de azi.





Elena Buica    1/21/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian