Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


De vorba cu Ana Valkay


Ana Valkay – o viată închinată baletului. L-a slujit pe scenă timp de peste douăzeci de ani, făcând parte din trupa de balet a Operei Române din Timisoara si cam tot atât din culise, de acolo de unde începe el, unde se selectează si se slefuiesc cu trudă nestiută viitoarele sperante ale acestei arte. Devenită o pretuită profesoară de balet, are meritul de a-l fi coborât de pe scenă până în casele si vietile noastre, ocupându-se de generatii si generatii de copii în cadrul studiolului de dans pe care l-a înfiintat si îl conduce.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Stimată doamnă Ana Valkay, vă aflati la ceas aniversar. Anul acesta, studioul de dans pe care îl conduceti si vă poartă numele, împlineste douăzeci de ani de activitate. Cum a apărut ideea înfiintării lui si cui i se adresează?

Ana VALKAY: În urmă cu douăzeci de ani încheiam o etapă importantă din viată. Cortina se lăsa încet, încet peste ceea ce pot să spun că a fost viata mea de artist. Eram la vârsta când orice balerin este nevoit să părăsească scena, să se transforme din actor în spectator. Este un moment greu. Risti să devii un spectator nu numai al artei ci si al vietii. Înfiintarea unui studio de dans îmi oferea posibilitatea să rămân un slujitor activ al artei dansului, să împărtăsesc si altora frumusetea ei, să-i învăt si pe altii ceea ce stiam eu mai bine să fac.

M-am adresat copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 si 14 ani, întrucât nu era o noutate pentru mine. În vremuri nu demult apuse, când arta începuse să fie folosită pe scară largă drept mijloc de „făurire a omului nou, multilateral dezvoltat”, în cadrul Operei din Timisoara luase fiintă un cerc de balet, unde trebuia să prestăm ore de muncă voluntară. Acolo am descoperit bucuriile muncii cu copiii.

Pe lângă toate astea, am avut sansa să cunosc, ca nimeni altcineva, perioada de glorie a baletului timisorean. Era firesc să nu rămân indiferentă la viitorul lui care porneste în mod cert de la descoperirea copiilor talentati, de la motivarea si canalizarea acestora. Astfel că acum, studioul de dans înfiintat în urmă cu douăzeci de ani este si o pepinieră pentru sectia de coregrafie a Colegiului National „Ion Vidu” din Timisoara.

Cornelia TURLEA-CHIFU: În memoria scrisă si nescrisă a Timisoarei este mentionată existenta, prin anii ’40, în coltul Pietei Unirii, a Scolii de Dans de Societate „Carol Valkay”. Se poate face o legătură între aceasta si Studioul de Dans „Ana Valkay”?

Ana VALKAY: Pe strada Alecsandri, colt cu Gheorghe Lazăr, se afla „Scoala de Dans si Bune Maniere”, condusă de maestrul de balet Carol Valkay. La acea vreme Timisoara mai respira încă aerul Micii Viene, mai trăia încă sub fascinatia valsului vienez. Scoala avea o sală frumoasă de dans cu parchet vienez si oglinzi venetiene unde cei dornici învătau nu numai pasii de dans ci si manierele impuse de codul de comportament în societatea timpului. Prima legătură de care am putea vorbi ar fi pasiunea pentru arta dansului, pasiune din care s-au născut cele două, să le spunem, ateliere. Ele au însă si un numitor comun, o legătură cât se poate de vie, de palpabilă: pe Francisc Valkay, sotul meu si fiul lui Carol Valkay, care a făcut primii pasi de dans acolo, în sala cu oglinzi venetiene, iar acum, după o jumătate de veac, se ocupă de talentele Studioului de Dans „Ana Valkay”.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ce a însemnat pentru împlinirea dumneavoastră artistică si profesională să fiti Ana Valkay?

Ana VALKAY: Dacă este adevărat că fiecare din noi avem o stea călăuzitoare sub auspiciile căreia ne nastem, ne continuăm drumul si apunem, atunci a mea este fără îndoială steaua baletului. M-am născut si am crescut sub lumina ei caldă si învăluitoare, mama mea, Maria Klein, fiind si ea balerină. M-a ispitit să-i descopăr tainele, să-i cunosc si să-i stăpânesc frumusetea si am ajuns balerină. La un moment dat, ca în povestile cu final fericit, drept recompensă pentru stăruintă si fidelitate, o stea reală a baletului a intrat în viata mea si am devenit Ana Valkay. Am avut alături un artist complex de la care am învătat că arta e bucuria sufletului si victoria spiritului. Am aflat de câtă muncă si sudoare e nevoie ca să ajungi si să rămâi o stea. Cât de important este să fii multumit de ceea ce faci si să vezi că munca ta aduce bucurie si multumire si celorlalti. Am învătat să mă bucur de lumina pe care o răspândesc stelele în jurul lor si să fac tot ce-mi stă în putintă ca acea lumină să nu se stingă.

Cornelia TURLEA-CHIFU: În prezent, în cadrul studioului, lucrati cu sase grupe de copii diferentiate ca vârstă si nivel de performantă. Cum au fost începuturile? Cum v-ati făcut cunoscută activitatea si cum a fost ea întâmpinată de timisoreni? V-a ajutat faptul că purtati acest nume binecunoscut pe firmamentul baletului românesc?

Ana VALKAY: Începuturile? Ca orice începuturi... Firave si timide. Am debutat cu o grupă formată din cincisprezece copii. Am reusit să conving însă prin seriozitate si muncă sustinută. Nu cred în publicitate. Lucrurile bune si bine făcute îsi fac reclamă singure. Sigur si numele pe care îl port a fost o garantie a calitătii. Undeva, pe un blog, o mămică mărturisea: am înscris-o pe fetita mea la cursurile doamnei Ana Valkay, sotia lui Francisc Valkay. Face cu ele (balet n.a) „ca la carte”.

Se pare că am reusit să cuceresc cu „pasiunea” mea pentru dans un număr însemnat de copii, bunici, mămici. Astfel, activitatea mea a fost cunoscută si recunoscută de către cei care doreau să le ofere copiilor o oră în care să cunoască câte ceva din tainele si magia dansului si a muzicii.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ati fost interpret si sunteti creator pe tărâmul artei. Ati fost si sunteti dascăl. Cum împăcati sensibilitatea artistului cu exigenta pedagogului?

Ana VALKAY: Nu vă vine să credeti cât de bine se împacă sensibilitatea cu exigenta. Ce s-ar face un balerin fără grijă, strictete, pretentie fată de executie, sau pedagogul fără sensibilitate, afectivitate? Un profesor de balet, după cum îi spune si numele, este atât artist cât si pedagog. Sensibilitatea artistului îl ajută să dezvolte starea de empatie cu elevii săi, iar exigenta pedagogului îl ajută să recepteze valoarea actului artistic si să o transmită nealterată copiilor.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Faceti o triere a elevilor dumneavoastră si dacă da, după ce criterii?

Ana VALKAY: Studioul de Dans „Ana Valkay” are usile deschise pentru orice iubitor al artei dansului.Trierea se face de la sine. De obicei, după primele ore de contact cu armonia muzicii clasice, cu miscarea ritmată si expresivă, copiii care vin, la început, pentru că „asa vrea mama”, se lasă cuceriti si devin elevi fideli ai orelor de balet. Mai rămâne de văzut dacă fac fată efortului de a fi atenti si a munci sustinut timp de o oră si dacă au, totusi, o minimă dotare nativă în ce priveste auzul muzical si simtul ritmic.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Care considerati că este vârsta potrivită pentru începerea unui curs de balet?

Ana VALKAY: Există o perioadă premergătoare, de pregătire, cuprinsă între patru si nouă ani când copiii pot să-si însusească cu usurintă pasi, pozitii si miscări specifice si se familiarizează cu diferite tehnici ale acestei arte. Despre balet, în adevăratul sens al cuvântului, se poate vorbi însă abia de la nouă ani. Dacă îl faci „de plăcere”, nu prea contează vârsta la care îl începi. Dar pentru performantă sunt foarte importante toate etapele si este foarte important interesul pe care-l manifestă copilul fată de un astfel de curs.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Vorbiti-ne putin despre forta magică a baletului care îi determină pe părinti să treacă împreună cu copiii lor pragul unui studio de dans, dar mai ales îi motivează pe micutii balerini să vină iar si iar, de-a lungul anilor de studiu, în sala cu oglinzi.

Ana VALKAY: Baletul este o artă cu o mare putere de expresie care-ti dă sentimentul de perfectiune prin armonia dintre muzică si miscare, prin puterea de a-ti controla si dirija corpul si spiritul si a le face să vorbească fără cuvinte despre tristete si bucurie, despre durere si fericire, despre iubire si ură, despre viată si moarte. Aceasta este magia lui. Dacă mai luăm în considerare faptul că el înseamnă gratie si elegantă, sănătate si dezvoltare armonioasă, stimulare a imaginatiei, a memoriei, a puterii de creatie, întelegem de ce părintii apelează la balet ca la un partener în educatia copiilor.

Cât despre acestia, copiii sunt fascinati de subiectul narativ al baletului, de personaje si costume care îi transpun într-o lume de basm. Câte fetite nu vin să „baleteze” ca să fie printese?! Si mai este ceva, în cazul elevilor mei: spectacolele care au loc pe scena Operei Române din Timisoara si care le dă sentimentul că sunt artisti adevărati îi motivează „să vină iar si iar, de-a lungul anilor în sala cu oglinzi”, ca să vă citez...

Cornelia TURLEA-CHIFU: Dacă tot ati adus în discutie acest subiect, să spunem că în fiecare an pregătiti cu elevii Studioului de Dans „Ana Valkay” două spectacole deja traditionale pe scena Operei din Timisoara: „Feeria fulgilor de nea”, în preajma Crăciunului si „Gala micilor balerini”, în iunie, la încheierea anului de studiu. Cronicile le caracterizează ca fiind o explozie de culoare, gratie, candoare. Cine le semnează coregrafia, regia, cine vă asigură costumatia?

Ana VALKAY: Tot ce înseamnă coregrafie, scenografie, regie are girul sotului meu, Francisc Valkay. Nu mă pot lipsi de experienta, priceperea si puterea lui creatoare. El este mentorul nostru, asistentul nostru, cel ce ne cizelează repetitiile finale, iar în ziua spectacolului este alături de noi ca prezentator, transmitând publicului emotiile noastre, iar nouă, bucuria si sustinerea celor din sală.

Trebuie să spun că impresia artistică este creată în mare parte si de costumatie. Realizarea ei cere imaginatie, migală, materiale specifice, accesorii speciale si... bani. Fiecare grupă de vârstă execută în timpul spectacolului două, trei si chiar mai multe numere, ceea ce înseamnă cam tot atâtea schimbări de costume. Spun toate astea ca să subliniez implicarea părintilor ce suportă costurile si să le multumesc pe această cale pentru efortul lor.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ziua spectacolului este o sărbătoare pentru familiile copiilor. Părinti, bunici, străbunici, frati, prieteni, înarmati cu aparate foto se transformă în spectatori entuziasti, le sustin cu aplauze îndelungate pe dansatoarele emotionate, le asteptă cu flori la iesirea din scenă. Este imposibil să nu observi munca asiduă, plină de dăruire, ce se ascunde în spatele progresului micilor balerine, vizibil de la un spectacol la altul, cât si bucuria si încântarea adultilor apartinători. Dumneavoastră însă, nu vă dati în lături să afirmati, după lăsarea cortinei, că a fost cel mai slab spectacol. Cum se traduce această nemultumire? Ce înseamnă aceste spectacole pentru dumneavoastră?

Ana VALKAY: Întotdeauna un spectacol se vede diferit din sală si din culise. Părintii, destinsi ca orice spectator, se lasă încântati de candoarea artistilor. Micile lor greseli si neputinte sunt atenuate de emotia artistică pe care ei o transmit si de strădania si seriozitatea cu care execută numerele din program. În culise însă, primează grija pentru reusita spectacolului în general, si pentru fiecare interpret în parte. Mereu ti se pare că ceva nu a iesit cum ai vrut, că ceva se putea face mai bine...Cred că este firească această nemultumire. Si e bună. Pentru că generează progres.

Pentru mine, fiecare spectacol este un „eveniment” de bucurie si tristete totodată! Bucuria de a vedea copiii si părintii fericiti si multumiti, tristete pentru încheierea unei etape din viată. În acelasi timp mă gândesc la următorul spectacol pe care mi-l doresc mai bun, mai „miraculos”. Implicarea tot mai mare în activitatea studioului a celui ce se cheamă Francisc Valkay face ca „productiile” să fie din ce în ce mai reusite si mai „pretioase”! Sper ca acest lucru să fie resimtit de copii si de părinti.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Sunteti o profesionistă. Ati făcut parte din corpul de balet al Operei din Timisoara. Sunteti cadru didactic la Colegiul „Ion Vidu”din Timisoara, catedra de coregrafie. Ce urmăriti la cursantii dumneavoastră pe perioada unui ciclu de pregătire? Vă opriti la stadiul de initiere, sau vizati performanta?

Ana VALKAY: Initierea este absolut obligatorie. Ea este specifică, după cum am mai spus, vârstei cuprinse între patru si nouă ani. Există însă si copii care se desprind de majoritate. Cu acestia nu rămâi la initiere. Îi stimulezi, îi lucrezi, încredintându-le numere solistice. Totul depinde de posibilitătile copiilor, de talentul si dăruirea lor. Îmi place să le cer cât mai mult, să-i fac să-si dorească o executie cât mai aproape de perfectiune, pentru că de aici porneste performanta. Si, da! Performanta se află în vizorul oricărui profesor. Fără ea, munca lui nu este completă.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Cred că e momentul să ne spuneti ce alte satisfactii profesionale mai aveti în afară de bucuria de a vedea cum niste „rătuste” gălăgioase care se împiedică una de alta se transformă la bară în „lebede” gratioase, tăcute si atente. Ce rezultate de exceptie ati obtinut ca profesor de balet?

Ana VALKAY: Rezultatele mele de exceptie sunt elevii care au obtinut rezultate de exceptie datorită îndrumării mele. Vorbesc cu drag de Andrei Morariu, format la Studioul de Dans „Ana Valkay” si plecat în anul 2004 cu o bursă de studii în Germania, la Scoala de balet „John Cranko” din Stuttgart. Acum este solist la Teatrul de Balet din Dortmund. Andreea Jura mi-a fost o elevă exceptională, care timp de trei ani (2006, 2007, 2008) a obtinut Premiul I la Olimpiada Natională de Coregrafie. În anul 2007 a fost în America cu o bursă de studiu de o lună, iar acum este solistă la Teatrul de Balet din Cluj.

As vrea să mai nominalizez două eleve pe care le am în prezent la Colegiul National de Artă „Ion Vidu”, olimpice si ele si care s-au format tot la studioul de dans. Este vorba de Alexandra Funieru, cu premiul al II-lea în anul 2009, respectiv 2010 si de Codruta Bălan cu Premiul al III-lea în anul 2010. Le doresc si lor o împlinire profesională si multe bucurii pe scena baletului. Nu pot să nu o amintesc pe Marcela Marcu, elevă în al saselea an de studiu, cu un mare potential interpretativ, dar si creator, prezentă în cadrul spectacolelor studioului cu productii proprii de o reală valoare artistică.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Există în Timisoara autorităti, institutii, personalităti de cultură sau politice care să vă sustină în acest demers cultural-educational de formare de minti frumoase în corpuri frumoase?

Ana VALKAY: Ne sustin în primul rând institutiile culturale. Avem o bună colaborare cu Opera Română din Timisoara sub conducerea maestrului Corneliu Murgu, prin faptul că de două ori pe an sala si scena sunt ale noastre si ne putem desfăsura cu succes spectacolele. De asemenea beneficiem de concursul croitoriei Operei în confectionarea costumelor necesare spectacolelor. Ne bucurăm de sustinere din partea maestrului Ciprian Cipu, directorul Centrului de Cultură si Artă al Judetului Timis, care ne asigură sala în care îsi desfăsoară activitatea Studioul de Dans „Ana Valkay”.

Si mass-media locală ne alocă spatii în emisiunile si publicatiile ei si ne promovează vorbind despre activitatea noastră, despre spectacolele si rezultatele noastre. Am fost prezenti în emisiunile doamnei Roxana Florea, redactor la T.V.R.-Timisoara, în paginile ziarului „Agenda” si în numeroase publicatii on-line. Oamenii politici au probleme mult mai importante pe agenda lor decât demersul de care vorbiti. Eu, totusi, am avut norocul ca unul dintre ei, Emil Cristescu, să se aplece si asupra actului cultural si astfel am beneficiat de o binevenită sponsorizare.

Cei mai importanti si fideli sustinători ne sunt însă părintii. Ei ne sponsorizează cu timpul lor, cu răbdarea si întelegerea lor, cu încredere si entuziasm. Unii, cărora situatia materială le permite, se implică si sustin si financiar activitatea studioului de dans. Tuturor nu pot decât să le multumesc, să-i asigur de toată strădania noastră, să le spun că fără ei nici noi nu am exista.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Aveti perspective si proiecte noi în ceea ce priveste Studioul de Dans „Ana Valkay”?

Ana VALKAY: Ne propunem să venim în întâmpinarea interesului cursantilor nostri pentru dansul modern, incluzându-l în repertoriu alături de dansul clasic, sub directa si exclusiva îndrumare a maestrului Francisk Valkay.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Vă doresc multă putere de muncă, mult succes dumneavoastră si elevilor dumneavoastră, si vă multumesc pentru timpul acordat.
--------------------------------------

A consemnat,
Cornelia TURLEA-CHIFU










a consemnat Cornelia Turlea-Chifu    3/26/2011


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian