Formă si fond : -Câteva consideratiuni asupra artei Ortansei Moraru
De o vreme mă tot gândesc să spun câteceva despre ceea ce considerăm a fi forma expresiei artstice si, mai ales, ce se întâmplă a fi imboldul creational pe care, conventional, îl numim continut sau fond.
Pentru că indiferent de splendoarea vizuală - vorbim aici de arta vizuală - directă sau sofisticat învăluită în misterul liniilor, în acuratetea ori confuzia culorilor, asistăm la desfăsurarea unor idei, sentimente, pasiuni, regrete, melancolii, o lume în care artistul, creatorul, se « cufund(ă) ca într-o mare… » fie de « visări dulci si senine » fie răscolind »posomorâtul basmu’ » pentru că asa cum zice Poetul : « acolo îmi (îi) place roata câte-o clipă s-o opresc »
Ceea ce constitue indiscutabila memorizare a ceea ce vedem este armonia –perfectă rareori, posibilă uneori, dorită totdeauna -- între ceea ce artistul vrea să spună si cum o spune.
În arta plastică forma expresiei, « exteriorul » comunicării artistice are avantajul contactului direct, admirăm sau respingem imediat, surprinsi fie de armonia liniilor sau a culorii, fie de cacofonia lor, dar ceea ce este cel mai important este elementul chestionar pe care îl produce : ce vrea artistul, de fapt, ce încearcă să ne comunice…forma fiind doar vehicolul transmiterii unor semnificatii, uneori usor traductibile alteori « încuiate » într- o exprimare mai putin citibilă ( ca să zic asa).
Cam astfel gândesc scriind despre Ortansa Moraru a cărei « Open House Exhibit » din 5 martie m-a provocat ca dealtfel de fiecare dată când îi admir lucrările.
Născută în România, canadiană din 2002, absolventă a Facultătii de Artă a Universitătii din Timisoara, beneficiară a câtorva « scholarships » din România, Italia si Olanda, câstigătoare a numeroase « Awards » , din Canada, Italia - pentru a enumera numai câteva din datele « personale »- Ortansa, desi tânără, se dezvălue a fi posesoarea unei forte artistice iesită din comun, un talent în plină desfăsurare si, de ce să nu spun, producând lucrari memorabile.
Acum doi ani, în noiembrie, Ortansa participă la expozitia colectivă, « Aligning with beauty » de la Varley Art Gallery of Markham cu gravuri în alb/negru, baza conceptională fiind lemnul si scriam atunci : »bazându-se pe impactul dramatic pe care contrastul alb/negru îl poate produce, gravurile Ortansei, intitulate « Nest », te prind în păienjenisul emotional al întrebărilor cărora le cauti răspunsul si, atent fiind descoperi într-un « dans » al culorilor dramatic opuse, o lume încărcată de simtire si de gânduri în care te cufunzi fără retineri. »
Perfect valabil si acum ce ziceam atunci, dar expozitia din 5 martie este o experientă mult mai completă, un adevărat soc interpretativ, pentru că Ortansa se dezvălue un artist mult mai complex, paleta ei trecând de la gravură la desen si pictură, o imresionantă varietate de metode creationale « inventând » noi modalităti de exteriorizare a stărilor emotionale, care evident stau la baza lucrărilor ei.
Si, interesant, universul artistic se amplifică, creste, motivul « cuib’-ului continuă, dar se diversifică în tente de culoare « apărute » firesc, înseninând dramatismul negrului, « gardurile » devin o interesantă observatie a lumii, « saltul’ peste ele apărând ca o necesitate, sperantă, parcă, acea optimistă trimitere înainte fără de care n-am putea fi, o neobisnuită interferare a ideii de drum în liniile gardului, ulucilor, un fel de « călcătură » peste această barieră falsă cu care ne împrejmuim, câte o schită florară, fără violenta culorii, dar cu delicatetea semnificatiei, « deschide » lumea, o invită să admire frumosul…
O ! ce multe ar fi de spus despre expozitia acesta în care nota feminină este numai tangentială, paleta viguroasă a unui artist autentic trecând dincolo…în acel teritoriu în care numai ei pot trece.
Bucuria unei expozitii ample este inegalabilă, credeti-mă, artistul iti devine într-un fel familiar, doar te apropii de ceea ce este el fără fragmentare, dar în acelasi timp te « trimite » cumva la distantă, îti impune, te pune la locul tău de consumator de artă aflat fată-n fat cu o forta pe care o iubesti dar o si respecti.
Că Ortansa are deschis « orizontul » artei este fără discutie o realitate, urmează expozitii la Columbus Centre si cum italienii stiu imediat să aprecieze arta urmează o alta la Torino, invitatii la concursuri si expozitii internationale, si o serie pe teritoriul Canadei…într-un cuvânt succesul pare a o « urmări « .
Drept să spun, mi-ar fi plăcut să am pregătirea (teoretică) necesară unei analize pertinente a artei OrtensieiMoraru, dar am satisfactia, totusi, că mi-am dezvăluit admiratia pentru un arist autentic.
Maria Cecilia Nicu, pt Observatorul, mar. 2011
|
Maria Cecilia Nicu 3/22/2011 |
Contact: |
|
|
