Tablete pentru prieteni : Om si catastrofe
Omul, aceasta creatură fragilă care poate muri dintr-o căzătură pe stradăa este dublată de o capacitate imensă de a rezista sufleteste celor mai mari drame care apar în viatza lui ; istoria,literatura, teatrul, opera clasică, etc. ilustreaza pe deplin acest adevăr.
Suntem martorii unui dezastru geologic si uman de proportii nemaivăzute apărut în Japonia, a cărui consecinte nu pot fi încă evaluate căci accidentul atomic care a fost declansat de dezastrul geo-fizic este încă în curs de desfăsurare si de evaluare; este însă suficient să se mentioneze dramele personale în care bărbati au fost martori cum valurile au zmuls femeia de lângă ei si au înnecat-o sau cum copii au fost dusi la morgă pentru a recunoaste acolo părinti, frati, surori, morti prin înnec sau accidentati. Mortii se pare ca sunt evluati la peste zeci de mii, iar pagubele materiale sunt încă greu de evaluat.
De amploarea accidentului fizic nu e de spus decât că se situează aprope de maximum-ul stabilit de scala Richter în care structuri fizice pot rezista cutremurelor de asa mari intensităti; din acest punct de vedere se pare ca arhitectii japonezi au prevăzut norme de constructie care să minimizeze numărul victimelor umane, dar nu au avut în vedere amploarea si fortza tsunami-ului declansat de deplasarea tectonica, un factor în plus al dezastrului. Aceasta fortză explică de ce au ajuns turisme sau ambarcatiuni să ajungă pe acoperisul unora din putinele case rămase în picioare după retragerea apelor.
Se pare de asemenea că cele trei reactoare deteriorate serios au rezistat relativ bine, desi uniii specialisti mentionează că reactoarele americane au o camasă de protectie în plus fatză de cele japoneze, fapt care le face mai sigure în cazuri de accidente similare.
Important însă de subliniat este faptul impresionant că omul, fatză de asemenea evenimente , este... singur..."Sauve qui peut" -să se salveze cine si cum poate- este ceea ce rămâne omului în fata acestui fel de dezastre ! Si acesta este purul adevăr: autoritătile pot da ordine sau sfaturi -de evacuare a zonei, etc - dar omul este lăsat ca să organizeze succesul sau esecul persoanei lui si alor săi !!
Niciunul din zeii shintoisti la care se rugau deobicei japonezii nu au fost de vreun ajutor ! Toti au fost numai spectatori sau si-au intors privirea în altă parte ! Singurul ajutor pe care omul a avut-o a venit de la el însusi sau de la alt fellow-man !
Resemnarea si disciplina pe care o arată după accident, în marea lui durere, acest popor si care a câstigat admiratia întregii lumi, este rezultatul unei încrederi în forta lor, în fortza umană , de a învinge vicisitudinile naturii si în acelasi timp în cooperarea umană în care contributia colectivitătii se face simtită concret pâna la nivelul fiecarui individ. În societatea japoneză, omul simte că nu este lăsat singur, abandonat în suferintza lui, si că numai asistentza colectivă face suportabilă tragedia individuală !
De aceea, fără a gresi, se poate afirma că este de o importantă capitală ceea ce fiecare individ are în subconstientul lui în materie de ceea ce numim qualia -adică totalitatea experientelor de orice fel-acumulate din contacte cu environmentul în care trăim, precum si spiritul de ajutor reciproc care se stabileste într-o societate bazată pe relatii umane solide.
În împrejurări ca cele la care ne referim nu există altă salvare decât cea venită de la persoana noastră sau dela alt fellow-man si societate; zeii din shrinuri au dovedit că rămân impasibili; nici măcar nu-si schimbă zâmbetul !
Dr Dinu Dimitriu / Toronto
|
Dr Dinu Dimitriu 3/15/2011 |
Contact: |
|
|
