Snowdon King / Ionut Caragea: „Uezen si alte povestiri” si „Constiinta lui Uezen”
Uezen / „Ne-Zeu(tă)“ cu „prologare“ în „Atempus“ si „Homo interneticus“. Literatură stiintifico-fantastică de „bună clasă“ ciber-traditionalistă delectează Distinsul Receptor în volumul ce poartă titlul Uezen si alte povestiri (2010*), volum a cărui macrostructură evidentiază o primă sectiune cu 14 povestiri («Atempus», «Amintiri de împrumut», «Homo interneticus», «Nastere», «Perechea de rezervă», «Ultimele sase minute», «Penitenciarul», «Jocul lui Lucifer» etc.) si o „secundă parte“, alcătuită din cele sapte capitole ale unei „macronuvele“, ori, mai degrabă, ale unui microroman, Uezen («Desertul Ruth», «Karan», «Uezen», «Urluz», «Zetta», «Namur si Anuk», «Lupta»), fireste, de aceeasi factură, sub aceeasi pecete stilistică, sub semnătura-pseudonim, Snowdon King, «autor premiat de Helion în anii 2007, 2008, 2009», semnătură-pseudonim cu deslusire într-o „prefată“ de Ovidiu Bufnilă, Ionut Caragea: „Uezen si alte povestiri“ sau zbaterea fiintelor înspre aflarea Adevărului Ultim, din care ne îngăduim a spicui: «Ionus Caragea ia oamenii reali si îi transformă în idei, în evenimente, în întrebări, în strategii si în văluriri de toate felurile. […] Literatura lui Ionut Caragea e o literatură a interogatiei continue, a încercării către un Adevăr Ultim, nu numai spre multumirea fiintei lui, ci si spre determinarea, provocarea cititorului. Mesajul pare să fie că aflarea unui Adevăr Ultim este de fapt începutul unei noi aventuri initiatice si că Misiunea Fiintei este de a nu se opri si de a îmbogăti aventura ei în Univers.» (*Snowdon King / Ionut Caragea, «Uezen si alte povestiri», cu o prefată de Ovidiu Bufnilă, Iasi, Editura Fides, 2010; pagini A-5: 160; ISBN 978–973–8930–56–8).
Povestitor de lungă cursă fantastică. „Macronuvela“ / „Microromanul“ din care s-au publicat sapte capitole în «Uezen si alte povestiri» (supra), continuă („în tele-serial“) să pună la dispozitia Distinsului Receptor Valahofon, tot sub pseudonimul Snowdon King, capitolele VIII – XV («Capitolul VIII / Calul troian», «Capitolul XIII / Constiinta lui Uezen», «Capitolul XV / Întuneric si lumină», cu „nucleul“ / „centrul de gravitatie epic-fantastică“ în «Capitolul XI» care îsi circumscrie „subcapitolele“: «Remember», «Cartea Creatiei după Democles», «Viata lui Uezen» si «Revolutia sexului» etc.), drept „urmare psiho-actional-dramatică“, însă sub un titlu „mai fermecător“, Constiinta lui Uezen (2010*), având «Cuvântul înainte», Ionut Caragea, ori Un pariu câstigat cu literatura, de Dumitru Scortanu, unde mai aflăm: «Ar fi fost de neconceput pentru mine ca după ce m-am lăudat tuturor că l-am descoperit (pus în valoare) pe poetul Ionut Caragea, să nu-l fi publicat într-un gen oarecum diferit. Am sperat în secret că în SF, ca si în poezie, Ionut va fi un liric. Si iată, citind volumul II al primului său roman SF, pot spune că am câstigat a doua oară pariul cu literatura: Ionut Caragea scrie un SF de o calitate care m-a lăsat cu gura căscată» (p. 6), bineînteles, si peste vară, căci musca intră la răcoare în „pestera Împăratului din Muntii de Azur“. Eroul din panoul central, Uezen, un soi de „Ne-Zeu(tă)“, tine, cum e si firesc, de o exceptională ciber-tipologie: «Uezen era un băietel care trăia în Markeb, un sat din regiunea Pantheem, în emisfera nordică a planetei», o emisferă cu ceva electro-Canadă, desigur; «Tatăl său era Tobiah si mama sa era Lenia. Ei aveau peste 900 de cicluri si detineau capacităti spirituale superioare, fiind capabili să receptioneze si să transmită mesajele lui Democles venite pe calea luminii. […] Pe măsură ce crestea, Uezen avea să cunoască si senzatia de singurătate, atunci când bătrânii s-au retras pentru o vreme din câmpul său energetic. Acest proces era menit să facă loc Eului care dorea să se unifice cu Eul Divin» – p. 49 sq.; Uezen face si «Revolutia sexului», mai mult ca sigur, ca si când „ai reforma un Stat“ (după cum constatăm la p. 50 sqq.): «Fată de bărbatii altor planete care erau civilizati si educati, cei de pe Pteol erau adevărate bombe cu testosteron, gata să explodeze si să ucidă pentru o partidă monstruoasă de plăcere. Femeile erau tratate ca sclave, ca obiecte sexuale, ca animale de companie si nicidecum ca jumătăti ale sufletului. Însă această asuprire încetase o dată cu revolutia sexului, atunci când pteolienele au luat armele în mâini si si-au cerut drepturile. […] După descoperirea pietrelor nedeice, Zayonul devenise tinta cea mai interesantă. Nu existau bordeluri si colturi de stradă care să nu fie împânzite de pteoliene dispuse să satisfacă toate gusturile doritorilor de sex. Dar, de foarte multe ori, sub influenta drogurilor, femeilor le ceda inima. […] Pteol fusese usor de cucerit de către Anuk. O planetă fără apărare si fără zone strategice, având un singur continent, Taklaman…» (*Snowdon King, «Constiinta lui Uezen», proză stiintifico-fantastică, având un cuvânt înainte, «Ionut Caragea, ori Un pariu câstigat cu literatura», de Dumitru Scortanu, Iasi, Editura Fides, 2010; pagini A-5: 98; ISBN 978–973–8930–63–6).
|
Ion Pachia Tatomirescu 3/12/2011 |
Contact: |
|
|
