„ Cultura vs. Specializare ”.
Am un prieten din copilarie, A. M., Profesor la Universitatea din Bucuresti. O personalitate cu o vasta cultura si o intelepciune de invidiat. Serile petrecute inpreuna, lungile convorbiri, au ramas momente unice : nu doar informative, dar mai ales generatoare de echilibru interior si de optimism. In situatii dificile, sugereaza rezolvari clare si eficiente, cu o argumentatie simpla si convingatoare, in cadrul unei atmosfere plina de caldura si calm. La un seminar un student l-a intrebat : „ Oare nu putem trai fara Goethe si Shakespeare ?”. „ Ba da, evident, fara ei si fara cultura ; dar oare ramanand doar fiinte care mananca, beau, elimina dejectile si se inmultesc se mai pot numi oameni ?” La care as adauga: daca totusi raspunsul ar fi afirmativ, isi traiesc oare viata sau doar vietuiesc ? Mai raman intrebari : de ce citim, avand in vedere ca din miile de carti citite intr-o viata de om parca n-ar mai ramane nimica, marea majoritate fiind uitate ? O explicatie plauzibila poate compara alimentatia zilnica a organismului care ne dezvolta fizic, cu cititul care ne moduleaza spiritul. Asa cum alimentele prin digestia gastro-intestinala se fractioneaza in aminoacizi (pro- teine), glucide, acizi grasi(lipide), minerale, s.a., utilizate in constructia corpului, tot asa frazele citite sunt „metabolizate” la nivelul neuronilor corticali (informatiile in impulsuri codificate, conectate, stocate etc.), dezvoltandu-ne gandirea, memoria,... modulandu-ne comportamentul, sensibilitatea emotionala, s.a. In plus, aceste procese cerebrale extrem de complexe nu raman chiar asa de „ascunse”, spiritualitatea oglindindu-se si pe chipul nostru, inteligenta si gradul de cultura reflectandu-se si in „sclipirea” ochilor, in limbaj, comporta-ment, aspiratii etc. Ar mai fi intrebarea: literatura de specialitate nu-i suficienta ? Posibil, dar nu poate suplini cultura generala, la un intelectual autentic. Ca medic, am trait ani de limitare auto-impusa pe studierea tratatelor medicale, apoi ani de supra-specializare intr-un domeniu aprofundat, ramanandu-mi putin timp pentru literatura. Au fost ani de „efervescenta euforica medicala” dar si cu momente de constientizare frustranta a „golurilor” din cultura mea generala/umanis- ta. Doar dupa decenii, dorinta mea de implinire si libertate spirituala extra-profesionala s-a putut realiza. Am mentionat aceste date personale, deoarece sunt convins ca „elita” culturala este formata nu numai din acei oameni exceptionali, „titanii” cu idei novatoare, ci si din multi „receptori”, respectiv specialistii din domenii inguste-aprofundate, al caror creer antrenat le poate permite sa asimileze si sa devina factori de extindere a culturii. Faptul ca unii dintre noi gandim „modern”, se datoreste faptului ca „fara sa ne dam seama vedem lumea prin ochii lui Einstein, Hegel, Nietzsche, Freud,... vedem lumea homeric, eschilian, platonician, dantesc, dostoievskian etc.” Am redat acest, cam lung citat din Liiceanu, fiind impresionat de adevarul si importanta lui. Dar pentru a deveni intelectuali cu un orizont largit, trebuie sa citim ; nu este un indemn de studiu al „gigantilor”, avand in vedere ca ei si-au pus deja amprenta pe toti autorii moderni consacrati. In plus depinde si de preferintele/pasiunile/ literare personale.
Am un coleg, R. P., Profesor de Chirurgie la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, care a reusit performanta de a fi un distins operator, dar si un apreciat eseist si poet, membru al Societatii Medicilor Scriitori si Publicisti din Romania. Nu este „rara avis”, caci multi medici romani s-au consacrat si beletristicii. Este suficient sa rasfoim „Literatura artistica a medici-lor” sub redactia Dr. M. Mihailide ( 2 volume, aparute in Ed.Viata Medicala Romaneasca – Bucuresti 2009) si „Who’s Who in Romania Medical” ( Pegasus Press – Bucuresti 2006), pentru a ne convinge.
Dar exista si „reversul medaliei”. Am o prietena, Profesoara la Facultatea de Drept din Bucuresti, directoarea unui prestigios Institut. O autoritate in domeniu, a participat la zeci de conferinte si simpozioane in mari capitale de pe doua continente. Inteligenta sclipitoare, exuberanta si aspectul fizic armonios ii confera un statut privilegiat de „zeita” in anturajul sau de prieteni. Are o biblioteca bogata, dar ... de ani de zile nu am vazut-o cu o carte literara in mana ! (poate citeste in intimitate, ciudat de discret). Pentru mine este o enigmatica intelectuala, care in conversatii „patineaza” cu gratie pe suprafata fragila a culturii sale generale.
Ma intalnesc relativ frecvent la „Targurile anuale de carte” de la Romexpo din Bucuresti cu mai tineri colegi de la Spitalul Universitar Buc. ; au pungi cu multe carti de literatura, albume de arta, s.a. Anul urmator ii reintalnesc cu bratele pline de carti ; intrebarea fireasca este: „-ai reusit sa citesti cartile cumparate anterior ?”. „- a, nu, n-am avut timp, dar acuma le aleg pe cele noi pentru momentele de liniste”. Scena se repeta anual, insa timpul liber lipseste mereu. Explicatia: activitatea suprasolicitanta din Clinicile Chirurgicale si de Terapie Intensiva, terminarea doctoratelor, lucrari pentru congrese,...iar mai recent, in 2010, pregatirile si ple-carea catorva pentru a lucra in Marea Britanie (doi specialisti ortopezi) si in Martinica (un specialist anestezist).
Cele mentionate mai sus se refera strict la colegi si prieteni din mediul universitar, pe care-i cunosc de ani de zile. Toti dornici de cultura, unii reusind, iar altii facand eforturi pro depa-sirea instruirii de specialitate, catre orizontul larg al culturii generale, formative spiritual. Oameni pentru care cartile sunt la fel de indispensabile ca si hrana zilnica. Convinsi de cele spuse atat de frumos de Ana Blandiana : „n-as putea sa ma imaginez traind fara a citi” si „in viata mea, verbul a citi a fost mult mai important decat verbul a trai”.
In afara de acestia, mai am cunostinte dificil de inteles. Oameni cu mare succes in afaceri, care-si fac weekend-urile sau vacantele in Dubai, Caraibe,...iar shoppingul la Paris, Londra si Milano, dar care nu si-au cumparat o carte de ani de zile. Vile /apartamente/ de lux,... fara bi-blioteca ! Nu stiu daca-si „ traiesc” viata, cu toate ca cert „vietuiesc” bine. Ne comentabil !
Doar... realitati din Romania anului 2011.
|
Dr. Andrei Ianas 3/11/2011 |
Contact: |
|
|
