Duhul libertătii
De câtva timp asistăm uimiti la zvârcolirile dureroase si sângeroase ce se derulează în Africa si în Asia. Popoare după popoare, în general de religie musulmană, se opintesc din răsputeri să răstoarne jugurile grele ale unor dictaturi, care păreau instaurate acolo pentru o vesnicie.
Până mai ieri abia dacă auzise omul de rând de anumite tări, azi află câte ceva de la fiecare buletin de stiri difuzat de televiziune sau radio. Aflăm, de exemplu de milioane de oameni care ies în stradă si, cu un curaj extraordinar, înfruntă moartea si suferinta, gloantele, grenadele, tunurile de apă, loviturile si mijloacele de tortură ale politiei, ale puterii.
Vedem tablouri de zei ai zilei arse ori călcate în picioare, însemne ale puterii dictatoriale distruse în mod ostentativ, pancarte în care populatia cere sfârsitul unei epoci de dictatură si teroare si instaurarea unei epoci noi, de libertate si progres. Aflăm, de asemenea, de la fiecare buletin de stiri de un număr tot mai mare de morti si de răniti. Este aproape de necrezut ca acele popoare să se ridice cu atâta îndârjire la luptă pe viată si pe moarte pentru câstigarea libertătii si schimbarea regimurilor politice în propriile lor tări. O populatie foarte săracă, adusă în pragul deznădejdii, caută solutii cu pretul vietii.
Privind ce se întâmplă în capitalele si marile orase ale popoarelor africane si asiatice, gândul ne duce cu usurintă la anul 1989, la acel decembrie sângeros si luminos din propria noastră istorie.
Desigur, că fiecare popor îsi are revendicările lui proprii, specifice, dar toate au idealuri comune: răsturnarea regimurilor dictatoriale, instaurarea unor state de drept, în care legea adevărată să troneze, ci nu legea bunului plac, creerea unui climat de pace, de libertate, de prosperitate, descătusarea gândului si a cuvântului. Aceleasi idealuri au avut românii în 1989, aceleasi idealuri au făcut să se prăbusească imperiul sovietic, regimurile totalitare din statele comuniste europene. Parcă o scânteie a declansat o explozie în lant, care n-a mai putut fi oprită de nimeni si de nimic.
Duhul Libertătii bântuia atunci în Europa, astăzi în Africa si în Asia. Poate este acelasi duh, care a inflamat spiritele în Europa în urmă cu douăzeci de ani. Două decenii înseamnă mult pentru viata unui om, dar nu înseamnă mare lucru în istorie, în viata unor popoare.
Privind cele ce se întâmplă în lume de câteva decenii încoace, gândul mă duce cu mai bine de două sute de ani în urmă. La 1789 izbucnea Revolutia Franceză la Paris. Ea răsturna un regim, o orânduire, o lume învechită si punea bazele unui nou mod de gândire si de simtire. Scânteia declansată de poporul francez a bântuit multă vreme prin Europa, ridicând popoarele la luptă unul câte unul, fie sub formă de revolutii, fie sub formă de răscoale.
Însăsi Revolutia de la 1848 din tările europene nu este decât fiica Revolutiei franceze. Ce-i drept, la vremea aceea valurile se propagau cu greutate, de-a lungul multor decenii, fiindcă mijloacele de propagare a informatiei era incomparabil mai greoaie fată de cele de azi. Atunci era vremea când informatia se propaga prin postalionul cu cai, azi se propagă cu iuteala gândului prin radio, televiziune, telefonie, internet. Si atunci tinerii din tările sud-est europene studiau în Apus si acolo s-au intoxicat de ideile noi, reformatoare ale vremii; si azi tinerii musulmani au împânzit Europa, America, la studii sau la muncă, au văzut si au înteles că se poate trăi si altfel decât robind orbeste pe domeniul feudal. Astăzi se ridică la luptă cu un entuziasm greu de descris si de înteles. Tinerii nostri strigau în decembrie 1989, sub ploaia de gloante: ,,Vom muri si vom fi liberi!” Astăzi tinerii musulmani si alături de ei populatia disperată de foamete si teroare a tărilor musulmane strigă la fel.
Revolutiile sunt fenomene istorice extraordinare, asemănătoare unor avalanse din munti, care mătură în calea lor totul, nivelând terenul pentru a răsări o lume nouă, mai plină de sperante, mai liberă, mai fericită, mai descătusată. Revolutiile se nasc greu, după o perioadă îndelungată de gestatie, se hrănesc cu mult sânge si cu multe vieti, dar marchează răscruci în istorie, în viata popoarelor.
Revolutiile sunt adevărate operatii chirurgicale, pe care istoria le face pe trupurile popoarelor, pentru a elimina cangrenele si a reda speranta de viată acelor natiuni.
|
Alexandru Stănciulescu 3/3/2011 |
Contact: |
|
|
