Frumusetea Românului
<< O,rămîi , rămîi la mine, In al noptii întuneric
Te iubesc atît de mult ! Te asemăn unui print,
Ale tale doruri toate Ce se uita-adînc în ape
Numai eu stiu să le-ascult ; Cu ochi negri si cuminti ; >>
Mihai Eminescu –O , Rămîi , 1879
Vei avea curajul de a-l primii si curajul te va întări .
Vei avea credinta de a-l mărturisii si credinta te va preschimba .
Vei avea nădejdea de a-l întelege si nădejdea te va lumina .
Vei avea dragostea de a-l trăi si dragostea te va face frumos.
Când si cât iubesti într-atât te dăruiesti celui iubit ,
într-atât îti dai sufletul tău în mâna celuilalt .
Românul s-a născut crestin, ca un acord sublim în simfonia universală a lumii.Traditia te leagă de familie, de societate, de Natiune, de lume .
Te leagă de familia ta acel inefabil glas al constiintei pe care nu-l poti renega si care se răzbună prin suferinta ta , atunci când îl trădezi .
Trăiesti în mijlocul Natiei tale, pe care o simti ca pe o entitate metafizică ;nu ca pe o grupare de indivizi izolati, ci ca pe un suflet imens si unic, în care tu esti sărbătoarea si sărbătoarea trăieste prin tine .
Destinul Românului e o functie cosmică si o conjunctie divină . Destinul crestinului român este DRAGOSTEA .
Românul se naste din Dragoste înainte de a se naste : mai întâi prin Dragostea oferită de Dumnezeu părintilor ;mai apoi prin dragostea Mamei . Din leagănul vietii celor două Iubiri creste dragostea pentru aproapele său .
DRAGOBETELE – sărbătorit pe aceste meleaguri de milenii începând cu 24 februarie si până la mijlocul lunii martie - reflectă pe tânărul surprins în taina purpurie a puritătii , în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile si durerile ei.El vibrează la aceste bucurii si dureri aducând cu el legătura tainică cu Neamul si Universul .
DRAGOBETELE este un tânăr –mire împodobit cu o mantie de raze tesută din străfulgerarea bucuriei divine .
DRAG - cuvânt dac , ce semnifică ,, chip frumos” , „chip de lumină’’ , plăcut spiritual .
BETEL – cuvânt dac , ce semnifică „casa lui Dumnezeu”, „ cel ce locuieste în Dumnezeu ”, ,, omul lui Dumnezeu ’’ .
DRAGOBETELE se traduce prin << chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tânărul frumos, ales >>.Semnificatia expresiei ,, din Casă spre Acasă ,, exprimă nasterea prin traditii, prin credintă, spre definire-întoarcere Acasă prin, în Dumnezeu, la mântuire.
Ce este de fapt mântuirea ? Este calea de Acasă. Calea de la nastere spre Renastere, prin Dumnezeu .
În tânărul ales, traditia daco-română se răsfrânge purpuriu, asa cum se răsfrânge în Istru binecuvântarea Domnului , cu îngăduinta milenară de a nu o restituii.
Credinta cumpănită în el cu întreaga traditie de port, cântec, joc, datini si obiceiuri precrestine, are aceste caractere ale sufletului divin colectiv al Natiei primordiale .
În geometria ornamentală a portului national, Dragobetele, surprinde permanenta creatiei sufletului românesc, care sub fascinatia muzicii populare, devine o entitate cosmică de armonie, de întelepciune, de frumos .
Portul national înnobilat de cântare, transcende sufletul într-o mireasmă îmbătătoare .
Dincolo de alte forme ale traditiei , sărbătoarea <> purcede cu îndrăzneală să evoce direct frumusete , prietenie , dragoste .
DRAGOBETELE se reflectă în tânărul surprins, în taina purpurie a puritătii (jertfă), în sfielnica chemare pentru o lume cu bucuriile si durerile ei . El vibrează la aceste bucurii si dureri pentru că în El este ceva care ne leagă si ne unifică cu Neamul si prin Neam cu Universul .
Tânărul ,prevesteste primăvara vietii ,arătând limpede puterea frumusetii sale. Observându-l doar , auzi un glas care te cheamă , care te strigă din adâncul fiintei tale , din strădufundurile Natiei ancestrale .
Elementele FRUMOSULUI românesc au fost pre-formate de PORT, dar cântarea si jocul au adăugat sublimul .
Priviti ROMÂNUL ca un sunet în marea- muzică a lumii si veti vedea că provoacă în univers vibratia –marea concordantă a tuturor armoniilor .
Ce făgăduintă ademenitoare pentru setea de cunoastere a frumosului spiritual !
CÂNTAREA ne e întotdeauna a doua mamă. Matrice a lumii , izvor perpetu de dor, de drag , de bine, de adevăr, de bucurie, de frumos .
FOLCLORUL românesc asterne peste lume o adiere fantastică si fascinantă.
TRADITIA poartă în ea desăvârsirea, asa cum lumea îsi poartă în ea propria esentă .
Dacă Numele Domnului este sinonim IUBIRII ,iar numele Fecioarei MARIA se substitue Frumusetii absolute, DRAGOBETELE simbolizează Prietenia, ca model –mireasmă îmbătătoare a sufletului său .
Vocatia Românului-Dragobete este de a zidi prietenie, de a zidi frumusete, de a zidi iubire .
Doina cântată de Românul-Dragobete transformă sufletul într-o harpă a paradisului, în lumina binecuvântată de Mâna Creatorului.
Cântarea Românului poartă pe note nobletea sângelui său .
Tezaur al sufletului pelasgo-daco-român , Dragobetele reprezintă duhul ce dă viată traditiei noastre nationale milenare .Suflul melodic al Universului respiră prin El . Tot ce cade în afara traditiei este sortit pieirii .Nobil si pur , Dragobetele îsi asumă destinul pornind de la iubire si sfârsind în iubire .
Cuvânt, cântec, joc s-au adunat în corpul traditiei, împletindu-i datina într-o nesfârsită horă .
Hora este un cuvânt pelasg –primordial si atestă în pământul si în sufletele noastre permanenta Thraciei-Patria lumii . Thracii au transmis acestui binecuvântat pământ , gustul niciodată desmintit al unui înalt fast domnesc, transpus în vesmânt, în port .Noi, românii, am ridicat eleganta vestimentară la treapta unui principiu moral.
Mândretea, mândria ca atribut vestimentar s-a instaurat ca virtute.
Însusi cuvântul << mundus >> înseamna la început eleganta si puritatea lumii thrace .
De aici derivă aplicatiile cuvântului DRAG ( mândru ) la eleganta vestimentară, la frumusetea portului national, la chipul făpturii, dar si încântătorul sirag de mărgăritare(apelative) ale dragostei : Drag, Drăgut, Dragos (Descălecătorul), Dragalina, Drăgulită, Dragomir, Dragomirna , Dragobete .
Traditia este curajul care imprimă în culori si în cânt ratiunea . De Traditie suntem legati prin lumină si prin lumină de restul lumii .
OMUL în esenta sa poate fi schimbat doar prin crestinism si muzică.
CREDINTA si CANTAREA sunt esentiale, IUBIREA este înăltătoare.
Sufletul românului îsi deschide izvoarele din FRUMUSETEA nemărginirii sfântului.
ROMÂNUL are atâta frumusete câtă muzică are în suflet. Destinul Românului nu este de a trăi pentru sine, ci pentru aproapele său.
Dragostea a fost si a rămas izvorul vietii daco- românului .
DRAGOBETELE este mugurul nădejdii de astăzi si floarea (rodul ) iubirii de mâine.
<< Măsura potrivită în Dragoste este să iubesti fără măsură >>
(Fericitul Augustin).
Românul iubeste ruga, floarea, lumina, poezia, muzica, dar mai presus de toate simturile sufletului , iubeste IUBIREA.
La Românul-DRAGOBETE de te vei uita vei, găsii întotdeauna,
Câtă traditie atâta morală,
Câtă morală atâta întelepciune ,
Câtă întelepciune atâta omenie,
Câtă omenie atâta lumină,
Câtă lumină atâta poezie,
Câtă poezie atâta muzică,
Câtă muzică atâta credintă,
Câtă credintă atâta dragoste,
Câtă dragoste atâta sfintenie,
Câtă sfintenie atâta Frumusete !
|
Prof. Gheorghe Constantin Nistoroiu 2/23/2011 |
Contact: |
|
|
