Nelinisti
Cum să te resping, inimă,
jertfa cenusiului searbăd
al zbaterii de fiecare zi!
Cum să te resping, inimă,
când A FI e mereu mai mult
mereu altceva decât el însusi!
Cum să te resping, inimă,
prietenă până- n străfunduri
cu lumea întreagă!
Cum să te resping, inimă,
în asteptarea ispititorului
pietrei filosofale a Poemului!
Cum să te resping, inimă,
tăcerea precuvintelor mele
eu- non- eu...
de la Parmenide mostenind
monolitul fiintei!
Cum să te resping, inimă,
Noema golului pli!
Lentoare
Nu stiu
dacă am murit de tot,
dar stiu sigur
că mor în fiecare noapte
strivită
de sângele zorilor...
Dimineata
conduc cortegiul la gară
si nu observ că
strada si-a fisurat
glezna dreaptă strigând:
- Ava,
unde e sufletul noptii?
|
Nicoleta Milea 2/20/2011 |
Contact: |
|
|
