Noul Muzeu Dali din St.Petersburg / Florida
De curând a avut loc deschiderea noului muzeu Salvador Dali in St.Petersburg, Florida si aflandu-mă în regiune am avut privilegiul să-l vizitez căteva zile mai târziu. Recunosc că de-alungul anilor am făcut de multe ori drumul către St.Petersburg să admir odată în plus opera acestui artist controversial si excentric care s-a relevat în avantgarda culturii secolului 20 alături de Pablo Picasso si Constantin Brâncusi. Repetarea acestor vizite nu s-a datorat atât de mult admiratiei cât necesitătii de-a întelege mai bine, de-a descifra labirintul de idei, de-a tâlmăcii lumea simbolurilor folosite repetat ca un lait-motif în majoritatea picturilor lui Dali, ce în totalitate crează un fel de lume mitologică în care mustele, greierii, obiectele solide transformate in fluid curgător, propria lui imagine aplatizată, prelinsă pe diferite planuri, par să spună mai mult decât este zugrăvit pe pânze. Culorile, urmele de pensulă lăsate pe pânză si tehnica folosită încă din anii tinereti, convinge fără nici o retinere că ne aflăm în fata unui adevărat maistru al penelului.
Primul muzeu Dali de la St.Petersburg a fost inaugurat in 1982, gratie colectiei a 96 de picturi in ulei si peste 2000 de alte piese de artă achizitionate în decursul a patru decenii de către Reynolds si Eleanor Morse si care este socotită ca cea mai importantă colectie Dali în afara Spaniei, ce dezvălue evolutia lui artistică de-alungul anilor.
S-a născut în1904 în Figueres, în Catalonia, Spania, într-o familie în care tatăl era notar si ateu declarat, iar mama profund catolică. Încă din anii copilăriei este atras de frumusetea locurilor înconjurătoare iar la 13 ani, în 1917, pictează un landscape „Vedere din Cadaques” reprezentând localitatea de pe coasta Mediteranei, unde familia petrecea vacanta de vară. La 18 ani, în 1922 picturile lui sunt admise la o expozitie în Barcelona. Din această perioadă avem „Autoportretul” (1921) în care-i vedem fata din profil, cu păr lung, pipă si pălărie cu boruri largi. „Mi-am lăsat părul să crească lung ca la o fată...cât de curând posibil, am vrut să mă arât neobisnuit” a scris Dali. Mai târziu, exentricitatea lui avea să se manifeste prin faimoasele lui mustăti răsucite în formă de antene. În 1925. la Barcelona deschide prima expozitie personală. Un an mai târziu se întâlneste cu Pablo Picasso, la Paris. La vârsta de 22 de ani, în 1926, pe când se afla la Scoala de Arte din Madrid, Dali crează „Cosul de Pâine” ca pe un test personal ce demonstrează că posedă tehnica producerii în pictură a unor obiecte profund realiste. In stilul particular al lui Jan Vermeer această pictură ilustrează cu o fortă artistică de neîntrecut realism si simplitate, pâinea tăiată felii într-un cos de paie împletite. Se poate spune că această pânză reprezintă diploma aspirată de orice pictor de talent.
Urmează alte vizite la Paris, unde ia contact cu grupul suprarealist înfiintat de Andre Breton, la care aderează si aici întâlneste pe Gala Eluard, sotia poetului Paul Eluard, care curând v-a deveni nevasta lui Dali. Gala, de-alungul anilor avea să devină nu numai modelul lui principal în mai toate picturile, dar muza care avea să-l inspire în cele mai importante din lucrările lui si fată de care pictorul a nutrit dragoste si devotament permanent. În 1936 când a izbucnit războiul civil din Spania, Dali si Gala se mută la Paris iar celebritatea lui este extinsă pe plan mondial prin aparitia fotografiei lui pe coperta revitei Time Magazine. În 1938, Dali întâlneste pe Sigmund Freud în Londra. Ca multi din grupul suprarealistilor, Dalia a fost interesat de teoria freudiană a psihoanalizei, a motivelor ce determină comportarea umană si interpretare a visurilor. Ca urmare, Dali avea să creeze imagini irationale, ca într-un vis halucinant. Multe din operele sale suprarealiste pot fi examinate in muzeu în uleiurile ”Aparatul si mâna”(1927) „Prima zi de primăvară”(1929) sau „Ouă pe o farfurie fără farfurie”(1932) si altele. În cinematografie, printre alte filme, în 1945 crează scenele de vis din filmul lui Alfred Hitchcock, Spellbound, cu Gregori Peck si Ingrid Bergman.
Între 1940-48, Dali si Gala se refugează în Statele Unite, scăpând astfel de ocupatia Frantei de către Germani. Un an mai târziu deschide prima retrospectivă la Muzueul de Arte Moderne din New York. În 1942 publică lucrarea autobiografică „Viata Secretă a lui Salvador Dali” În 1943 întâlneste pe Eleanor si Reynolds Morse ce vor devenii colectorii majori ai operelor lui. Odată cu încetarea războiului si folosirea armei atomice in Japonia, Dali devine tot mai interesat de stiinta nucleară si declară că arta lui este „Nuclear mistică” De altfel Dali a fost fascinat de noile descoperiri stiintifice, reprezentate ca subiecte majore în operele sale. A fost interesat de fizică. matematică, quantum mechanics si nu mai putin, genetică si structura DNA. Este perioada în care treptat face trecerea de la ateism la credintă, părăseste suprarealismul simtind că arta contemporanilor lui este lipsită de spiritualitate. A fost convins că teoriile de fizică si biologia moleculară poate releva misterele religiei. În 1956 crează tabloul „Natura moartă miscătoare” în care Dali reinterpretează natura moartă traditională folosind ustensilile familiare din bucătărie, in genul realist al „Cosului de pâine”; cutit, farfurii, vegetale, un pahar cu vin, etc., suspendate în spatiu si timp, în diferite pozitii ce ilustrează motiunea. În această pictură Dali introduce importanta spiralei pe care o consideră forma cea mai perfectă a naturii, pe care o foloseste ca un simbol cosmic. Lucrând la acest tablou, Dali a aflat că DNA-ul abia descoperit, are forma unei spirale duble.
Între 1949-70, crează marile lui picturi „The Master Paintings”: ”Madona din Port Lligat” (1949), „Descoperirea Americiii de Cristofor Columb”(1958). „Consiliul Ecumenical” (1960) si „Toreadorul Halucinogenic”(1970). În 1971, Eleanor si Reynold Morse expune publicului colectia Dali, în casa lor din Beachwood, Ohio. Mai târziu vor decide să doneze statului colectia. Nu a fost usor niciunui muzeu să îndeplinească conditiile acestei fabuloase oferte si în final St. Petersburg s-a oferit să construiască o clădire care să găzduiască întrega colectie. Asa a luat fiintă Muzeul Dali din St. Petersburg în 1982.
În 1974, Dali inaugurează propriul său muzeu în Figueres, Spania. Gala se stinge din viată în castelul ei din Pubol, Spania la 10 junie 1982. După ce i-a fost conferită Marea Cruce a Ordinului Isabella lui Dali în 1964, în 1982 regele Juan Carlos îi decernează titlul de Marchiz de Pubol, fiind un artist ce a adus o exceptională contributie culturii spaniole. Dali moare la vâsta de 85 de ani, în urma unui atac cardiac la 23 januarie 1989, în Figueres, Spania.
Noua clădire a Muzeului Dali este dotată cu fascinante detalii arhitectonice ce ce par să te transpună încă din exterior lumii virtuale a artistului. Clădirea, un monolit de beton alb înăltat pe trei nivele este înpodobotă de o fantastică bulă străvezie numită „enigma de sticlă”ce se încoloceste pe laturile clădirii si sfârseste pe acoperis. Enigma este alcătuită din 1062 panouri de sticlă de formă triunghiulară de dimensiuni diferite si oferă vizitatorilor posibiliatea de-a admira din interior frumusetea peisajului Tampa Bay. Centrul clădirii este dominat de scara spirală ce conectează parterul cu cel de-al treilea nivel si sfârseste liber ca însusi năzuinta umana la lumină filtrată prin domul de sticlă. Accesul vizitatorilor e făcut la primul nivel, unde se află standurile de cărti si reproduceri după lucrările lui Dali, sala de projectie unde poate fi vizionat un documentar despre pictor si cofetăria spanoilă. Nivelul secund este ocupat de administratie si librăria de studiu pentru cercetători, iar nivelul superior împărtit în dou sectoare, găzdueste colectia de picturi într-o parte si selectii din lucrările în diferite medii, desene, ilustratii de cărti, artă plastică si nu mai putin, vizionarea filmelor produse de Dali. În final, o sală este dedicată lucrărilor inspirate de Dali în care vizitatorul poate admira operele elevilor de scoală dovedind un împunător talent.
Constructia realizată de arhitectul Yann Waymouth are pereti grosi de aproape jumătate de metru si poate rezista uraganelor cu viteze de 265 km. pe oră, ceeace asigură protectia colectiei în această zonă în care uraganele nu sunt excluse. În vechiul Muzeu, la anuntul unui ciclon, colectia trebuia mutată la adăpost mai sigur. Aici, colectia se află la etajul trei, iar usi metalice se pot declansa automat si manual să etanseze valorosul tezaur de artă. În final, cu fiecare vizită a muzeului, fără a mă declara un admirator pasionat al oprelor lui Dali, cred că mă apropi cu o linioară de geniul complicat al acestui mare artist.
David Kimel / Toronto
|
David Kimel 2/17/2011 |
Contact: |
|
|
