Dileme : Shall we dance ?
“Si crezi că stii să dansezi” ? Acesta este titlul de program canadian televizat nu de mult pe ecranele cutiei-minuni si cred că nici nu se putea găsi ceva mai nimerit în zilele noastre. Să scoti tinerii de azi din lâncezeala orelor risipite si să-i îndemni pe hahalerele care amenintă si terorizează colegii în scoli să ia parte la activităti pozitive, e o idee fantastică.
Se dansează de când e lumea. Formatiile de dansuri românesti au făcut senzatie în lume în toate vremurile. De la “Uite brâul, trece râul”, si “Perinita”, “Ca la Breaza”, la “Hora” si apoi valsul, cadrilul, dansul de salon, foxtrotturi si cine poate uita “Călusarii”? În anii tineretii mele, cluburile de dans “18 Instalatii” sau terasa magazinului “Victoria”, erau tixite de amatorii de dans în fiecare sfarsit de săptămâna. Un văr al mamei mele, maestrul coreograf Nicolae Sever, organiza serate de dans la Cercul Militar si într-una din sălile Teatrului de Estradă si dacă vroiai să te întâlnesti cu balerine care dansau “swing” trebuia să stai la coadă din vreme. Aici, în ciuda luptei impotriva “decadentei imperialiste”, te desfătai văzând miscări ritmice, cu pasi elastici, sărituri si gesturi de dans elegant asa cum a fost menit să se etaleze după muzică, miscări pline de viată, iar pentru unele tineri perechi un dans ca acesta vorbea mai mult decât o declaratie de dragoste.
Cine nu s-a desfătat cu dansurile de folclor românesc ca “Bătuta”, “Geamparalele” sau “Lugojana”? Duminicile pe toloacă, horele se întindeau până când luna se ascundea sub nori si muzica de trâmbite, tambaluri si vioare te insotea kilometrii spre case. Tatăl meu, care se născuse în comuna Vama-Campulung Moldovenesc, poposit la Bucuresti în anii tineretii, a vazut-o pe mama mea la dans si a spus cu accentul lui, “Asta domnisore, bune dansadore !”
Cine nu dansează acum aici si nu se simte încântat să fie invitat la o nuntă româneasca sau chiar de cultura nord-americana? Dansăm “Conga”, “Macarena”,”Cha-Cha”si cine ar fi crezut că Richard Gere, vestitul actor, are un astfel talent de dansator pe care l-a etalat în filmul “Chicago”? În filmul cu titlul de mai sus, acelasi Gere se alătură unei scoli de dans si ne demonstrează din nou că dansul este o profesie de credintă, necesar uneori ca hrana în viată, un elixir în arta de a trăi vesel, cu bună dispozitie si optimism. Waldorf Hilton, în London, oferă amatorilor o sală de dans,“Tea-Tango”. Un amic în Toronto, C.N., s-a alăturat si el unui club de dansuri moderne si acum este instructor al scolii de dans. Eu nu am pierdut nici o seară în care “Dancing with the stars” a apărut pe televizor. Si îmi adaug numele pe lista celor care consideră că filmul “Dirty Dancing” cu regretatul Patrick Swayze, este monumental. Pe vremuri, fetele tinere erau însotite de părinti la “ceaiul dansant” sau kermeze si era obiceiul să ceri mamei permisia să inviti la dans fiica. “Ei, dacă te adresezi mamei, atunci dansează cu ea” te apostrofa fata jignită.
Si, la urma urmei, e sanatos sa te misti, sa bati “step”, medicii spun că atunci cand sari la o horă îndrăcită, pierzi nu stiu câte kilograme. E suficient să vizitezi, la orele de seară îndeosebi, casele de bătrâni, aici unde dansul se găseste pe primele locuri în lista de terapie si de reabilitare a celor care se miscă mai greu. Si ce prietenii se leagă acolo ! “Dai din mâini si din picioare să constati cam ce te doare”, te indeamnă unii care si când vorbesc de dans, miscă din solduri. Va amintiti de Fred Astaire? Sosind din Austria, dintr-o familie de dansatori, Astaire a dat prima auditie în America si nu a produs mare impresie. “Slăbut, dar stie putin să danseze”, a scris impresarul. Ca acest Fred Astaire să devina mai apoi celebru cu zeci de filme de dans, alături de Ginger Rogers. Dar Gene Kelly? Michael Jackson? James Cagney ne-a lasat pe veci dansul “Yankee Doodle Dandy”. John Travolta a făcut si el istorie si Ellen DeGeneres nu incepe un program fără un dans împreună cu invitatii ei la discutii. Si toată sala, toată audienta, se misca, danseaza, la unison.
Mă fascinează să privesc perechile dansând sau să vizionez “Saturday Night Fever”oricând si oriunde mi se iveste ocazia. Si, de pe scaunul pe care sed, parca m-as ridica si as sopti la urechea lui Ann Margaret ori Debbie Reinolds, pe un ton de o sigurantă pe care stiu că nu o am,: “Save the last dance for me !” Pe bune !
|
Harry Beer 2/17/2011 |
Contact: |
|
|