Talerul…
…si dolarul sunt rude apropiate. De fapt, talerul este chiar strabunul dolarului.
La 1516, in nord-estul Boemiei (astazi Republica Ceha), langa orasul Joachimstal (sau Ioachimstal), incepea exploatarea miniera a unor importante rezerve de argint. La trei ani dupa inceperea exploatarii (1519), Contele Hieronymus Schlick al Boemiei a inceput sa bata moneda de argint, numita initial tocmai Joachimstaler, de la Joachimstal care, tradus mot à mot, inseamna “Valea lui Joachim”, unde germanul “tal” (sau thal) inseamna vale; mai tarziu, denumirea de Joachimtaler a fost prescurtata, devenind pur si simplu taler (sau thaler, pronuntat la fel ca si taler). In scurt timp talerul a devenit o moneda proeminenta in tot Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, din care Boemia facea parte atunci, sub denumiri apropiate de termenul german initial. De exemplu, in Italia talerul era denumit tallero, iar in Flandra daelder. Deoarece termenul englez dale, care inseamna tot vale sau valcea, rezona cu tal-ul german, englezii au adoptat, dupa usoare modificari, termenul de dollar.
La acea vreme, Spania si Lumea Noua recent descoperita, faceau parte si ele parte din acelasi Sfant Imperiu Roman de Natiune Germana, astfel ca dolarul a putut trece usor oceanul, devenind in timp o moneda de schimb cu cadere. In timpul perioadei coloniale spaniole, talerul denumea orice moneda de argint care avea (sau putea avea) opt subdiviziuni (i.e. opt reali), de unde si una dintre variantele propuse pentru originea simbolului dolarului :“$” (un opt taiat). O alta varianta, mai plauzibila, a originii acestui simbol este reprezentata de “coloanele lui Hercule” din Gibraltar-ul aflat la acea vreme sub stapanire spaniola. Aceste coloane, infasurate in directii opuse cu o panglica in forma de ”S”, erau asezate de o parte si de alta a blazonului militar regal spaniol. Pe partea stanga a acestui blazon era scris “Ne Plus” iar pe dreapta “ultra”. “Ne plus ultra” ultra insemna “nimic dincolo” semnaland faptul ca Spania medievala statea la marginea lumii civilizate cunoscute. Odata cu descoperirea Lumii Noi de catre Columb (in numele Spaniei), acest blazon a fost modificat subtil prin inlaturarea lui “ne” din deviza acestui blazon, care devenea astfel “Plus Ultra”, adica “mai mult dincolo”; noul logo arata de aici inainte ca Spania era poarta catre o noua lume: Lumea Noua. Blazonul militar regal, flancat de coloanele lui Hercule infasurate cu panglica respectiva, apareau pe spatele dolarului care valora opt reali, in timp ce pe fata aparea – cum altfel? – chipul regelui.
In America din timpul revolutiei (1775), dolarul spaniol a devenit o moneda tot mai importanta: bancnotele emise de statele (foste colonii) americane erau acoperite tocmai de acest dolar spaniol de argint care se afla in circulatie in toate cele treisprezece state constituente ale SUA, aflate in plin process de autodefinire. Mai mult, SUA inregistra deficite commerciale cu majoritatea tarilor cu care aveau legaturi comerciale, mai putin cu Mexicul. Datorita surplusului inregistrat cu Mexicul, in SUA circula o cantitate semnificativa de taleri de argint spanioli, lucru care a facilitate adoptarea (cu modificari) ceva mai tarziu de catre SUA a acestei monede. Dupa o serie de acte si legi initiate si aprobate atat de catre Congres cat si de Presedintele Thomas Jefferson, la inceputul secolului al XIX-lea, dolarul american (US dollar) a fost adoptat ca moneda oficiala unica a SUA, avand ca suport (acoperire) o anumita cantitate si concentratie de argint (i.e. 24,057 grame, 1,485 parti de argint si 179 de aliaj).
Catre mijlocul si sfarsitul secolului trecut, “valcelele” americane, originare din Cehia, au devenit cele mai ravnite (devenite) bancnote de pe planeta. Pana si astazi, desi concurenta Euro este (sau a fost?) tot mai puternica, aceste “valcele”, de-acum profund americane, isi pastreaza dominatia mondiala. Nimeni nu stie exact pana cand…
…
|
Cristian Medelean 2/11/2011 |
Contact: |
|
|
