Lângă o floare
Pământul îmbracă o haina albă,
ascunzând taine sub aburii de frig,
dar flori uitate în lacrimi de rouă
murmură tăcerea si nu pot să strig.
Clepsidrele sunt fără curcubee,
pare totul fantomatic si-nghetat,
si abandonând plimbări pe-o alee
rămân de un teleferic agătat.
Soarele pare o insulă pustie
fără a privighetorilor ciripit,
dar cerul are culori pe vârtejuri,
aducându-ne un vis înmugurit.
Mângâi cu privirea oglinda din cer,
stiind că anotimpul nu pot să-l aleg,
în zăpezi cu gheată rămân un stingher,
lângă o floare pe care nu pot s-o culeg.
Ciocârlia
Când umbre se preling pe cerul meu
adăpostit în granitele mele,
în grote pun versul adus de un zmeu
si aud triluri limpezi printre stele.
Blândă ciocârlie tu esti vis din cer,
cu dorul de-a trezi înnegurarea,
lăsând bucuriile fără mister,
în argintul lunii ce adie marea.
Esti norul ascultat pentru sperante
cu stropii gândurilor de crăiasă,
lăsând sărutul cerului pentru balante
aduse pe pământ de o floare mireasă.
În suvoi de triluri tii taine târzii,
iar pe-o strună de vioară se adună
notele tale ascunse în poezii
asa cum doar pe cerul meu răsună.
|
Constantin Rusu 2/9/2011 |
Contact: |
|
|
