"Am trăit intr-un mic teatru mare " o carte de Davidescu Alexandra
Prefata cartii
Viata iti ofera de multe ori sansa de a fi in preajma unor oameni absolut minunati, o parte dintre ei chiar influentandu-ti pasii si devenirea. Pot spune ca in aceasta privinta eu am fost un om urmarit de noroc. Am cunoscut personalitati fascinante, care mi-au acordat in timp atentia si prietenia lor.
Intre acestia se numara, fara indoiala, domnul Horia si doamna Alexandra Davidescu.
Faptul ca multa vreme colectivul Teatrului National si cel al Teatrului de Papusi erau parca infratite, ne-a inlesnit posibilitatea de a ne cunoaste si de a ne apropia.
Legatura noastra a fost una de durata.
Personal nu voi putea uita niciodata ca directiunea Teatrului de Papusi ne-a oferit prilejul de a deschide in mica si cocheta lor sala primul studiou de poezie, obiectiv extrem de important al vietii mele la acea vreme.
Cand am venit in Craiova, ca tanar actor al Nationalului, in toamna anului 1963, Teatrul de Papusi era deja o institutie culturala de recunoscut prestigiu.
Cativa dintre colegii mei mai varstnici, care isi incepusera activitatea in 1949 ca actori ai sectiei de papusi, evocau anii de pionierat, aducand mereu in discutie contributia exceptionala a domnului Horia Davidescu la nasterea acestui „mic teatru mare".
Apoi i-am cunoscut indeaproape pe domnul Horia, pe doamna Alexandra Davidescu, pe Eustatiu Gregorian si ceilalti componenti ai minunatului colectiv.
M-au impresiona intotdeauna spiritul de echipa, seriozitatea, profesionalismul, prietenia calda care se statornicise in relatiile dintre ei si dintre ei si noi.
Si pentru ca artistii Teatrului de Papusi erau nelipsiti de la premierele si spectacolele noastre, cativa simteam ca nu ar fi echitabil daca, la randul nostru, nu am viziona productiile lor, multe dintre ele de o exceptionala calitate.
Mai tarziu, indatoririle noastre de parinti sau bunici, ne-au obligat sa pasim cu regularitate in sala de unde cei mici plecau intotdeauna fascinati.
Cartea doamnei Alexandra Davidescu ma face nu numai sa-mi amintesc acele vremuri, ci chiar sa retraiesc multe din emotiile si bucuriile de atunci.
„Am trait intr-un mic teatru mare" este o carte de confesiuni, de marturisiri, incarcata de poezie, un jurnal scris cu multa sensibilitate, talent si daruire, cu acea seninatate pe care ti-o da constiinta faptului ca nu ai trait degeaba, ca ai realizat lucruri demne de luat in seama alaturi de cel de langa tine si de ceilalti colegi, ai edificat ceva, ai avut o contributie importanta la constructia acestei atat de speciale institutii de cultura, care a fost si este Teatrul de Papusi din Craiova.
Viata exemplara a sotilor Davidescu se confunda cu existenta acestui teatru, a carei istorie au scris-o si la propriu si la figurat.
Emotionante sunt paginile de inceput ale cartii, pe care le inchina familiei Davidescu, inginerului Nicolae Davidescu, bunicul „Bu", sef de lucrari al lui Anghel Saligny la podul de la Cernavoda si constructor al podului de peste Olt de la Slatina, cunoscutului poet simbolist Nicolae Davidescu, unchiul domnului Horia, tatalui acestuia, alintat „Mie-lu", mamei Aneta, intamplarilor incredibile pe care Horia Davidescu le-a trait pana in clipa angajarii sale la Teatrul National, dar si paginile dedicate familiei mamei, Eliza, parintilor sai, doamnei Alexandrina Geblescu, o a doua bunica, in casa careia si-a petrecut copilaria lipsita de griji, intre rochii si cufere „cu povesti", precum si cele dedicate marilor actori, regizori si scenografi ai Nationalului craiovean din perioada imediat urmatoare celui de al doilea razboi mondial, nasterii si institutionalizarii Teatrului de Papusi din Craiova.
Cartea este plina de reflectii despre existenta orasului, in care se perinda personaje care au populat viata culturala a Baniei.
Prin deosebitele calitati umane si realizarile lor, Horia si Alexandra Davidescu se inscriu printre cele mai luminoase figuri ale Craiovei.
Nu mira pe nimeni ca Teatrul de Papusi, datorita in special celor doi si lui Eustatiu Gregorian, au reusit sa atraga atentia si sa castige prietenia unor personalitati care le-au pretuit arta dar si omenia.
Am fost impresionat de respectul, de prietenia pe care au purtat-o familiei Davidescu, Ion D. Sirbu, Valentin Silvestru, Margareta Niculescu, Mihaela Tonitza lordache, Vasile Cosma, Marina Basta si multi altii. Sotii Davidescu au avut si au un adevarat cult al prieteniei, fie ca e vorba de academicianul Radu Voinea, coleg de clasa al domnului Horia, de Reli Ladman si Lotte Ziegler, bunele prietene ale doamnei Alexandra.
Incarcate de informatii sunt capitolele dedicate turneelor in strainatate ale colectivului, in Orientul indepartat, in Mongolia, China, Coreea, in Africa de Nord, in Algeria, Tunisia, Egipt, Libia, ca si cele destinate contributiei la deschiderea unor teatre de papusi, sau colaborarii cu mari artisti ai lumii, cum s-a intamplat la Tripoli sau in Insulele Canare.
Cu valoare de document sunt paginile inchinate elaborarii spectacolelor, acelor realizari artistice care au facut din acest teatru una dintre cele mai apreciate institutii de gen din Romania.
In delicata sa generozitate, doamna Alexandra Davidescu nu uita sa-i mentioneze pe aproape toti actorii teatrului, cei de ieri si cei de azi, sa evidentieze contributia celor care au continuat munca domnului Horia Davidescu, directorii Georgeta Domozina, Patrel Berceanu sau Doina Pologea, secretara literara Adriana Teodorescu si, bineinteles, sa-i elogieze pe celalalt ctitor al Teatrului de Papusi din Craiova, pictorul scenograf Eustatiu Gregorian.
Sigur, este dificil sa cuprinzi intr-un mic spatiu, tot ce s-ar putea spune si scrie despre aceasta deosebita carte.
Ea este un dar, un omagiu pe care doamna Alexandra Davidescu, cea care in urma cu trei decenii ne daruia si volumul „Un mic teatru mare", il aduce celor 60 de ani de existenta ai Teatrului de Papusi din Craiova, actualul Teatru de Copii si Tineret „Colibri". ...
Emil Boroghină
Nota Observator;
Cartea a aparut cu ocazia implinirii a 60 de ani de existenta a Teatrului pentru Copii si Tineret "Colibri".
Alexandra Davidescu a făcut parte din echipa care a pus bazele Teatrului de Păpusi Craiova, alături de Horia Davidescu, Eustatiu Gregorian si altii.
In acest volum, actrita îsi spune povestea acestei insitutii asa cum a fost trăită, asa cum a fost simtită.
De la povesti de familie, până la turneele în străinătate, de la povestile „din culise” până la succesele nationale si internationale, de la oamenii (actori, regizori, scenografi, cronicari) care au avut de-a face cu Păpusile craiovene si până la institutiile de ieri si de azi, totul este pus în care după logica memoriei afective. O istorie personală, o carieră, a unei institutii craiovene, multe fotografii-document, o scriitură a unui om motivat doar de a duce la un final fericit orice construieste.
Autorul prefetei cărti . domnul Emil Boroghină, este o mare personalitate a teatrului românesc care a ajuns să fie unul dintre cei mai importanţi oameni de teatru europeni ( actor, regizor, fost director al Teatrului National din Craiova, intitiatorul Festivalului de teatru Shakespeare in România )
Doamna Alexandra Davidescu afirma ca datorită recomandări făcute de domnul Emil Boroghină a primit Premiul UNITER şi tot la propunerea domnului Emil Boroghina a avut ultima lansare de carte (în noembrie 2010) la Bruxelles unde domnia sa ( n.n. Emil Boroghină ) a prezentat un recital de poezie populară "Cântecul vârstelor".
|
Emil Boroghină 2/6/2011 |
Contact: |
|
|
