Moartea lui Iuliu Maniu
Marele om de stat Iuliu Maniu a murit în ziua de 5 februarie 1953 la Penitenciarul din Sighet, după o lungă si grea suferintă, ca urmare a anilor de tortură la care a fost supus.
Unificatorul si creatorul statului national modern, fost prim ministru al României, fost sef al PNT si al Partidului National Român din Transilvania, fost membru în Parlamentele din Bucuresti si din Budapesta, fost sef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin si lider al Opozitiei democratice, apropiat al regelului Mihai, s-a sfârsit în chinuri cumplite, iar rămăsitele sale pământesti, fiind aruncate într-o groapă comună de caralii tapinarului Vasile Ciolpan, conducătorul închisorii.
În iarna anului 1953, Maniu avea vârsta de 80 de ani. Era singur într-o celulă de 2/3 metri. Paralizase. Nu-si mai simtea trupul de la atâtea bătăi. Perfect lucid, însă, asculta rugăciunile cardinalului Hossu.
Un gardian cu frică de Dumnezeu i-a facilitat lui Corneliu Coposu un ultim dialog cu înteleptul de la Bădăcin. “Ei voi sfârsi aici. Această nenorocire va mai dura vreo 20 de ani, după care va trebui să reangajezi PNT-ul în lupta pentru democratie”, asa i-ar fi spus atunci secretarului său particular.
———————————————————————————
Jur în fata lui Dumnezeu, pe constiinta si onoare ca îmi voi jertfi viata pentru
triumful cauzei comune românesti… !
Je promet devant Le Seigneur, et j’y m’engage sur conscience et sur honneur,
que je sacrifierai ma vie pour que l’intéręt supręme de tous les Roumains puisse
triompher… !
(Iuliu MANIU)
———————————————————————————–
Conform mărturiilor preotului bănăteaan Rată, când a fost adus să convietuiască în celulă cu Maniu, marele om politic avea picioarele putrezite, în niste pantaloni ca de tablă. A cerut o găleată de apă caldă, l-a spălat pe bătrân si i-a tăiat cu o foarfecă primită de la un gardian milos armura de puroi, putreziciune si umezeală. I-a curătat escarele, dar picioarele erau deja necrozate. I-a îndepărtat viermii din tesuturile moarte. A fost lucid, conform mărturiilor preotului, până în ultimul moment al vietii pământene: “Mergeti si vestiti cauza noastră”, i-ar fi spus pe patul de moarte.
In ziua de 5 februarie, trupul său neînsufletit a fost pus într-un sac. Detinutii care au supravietuit regimului de exterminare au mărturisit că vestea s-a răspândit prin limbajul morse. Pe scări, se auzea zgomotul testei sale care lovea lespezile de piatră. Ar fi fost, conform unor mărturii, dus fie în satul Giulesti, nu departe de închisoare, fie în groapa comună a închisorii.
Regimului îi era frică si de moartea ziditorului României moderne. Vasile Ciolpan ar fi comunicat, conform arhivelor, la Bucuresti, doar atât: “În celula nr…s-a stins lumina”.
Iuliu Maniu nu are nici azi un loc de veci.
|
Marius Ghilezan 2/5/2011 |
Contact: |
|
|
