La Niagara
Cad in plete despletite
lungi suvoaie argintoase,
volburate si-nspumate
valuri iuti si furioase
care vin trecand prin vaduri
si pe-a apelor alei
ca un vesnic Panta Rhei.
In navalnic neragaz
concerteaza Niagara
epopei si elegii
de milenii drumetite
si-arboreaza un halou
aburit si ravasit
ca si claia decoafata
a nebunei din Chaillot!
Ape vin, ape se duc
in eterna preschimbare.
Noi venim si tot plecam
cate unul disparem
dsr in grup vesnici suntem.
In cascade viata curge
moartea nu o mai ajunge!
NIAGARA FALLS
In disheveled, rebelled locks
down fall vibrating rows,
eddying, frothy rapid billows
that are coming from afar
on the water’s swift alley
in an endless Panta Rhei!
With tumultuous voiced pledge
epics concertates Niagara
from her millenary voyage.
With a ruffled foamy steam
she uplifts a scattered halo
like the stack of hoary hair
of the insane from Chaillot!
Waters come and waters go
never veering up arear.
We are coming and keep quitting,
one by one we disappear
but in group we’re everlasting.
In cascades life overflows,
can’t succumb to Death’s clows !
Poem selected by The National Library of Poetry.
SIMFONIE DE IARNA
Vantul suiera-ascutit
printre ramurile goale...
Nu e soare!
Stau ingandurati si tristi
zgribuliti grauri!
Norii-alearga inhaitati
ca o ceata de balauri!
Din vazduhu-nvolburat
iarna cerne fulgi de nea
peste lanuri si paduri
pregatindu-si grijulie
un culcus de albituri !
Te patrunde frigu-n oase,
bate crivatul de nord
geru-ngheata apele,
s-au ascuns si stelele!
Promoroaca-ti intra-n suflet
si-amorteste gandu-n minte.
Vino, arde focul in camin
si ceainicul de argint
este plin cu ceai fierbinte.
S-auzim doar la feresti
cum isi bate-aripa vantul
in valsari cu iarna-n brate,
chiuind pe-ntreg pamantul.
E de gheata-nsingurarea
ca si suflul iernii reci
dar cand dorul se aprinde
daca vii ai sa gasesti
ceai si inima fierbinte!
VIS
E luna albastra
cer de sineala
ca-n mistica viata...
flori la fereastra,
de ghiata!
E frig... te apropii,
te vad ca prin ceata;
m-atingi... ti-e mana
de ghiata!
Fiorul ma taie,
privirea m-angheata,
in aburul rece
vad ochii de ghiata!
Tresar... nu mai esti.
Cerul mijeste
spre dimineata.
La geam mi-ai lasat
o floare de ghiata!
|
Pamela Ionescu 1/28/2011 |
Contact: |
|
|
