Semne de intrebare : Cu sau fara televizor ?
Intrebarea a aparut dupa un moment educativ in care incercam sa ii explic fetitei mele dezavantajele privitului excesiv la ecranul “cutiei (mai mult sau mai putin) magice”.
... In sprijinul argumentelor mele a venit, neasteptat, incursiunea pe care am facut-o, in preajma Craciunului, la o casa muzeala din North York, si anume Gibson House, incursiune la care a participat si mica noastra scolarita.
Decorata pentru un Craciun al anilor 1850 pe continentul nord-american, casa era pregatita sa ii primeasca atat pe cei mari cat si pe cei mici. Am fost intampinati de “stapana gospodariei”, imbracata in costum de epoca, care ne-a prezentat, una cate una, camerele de dormit ale parintilor si respectiv, ale celor sapte copii care au locuit candva in aceasta casa, camera servitorilor, camera de zi etc.
Am aflat astfel ca, la vremea cand familia Gibson locuia aici, inca nu aparuse traditia bradului de Craciun, astfel incat casa era impodobita numai cu ghirlande verzi, intinse de-a lungul boltilor. Nici traditia cadourilor de Craciun opulente ce caracterizeaza societatea de consum de astazi nu exista atunci, fireste.
Am putut vedea darurile pentru copii specifice epocii – o papusa din carpe, cu capul aplecat melancolic pe piept, fermecatoare in simplitatea vesmintelor ei albe, lasand senzatia ca abea ce fusese lasata pe scaun de mica ei stapana, un joc din lemn pentru baieti (parca anume facut de spiridusi in atelierul Mosului), carticele cu paginile fragile si ingalbenite de trecerea timpului.
Ce lipseste din aceasta incapere? a provocat-o gazda pe fetita noastra, parca venind in intampinarea discutiei noastre de mai devreme. Desigur, televizorul lipsea, combina muzicala, CD-urile, calculatorul, instalatia de incalzire, telecomenzile, becurile etc.
Dar cei ce au locuit in aceasta casa stiau sa isi umple timpul, de la mic la mare, cu alte indeletniciri, poate chiar mai placute: cititul, pictura, muzica (dovedita de prezenta pianului), broderia si asa mai departe.
Principalul punct de atractie al vizitei noastre a fost insa bucataria, unde o tanara cu rochie lunga, boneta si sort, cocea, deasupra unui foc de vatra cat de poate de real, renumitele “ginger bread cookies”, dandu-le si micilor vizitatori ocazia sa isi suflece manecile si sa dea o mana de ajutor la framantat.
Dupa framantat, cu obrajii si varful nasului inca pudrati cu faina, fetita noastra a avut ocazia sa pregateasca asa-numitul “pomander ball”, adica un mar in care s-au infipt cuisoare si care era ulterior atarnat, ca decoratiune de
Craciun placut parfumata. Pregatitul marului – pe care ulterior l-am adus acasa ca pe un trofeu - a luat ceva vreme, caci trebuiau facute intai gauri simetrice cu o scobitoare in fruct, timp in care ne-am delectat si cu “apple cider” fierbinte si am privit imaginile inchipuite de dansul flacarilor.
Intremati de aceasta gustare, am trecut apoi in camera alaturata, destinata activitatilor pentru copii, unde am facut semne de carte cu flori presate si am tesut la un mic razboi.
Iar ultimul popas, inainte de a parasi aceasta casa ce inchipuie mai ales pentru cei mici o lume magica, odinioara luminata cu lampi cu gaz si oferind tainice unghere de explorat si misterioase paturi cu baldachin, l-am facut la magazinul de suveniruri, de unde am plecat cu mici soricei de pus pe deget, facuti din molton, cu ochii din margele, marturii ale unor alte vremuri al caror farmec a apus.
Ce faceau oamenii inainte sa aiba televizor? Ceea ce tocmai am facut...
|
Eliza Ghinea 1/27/2011 |
Contact: |
|
|
