Iarna trecătoare
Perdelele la geamuri sunt din gheată,
nu pot să văd eclipsa de dimineată,
stropii de ploaie si rouă nu mai sunt
si fulgii astern albul pe un păr cărunt.
Iarna fără muguri îngheată zorile,
atârnă flori albe, au pierit culorile,
pe drumuri neîntelese nu poti trece,
iar tainele mor pe asternutul rece.
În frunzele uscate încă plânge dorul
si sub nămeti mai murmură izvorul
un tril, adus pentru oile flămânde
care doresc să vină zile mai blânde.
Pasii fără glas parcă ascultă tăcerea
si umbrele de gheată aduc adierea
simfoniei albe care vrea să apară
pe zâmbetul florilor din primăvară.
|
Constantin Rusu 1/26/2011 |
Contact: |
|
|
