Rondel ...
RONDELUL POETULUI NATIONAL
Poetul e nepieritor,
Precum e neamul românesc,
Trăind în lacrimă si dor
Destinu-i tragic si regesc.
Acolo,-n streasină de nor,
Gânduri înalte înfloresc,
Poetul e nepieritor,
Precum e neamul românesc.
Pe-aripa timpului usor,
Ca-pod cu fân ne-nsufletesc
Aromele de măr domnesc
Aduse verbului sonor.
Poetul e nepieritor.
RONDELUL ZILEI DE 15 IANUARIE
De ziua lui ninge frumos
Cu alb imaculat, din cer,
Copiii au clădit colos
Din puful moale, efemer.
Andrele nevăzute cos
Vesmânt pământului stingher,
De ziua lui ninge frumos
Cu alb imaculat, din cer.
A serii pasăre, pe jos
Zburând, a poleit cu ger,
Cu strălucire si mister,
Topind lumina-n abanos…
De ziua lui ninge frumos.
RONDELUL TIMPULUI RISIPIT
De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
Atâtea gânduri de pripas,
Risipa fără de sfială.
Dacă-ti răpeste câte-un pas,
Îti râde existenta goală.
De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
E ca un fruct de ananas
Clepsidra care te însală,
Dar n-ai, la ceas de îndoială,
Să scoti din mânecă vreun as.
De trece clipa, ce-a rămas?
RONDELUL SENTIMENTULUI
Întotdeauna mai presus
Decât orice realitate
E sentimentul de nespus
Ce,-n loc de puls, în piept ne bate.
Când toate în neant s-au dus,
De la un timp abandonate,
Întotdeauna mai presus
Decât orice realitate.
Rămase lângă suflet nu-s
Măriri de-o clipă, nici bucate,
Cioburi mărunte, colorate,
Căci sentimentul le-a răpus,
Întotdeauna mai presus.
RONDELUL CĂRTII
În urmă, fiecare lasă
Ceva din ce-a putut gândi,
O cărămidă sau o casă,
Un curcubeu sau doar un gri,
O literă subtire, groasă,
Ori o fereastră către zi.
În urmă, fiecare lasă
Ceva din ce-a putut gândi.
Lumina, însă, de mătasă,
E destinată-a se citi:
Mignonă, tandră Colibri,
Fiindcă-o pasăre frumoasă
În urmă, fiecare lasă.
RONDELUL POEZIEI
Să te închini unei păreri,
Ce se numeste poezie,
Ce, începută de oieri,
A cui e azi nu se mai stie,
Născută-ntotdeauna ieri,
Fata-Morgana în pustie?
Să te închini unei păreri,
Ce se numeste poezie?
Venită-i dinspre nicăieri
Si pentru care timp se scrie,
Când merge tocul pe hârtie,
Să-ntrebi nu poti, numai să speri.
Să te închini unei păreri...?
|
