Negustorii de popoare
Refuzul Moscovei si Athosului de ai primi pe papii Ioan Paul II si Benedict XVI si mai ales de a incepe dialogul dintre ortodocsi si occidentali in vederea reunirii crestinilor genereaza acum o grava criza duhovniceasca, cea economica este numai varful iceber-ului, constata Sfântul Sinod al Bisericii Greciei in Enciclica „Catre popor“ (vezi Anexa).
Rusia nu produce nici un articol de calitate. Petrol, gaze si armament sunt singurele produse la export. Condamnarea evreului M. Khodorkovsy a revoltat presa si cancelariile occidentale. Statul rus este mafiot, dupa cum am aflat din corespondenta secreta a ambasadei SUA, asa ca de fapt nimeni nu s-a mirat ca inculpatul a furat, n-a platit impozit. Procesul a fost numai un bun prilej de a marca lipsa de unitate de vederi intre est si vest.
Negustorii de popoare s-au folosit de slabiciunea conducatorilor politici greci, care practica relatii clientelare, cumpara electoratul cu bani de imprumut, constienti ca nu au cum sa-i restituie, iar populatia se complace intr-o bunastare falsa. Pana cand creditorii au pus piciorul in prag si conditii umilitoare, mai ales ca nu sunt in comuniune unii cu altii.
Cei care au dat bani si ajutat sa falsifice datele financiare, nu se mai bucura de simpatie la Atena unde demonstratiile sunt violente si de unde se trimit cu posta plicuri cu bombe spre vest. Negustorii de popoare nu sunt nominalizati in Enciclica, dar probabil ca este vorba de sistemul financiar occidental in care, dupa cum se stie, Ben Bernanke, evreii joaca un rol important. La descoperirea falsurilor s-a pomenit des banca Goldmann & Sachs.
Antioccidentalismul ortodox s-a folosit din toate timpurile de antisemitism, asa ca nu este de mirare ca imediat a izbugnit un scandal pe aceasta tema prilejuit de un interviu la TV a IPSS Serafim, mitropolitul de Pireu, similar cu a episcopului englez Williamson. Cu toate ca IPSS este inpotriva masoneriei, care se roaga satanei, si sionismului, decat un adept al antisemitismului si negarii holocaustului, se poate face o legatura intre negustori si evrei.
Ortodoxia moldo-valaha orientata spre Athos a practicat modelul bunastarii de imprumut sub Tariceanu, prim-ministru de origine greaca, dar n-a reusit performanta de 300 miliarde Euro. Romania nu este Euroland. In afara de asta, nu exista antisemism, antioccidentalism in tara, tot asa cum nu vedem o aversiune a occidentalilor inpotriva romanilor. Hotaratoare in acest sens a fost vizita istorica a papei Ioan Paul II la Bucuresti in 1999 si va fi cea mult asteptata a papei Benedict XVI anul acesta. Pentru ca numai prin dialog si Unire cu Roma se va depasi criza spirituala si urmarile ei nefaste, atat de dramatic prezentate in Enciclica.
Prof. Dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen
CĂTRE POPOR
Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în sedintă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze crestinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar si fiecărui om bine intentionat, pentru a vorbi pe limba adevărului si a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele si critice. Trecem ca tară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesigurantă si teamă. Nu stim ce ne asteaptă în ziua de mâine. Tara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii nostri. Stim că multi dintre voi asteptati de la Biserica ce vă păstoreste să vorbească si să ia pozitie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit si cutremurător. Criza duhovnicească, socială si economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării si distrugerii temeiurilor multor traditii care până acum erau considerate de la sine întelese pentru viata din spatiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor si a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii nostri. Declarăm de aceea că suntem o tară sub ocupatie si că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor nostri. Întrebarea care se naste este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice si de asigurări sau vizează si fizionomia duhovnicească si culturală a patriei noastre.
În fata acestei situatii orice om rational se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societătii si ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din tara noastră sunt, de decenii, aceleasi. Cum au socotit atunci costul politic, stiind că conduc tara la catastrofă, iar azi ei se simt în sigurantă, pentru că actionează de pe pozitia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.
Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferentei dintre productie si consum. Între ritmul lent al productiei pe care îl atingem si nivelul ridicat de viată cu care ne-am învătat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanta economică înclină spre partea cheltuielilor. Tara noastră, pentru a face fată, este nevoită să se împrumute cu speranta că balanta perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru si debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză si la faliment. Criza economică care chinuie si domină tara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea si rodul unei alte crize, a celei duhovnicesti. Disproportia dintre productie si consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovnicesti, care priveste atât conducerea tării, cât si poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă fată de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relatiile clientelare, numai si numai pentru că a avut ca scop detinerea puterii. O conducere care în practică se vădeste că a subminat interesele reale ale tării si ale poporului.
Si pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogătirii facile si traiului bun, ne-am dedat câstigului usor si înselăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle si grupuri sociale, cu o desăvârsită nepăsare fată de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situatia de astăzi.
Esenta crizei duhovnicesti este absenta sensului vietii si încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis si monotonie. Viata a devenit un interval de timp între două date, a nasterii si a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectivă, desertăciunea se ia la întrecere cu irationalul si lupta o câstigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor si îi întrebi: "de ce iei droguri, fiule?" si îti răspund: "spuneti-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu astept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injectia si călătoresc (în alte lumi)"; sau atunci când atragi atentia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îti răspunde cu un zâmbet tragic: "nu întelegeti că eu iau droguri, ca să trăiesc", atunci întelegi cât de incredibil de adevărate si de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vietii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viată în afară de consum, când puterea economică si demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoasterii sociale, atunci diferentierea de restul lumii este singurul drum de viată, pentru că altfel, dacă nu esti imoral, esti prost. Asa au gândit si au făptuit multi, asa am ajuns la diferentierea si de putere, dar si de pozitie în poporul nostru. Întrebarea - dilema lui Dostoievski "libertate sau fericire?" o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută si am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea tării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă "oare nu cumva i se vor micsora veniturile?", dar nu se nelinisteste pentru deficientele educatiei care îi privesc pe copiii săi si nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenta adevăratei crize si sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii "negustori de popoare".
În Sinodul Ierarhiei, noi, părintii vostri duhovnicesti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilitătile noastre si să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Stim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reactionat direct si la momentul potrivit fată de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relatiei dintre popor si Biserica sa care îl păstoreste au exploatat îndeajuns si în mod pragmatic scandalurile fabricate si au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.
Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viată si acesta este asceza. Si dacă consumul este sfârsitul, pentru că este o viată fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viată cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogătirea vietii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competitie si la medalie, iar această medalie este viata care biruieste moartea, viata care se îmbogăteste cu dragoste. Asceza este drumul libertătii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseste.
Ne nelinisteste situatia Educatiei noastre, pentru că sistemul educational actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic si singurul lucru pe care îl face este să îl "încarce" cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate si de aceea copiii nostri cu îndreptătire se împotrivesc. De aceea suntem nelinistiti în privinta proiectului Noului Liceu care se pregăteste. Manualele scolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar continutul lor îl vizează si pe ultimul cetătean grec, care asteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere si glasul său smerit.
Întelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spatii ospitaliere pentru tinerii nostri, asa cum sunt deja destule dintre ele, în care multi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens si sperantă.
Stim că cereti de la noi, păstorii vostri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfintită si sfintitoare, o Biserică liberă si care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia pozitie fată de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană si martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om si să îl sprijine. Biserică însă suntem cu totii si aceasta este puterea noastră si puterea ei. La unitatea dintre păstori si popor tintesc negustorii de popoare si încearcă să o submineze. Ei stiu că dacă vor "pierde" păstorul, cu usurintă se vor risipi oile si le vor supune. Istoria ne învată că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul si înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoastere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea si ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de sperantă. Aduceti-vă aminte că pentru multi specialisti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreste controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situatie, pentru că nu a încetat să fie si trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire si martiriu. Stim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneste inima lor. Cunoastem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea sperantei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul si lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrătiseze întreaga societate locală respectivă.
Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape si de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistentă socială a fiecărei parohii, în asa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoasteti si dumneavoastră că în această privintă Biserica realizează o lucrare uriasă. Cunoasteti acest lucru, pentru că multi dintre dumneavoastră sprijiniti voluntar acest efort al parohiei voastre si îl sustineti economic. Vă chemăm să stati aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut si altă dată prin sărăcie si foame, dar a îndurat si a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toti putem să ajutăm pe unul si unul pe multi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere si de dragoste. Cu acest duh, adunati în jurul marii noastre familii, Biserica, scotând la iveală greselile noastre, căutând sensul vietii în dragoste, vom iesi din acest ceas greu.
Ierarhia Bisericii Greciei
|
Viorel Roman 1/20/2011 |
Contact: |
|
|
