Interferentze : Prietenia in secolul nostru
S-au scris multe despre sentimentul de prietenie si n-as vrea să repet ceeea ce lumea cunoaste. Totusi, pentru că subiectul mi se pare de vesnică actualitate, mi-am aplecat din nou gândul asupra sentimentului specific si indispensabil omului, prietenia, acum, după ce perioada sărbătorilor a trecut si schimburile de felicitări „între prieteni” s-au terminat.
Există două elementele inseparabile care ne definesc viatza: spatiul si timpul. Nu putem controla timpul, doar spatiul, dar partial, pentru că nu hotărâm locul nasterii noastre. Timpul si spatiul sunt eterne, noi suntem cei care trecem. Eminescu, la care ne gândim în fiecare ianuarie, scrie:
„Timp, căci din izvoru-ti curge a istoriei gândire,
Poti răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire,
La enigmele din cari ne simtim a fi compusi?
Nu!...tu măsuri intervalul de la leagăn pân’la groapă.
În ăst spatz’ nu-i adevărul. Orgoliu esti ce sapă....
Tu nedând vo dezlegare, duci l-a dezlegărei usi.”
În trecerea noastră prin timp întâlnim oameni din acelasi spatiu cu noi, cu care, având afinităti, ne asociem. Copiii si adolescentii se împrietensc cu colegi de scoală sau de sport, adultii cu colegi de serviciu sau vecini, fiecare îsi alege prieteni care sunt în acealsi spatiu si timp cu ei.
Emotional, omul nu s-a schimbat de-alungul secolelor. E de-ajuns să citim sfaturile date de Seneca lui Luculus (carte scrisă înainte de era noastră), sau să ne amintim de vorbele lui Aristotel „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneste toate bunurile lumii” ca să ne dăm seama că sufletul si sentimentele omenesti au rămas aceleasi. Întrebarea pe care mi-o pun astăzi nu e legată deci nici de definitia prieteniei, nici de sentimentul pe care îl implică. Nedumeririle mele sunt legate de durata si mai ales de prefunzimea unei adevărate prietenii în ziua de astăzi.
Trăim vremuri dinamice, ritmul vietzii de astăzi este ametitor, dar el n-a fost întotdeauna asa, ci a evoluat progresiv de-alungul istoriei, odată cu tehnica. Dar nici când evenimentele se scurgeau mai domol oamenii nu rămâneau toată viatza în spatiul în care si-au legat primele prietenii. Environmentul se schimbă fără întrerupere, drept care apar continuu prilejuri de relatii cu alti oameni decât cei pe care deja i-am cunoscut, iar pe de altă parte sunt inevitabile despărtirile de cei cu care am fost împreună în acelasi spatiu o perioadă si care ne-au devenit, spunem noi, prieteni.
Prieteniile nu se formează peste noapte, ele implică nu numai spatiul comun, ci si timpul petrecut împreună pentru cunoastere. Solon, poet al Greciei antice, scria prin anii 500 î.e n. :”Nu-ti face repede prieteni, dar, după ce ti i-ai făcut, nu-i îndepărta repede de tine”.
Ori, dacă timpul aleargă din ce în ce mai repede, mai ajungem să ne construim prietenii adevărate? „Oamenii nu mai au timp să cunoască nimica. Ei cumpără de la vânzători lucruri gata făcute. Dar cum nu există vânzători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni”. Când Saint Exupery scria aceste cuvinte, încă nu exista Internetul care, desi usurează corespondentza, consumă mult din timpul nostru, fiind o imensă sursă de informatii.
Astăzi nu numai timpul aleargă, ci si oamenii care, datorită fenomenului de „globalizare”, se mută liber dintr-o tzară într-alta, schimbând astfel si coordonatele spatiale, nu doar temporale, ale vietii lor. Si, dacă asa cum spuneam la început, timpul si spatiul ne acompaniază viatza, atunci, inevitabil, vom fi supusi dealungul vietii traumelor legate de prietenii: fie nu vom fi disponibili pentru prietenii lăsati în urmă, fie, dimpotrivă, vom fi noi însine abandonati de fostii prieteni în favoarea altor priorităti.
Prietenii mei din copilărie si tineretze sunt răspânditi prin lume. Le-am rămas credincioasă prin corespondentză, dar ea s-a rărit cu anii. Mi-am format apoi prieteni la Montreal, unde făceam eforturi de integrare în noua societate. După 15 ani de Montreal, serviciul m-a mutat la Toronto: altă ruptură, tot atât de puternică ca cea de România. La Toronto, mi-am format noi prieteni (aici poate că e cazul să mentionez cenaclul ziarului „Observatorul”, unde am întâlnit oameni cu preocupări asemănătoare cu ale mele). Am păstrat legăturile cu prietenii din copilărie si tineretze din România, dar si din Montreal si, la Toronto, am adăugat altele. Dar nici noul spatiu din Toronto nu e scutit de schimbări, totul e în permanentă transformare si, pentru a păstra prieteniile, vechi sau noi, e nevoie de un efort continuu.
Cred că o felicitare de sărbători nu e suficientă pentru a întretine o prietenie. Nu-i acuz pe vechii prieteni care nu-mi dau semn cu lunile. Îi întzeleg, obligatiile si tentatiile vietii moderne sunt multiple, dar mă doare îndepărtarea lor. Personal fac efortul de a le dărui din timpul meu si astept de la ei acelasi efort, reciprocitatea fiind elementul cheie într-o prietenie.
Nu pot totusi să nu recunosc meritele secolului 21: comunicarea pe Internet e comodă. Ea împrospătează vechile prietenii si aduce altele noi. Mi-am făcut câtiva prieteni în spatiile oferite de site-uri literare, muzicale, sau de radio. Astăzi, prezentza si căldura unui nou prieten îmi mângâie durerea pierderii altuia care, lăsându-se furat de vârtejul secolului, acceptă fără ezitare schimbarea spatiului si timpului pe care le-a împărtzit cândva cu mine si pe care eu le credeam fără sfârsit...
|
Veronica Pavel Lerner 1/16/2011 |
Contact: |
|
|
