In trafic : Stereotipuri
Totul se repetă. Ne învârtim în aceleasi cercuri. Totul e ciclic. Preluăm aceleasi fraze si le folosim fără să gândim prea mult.
Sunt frazele folosite de adultii din jurul nostru atunci când eram copii. Si noi le-am preluat si le folosim iară. Unele neschimbate chiar, altele un pic alterate, dar redând aceleasi idei.
Si nu ne plăceau când le auzeam, copii fiind, dar le folosim acum. De unele chiar suntem convinsi că functionează. Am devenit ce nu vroiam să fim ? Cu ce suntem diferiti ? Cu ce suntem mai speciali ? Că doară asa credem despre noi insine : că suntem speciali. Că suntem chiar mai buni decât cei care acum sunt vârsta a treia.
Fiecare dintre noi ne regăsim, într-o mai mică sau mai mare măsură în cei de dinaintea noastră.
Unii suntem multumiti, pentru că asta este ce ne-am dorit, altii suntem putin revoltati pentru că « tocmai asa nu vroiam să fiu ». Mostenirea este ceva frumos, dar si ceva greu de dus. Si părtile rele sunt cele care se mostenesc primele, dacă putem spune asa.
Calitătile le primesti dacă ai noroc, dar defectele vor veni cu sigurantă.
Si mereu spunem : « eu nu-s asa ! » Nu mai chibităm, ci noi suntem cei care fac dialogul, cei care dau sfaturi si cei care am dobândit anumite ticuri verbale sau de comportament.
Si acum noi suntem cei priviti cu condescendentă sau cu malitiozitate.
Suntem fericiti atunci când facem ceva diferit, când rupem tiparul, când reusim să deschidem ochii larg. Acela este momentul când spui despre tine că esti altfel. Pentru asta însă trebuie să ai un asternut nou care să te lase să clădesti de la el. Apoi, dupa o perioadă, ceea ce ai făcut se banalizează si devine stereotip pentru cei ce vin din urmă.
Rares Măntăilă din Kitchener
|
Rares Măntăilă 1/11/2011 |
Contact: |
|
|
