Dansul stelelor ...
Vă mai amintiti cu ani în urmă ce radiante sunau numele multor tări europene, atunci când posibilitătile noastre de a le vedea la fata locului erau iluzori? Revăd coltul grupului nostru din sala Serviciului Tehnic al Uzinei Semănătoarea, strânsi în jurul inginerului Cernica, singurul care a avut sansa sa călătorească în străinătate, cu ani în urmă, în tinrete, făcând o croazieră Mediteraneană de-alungul coastei sudice. Nostalgic în aduceri aminte, în halatul lui portocaliu, cu părul alb si ochelari cu rama neagră din spatele cărora ochii lui asterneau o privire ocrotitoare, părintească asupra noastră, îsi depăna amintirile. Locuri vizitate, oameni întâlniti, întâmplări inedite, toate îmbrăcau o aureolă aproape ireală în imaginatia noastră, în majoritate tineri familisti, care stiam că în putin timp, după lucru, trebuia să alergăm prin piete, magazine si cozi să cumpărăm măcar câte ceva din listele cu cele necesare pentru casă. Fără îndoială, din cărti, povestiri si filme, locuri ca Franta, Italia, Anglia si altele, fascinau orice imaginatie ca fiind la zenitul civilizatiei, culturii si al bunei stări; tări a căror lumină stelară continua să iradieze pe cerul constelatiei estice cu retinuta ardoare a invidiei ascunse.
În retrospectivă. astăzi. păsind în cel de-al doilea deceniu al mileniului, mă văd ambarcat într-un fel de roller-coster general si catalputat in spatii si directii necunoscute, rupt de intrega lume si experientă din trecut si pe care de fapt, nu vreu s-o părăsesc. Ruperea însă nu s-a întâmplat acum, ea a avut loc, cu zece ani în urma, când am păsit în anul 2000.
A început cu Y2K în care care toti uzitarii de computere alergau în panică să cumpere echipament nou de frica anihilării datelor deja inregistrate în vechiul sistem. A urmat retragerea Israelului din Liban, mortea presedintelui Hafez al-Asad al Siriei, urmat de fiul său la putere si la 12 Octombrie 2000, vasul USS Cole atacat la Aden de teroristi. Pesedintele Clinton amenintă vehemnt, dar amândouă Administratii, a lui Clinton, si ceea a lui Bush au fost criticate pentru faptul că nu au răspuns prin fortă militară acestei actiuni, ce a încurajat atacul de la 11 Septembrie 2001, distrugând The World Trade Centre si parte din Pentagon. Acesta a fost momentul care a schimbat fata si politica întregei omeniri.
Zece ani mai târziu, întreaga omenire este de nerecunoscut: China a devenit o fortă economică dominatoare în întrege lume, Corea de Nord amenintă America cu arme atomice, Europa unită sub egida UE se zbate să iasă din ghiarele crizei economice prin curbe de sacrificiu ripostate de populatie, iar tarile mai bine pozitionate, ca Germania, refuză să mai contribue la salvarea tărilor amenintate de faliment (Portugalia si Spania). Studentii la Londra se răzvrătesc taxelor de studii crescute cu 400%, spârgând vitrine, incendiend masini si atacând urmasul la tron. Grecia, Suedia, Irlanda, cutremurate de largi demonstratii populare iar in Franta, grevele continue în lant. In Bucuretti, lucrurile nu arata mai bine. Rusia, angajata intr-o partida de ruleta cu un jucator complect ne-experimentat si naiv, castigă pozitii avansate in fata Americii în timp ce ajuta pe sub mănă Iranul să obtina uraniu pentru bomba atomică. In timp, mii de oameni nevinovati sunt ucisi la întâmplare în numele unei religii întelese gresit, al unor banditi de droguri ce vor căstiguri maxime sau al unor politicieni fără scrupule. Stele constelatiei din vest au încetat să mai strălucescă pe cerul întunecat al omenirii.
Ce va urma? Dacă America, Luceafărul Democratiei si Libertătii în întrega lume dispare de firmament, atunci oameni ca noi, care i-am simtit cădura si ne-am orientat pe drumul ei, către cine î-si vor îndrepta sperantele? Dacă America este anihilată ca putere mondială, popoarele lumii ce încă trăiesc sub jugul politicii totalitare si sclavie, de la cine vor nădăjdui eliberarea?
Si dacă America încetează să fie America, atunci cine va garanta fiecărui individ libertatea de-a persista pe calea obtinerii fericiri personale?
La ora aceasta, păsiind în cel de-al doilea deceniu al mileniului, au rămas dor putine stele ce cutează să mai strălucească pe cerul întunecat al noptii, si multe din ele sunt mincinoase. E timpul unei noi minuni, o nouă re-editare a noptii de acum peste 2000 de ani, la Betlehem.
David Kimel / Toronto
|
David Kimel 1/9/2011 |
Contact: |
|
|
