De vorbă cu Dan Iordăchescu
Rodica Elena Lupu: Bine ati venit, maestre!
Dan Iordăchescu: Bine v-am găsit!
R.E.L: Desi este o vreme tare mohorâtă, maestrul Dan Iordachescu a promis si nu a uitat întâlnirea noastră. Ce mai face maestrul Dan Iordachescu?
D.I: Face foarte bine! Mă bucur că ne-am întâlnit două suflete, două minti si amintiri.
R.E.L: În primul rând vreau sa văi multumesc din suflet că ati acceptat sa stăm de vorbă, să-mi acordati acest interviu.
D.I: Cu dumneavoastră stau de vorbă oricând cu mare plăcere.
R.E.L.: Acum cateva zile am asistat la acoradea premiilor Oscar, 2010, celor mai de seamă români iar unul dintre acestia a fost Dan Iordăchescu.
D.I.: Au fost 8 premiati cu Oscar. Stiti că Oscar se numea românul care, acum 64 de ani a executat statuia care îi poartă numele. El a dat, prin nepotul său, permisiunea României ca statuia să se ofere aici la noi si să se numească “Oscar Românesc de Excelentă”. Toată lumea stie ce e un Oscar, adică o premiere pentru tot ceea ce ai făcut bun în viată. Am fost foarte fericit pentru că am fost desemnat unul dintre cei cărora li s-a acordat acest premiu.
R.E.L: Si merită pe deplin această distinctie maestrul Dan Iordachesc asa cum ati meritat si alte distinctii pe care vă rog să le enumerati dumneavoastră.
D.I.: Decoratii, distinctii si ordine su fost: Artist Emerit al României (1963), Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1964), Ordinul Meritul Cultural clasa I (1968), Medalie jubiliară InterKoncert Budapesta 1983, Ordinul Steaua României în rang de Comandor (2000), Ordinul Muncii, Medalia de aur "In Memoriam George Enescu" (2005), Profesor Honoris Causa al universitătii Babes-Bolyai din Cluj ( 06 aprilie 2005 )
R.E.L.:. As vrea să le spunem cititorilor nostri că în anul 2010, ati fost desemnat Cetătean de Onoare al orasului Drobeta Tr. Severin, al orasului Bucuresti iar în luna ianuarie 2011 următorul oras care vă acordă Cetătenia de Onoare este Cluj Napoca.
D.I.: Asa este, si mai sunt Cetătean de Onoare al orasului Salonic, Grecia (1981), "Aquila de Tlatelolco" - Mexico City (1980), Cetătean de Onoare al orasului Pellare - Salerno, Italia (1988), Cetătean de onoare al românilor din Los Angeles, Cetătean de onoare al comunei Hlipiceni, jud. Botosani (2005). Vreau să vă mai spun că sunt mândru că sunt român, asa cum de altfel am fost peste tot în lume. Eu, mi-am respectat tara si neamul oriunde m-am aflat.
R.E.L: Nicăieri nu e mai bine ca acasă. Spuneti-mi vă rog, în familie a mai cântat cineva?
D.I.: Mama a fost cea care mi-a transmis mostenirea, Rodica. Si tata contează, dar mama avea un success deosebit atunci când interpreta la Iasi, “Eu sunt Barbu Lautarul”. Măicuta mea a fost învătătoare la Scoala Normală din Iasi iar tata professor de fizico-matematici. În ceea ce mă priveste, vreau să spun că am venit de undeva din văzduh, din infinit, datorită mamei. Ea, măicuta mea iubită, mi-a transmis acest har al Tatălui Ceresc. Repet, bineinteles că si tata a contribuit, dar mama este cea mai devotată iubire, iubirea care mi-a dat senzatia că am venit din infinit o datorez ei. Am iubit-o pe mama enorm. Mama venea des la mine si de fiecare dată cănd interpretez sau ascult “A venit aseară mama”, lacrimile mi se preling pe obraz. De fapt romanta întotdeauna eu am interpretat-o plângând.
R.E.L: Asa mi se întâmplă si mie. As vrea să le spunem cititorilor unde a văzut lumina zilei maestrul Dan Iordachescu.
D.I.: Eu m-am născut la 2 iunie 1930, la Vânju Mare, judetul Mehedinti, si asta pentru că tata a chemat-o acolo pe mama de la Hlipiceni, ea fiind însărcinată cu mine în luna a opta.
R.E.L: Multă sănătate si ani multi plini de bucurii să aveti si de acum înainte!
D.I: Multumesc, la fel vă doresc si eu! Imediat după ce mama m-a născut ne-am întors acasă. Eu sunt moldovean de fapt, de la Hlipiceni, care face parte din triunghiul Botosanilor, nu al Bermudelor (râde). Vreau să-ti spun că acesta este triuinghiul măret, pentru că, de la Botosani vine Nicolae Iorga, apoi la 20 de kilometri este Ipotestii lui Mihai Eminescu si mai jos putin sunt Livenii lui George Enescu. Este un triunghi decisiv pentru neamul românesc. Cine nu cunoaste acest coltisor de pământ românesc, de unde vin cei trei, nu cunoaste România, nu cunoaste spiritual divin lăsat de Dumnezeu în acest tinut românesc. Realmente Rodica, aici a fost si este un tinut prolific.
R.E.L: Asa este, iar cei trei oameni de mare valoare ai nostri, alături de care se află marele nostru baritone Dan Iordăchescu, au dus faima Românieri până departe si nu putem decât să vă multumim. Vă rog să le spuneti cititorilor nostrii despre drumul parcurs în muzică.
D.I.: Până a ajunge la prima arie interpretată de mine vreau să se stie că mi s-au prezis încă din pântecul mamei călătoriile. M-am nascut la termen si totdeauna am fost la termen cu toate. Pe vremea aceea tata, George Iordăchescu, era inspector scolar si inspecta scolile din tară. Mama era însărcinată cu mine în luna a opta si a fost chemată de tata la Vânju Mare, în Mehedinti. Trecând prin Bucuresti cu mine în pantecele ei, mama si tata s-au dus la Ateneul Român, unde au găsit la bilete în plus două locuri, pentru concertul marelui bariton Tita Ruffo, născut tot în iunie ca si mine, dar in 9 iunie 1877. Acest mare artist a venit din Italia pentru concertul special din 18 mai 1930. Deci cu două săptămâni înainte de a mă naste, părintii mei l-au cunoscut pe Tita Ruffo, care i-a spus mamei: “Îl nasti bariton.”
R.E.L.:Si asa a fost.
D.I.: Apoi, pe la opt luni, mi s-a spus de către bunica mea Maria si de către mama, că atunci cand am pronuntat prima dată cuvântul preaiubit mama, am cântat, nu am rostit acest dulce cuvânt. Iar tatălui meu când a venit acasă la Lipiceni de la Iasi, i-am spus tata, pe un ton mai altfel, asa ca în limba aceea de la opt luni. Dumnezeu să le tină sufletul în paradis părintilor mei că m-au educat bine! Chiar dacă tata a fost mai sever, nu-I nimic, bine a făcut!
R.E.L. Asa erau părintii nostri, odihnească-se în pace! Au stiut cum să ne educe si nu putem decât să le multumim. Ati început asadar să călătoriti de mic.
D.I.: Am inceput să călătoresc de mic de la Vânju Mare la Lipiceni, la Bozovici în Caras Severin, apoi la Iasi. Dar călătoriile mele au început după ce am intrat la Ansamblul C.C.S., unde am debutat în anul 1949, cu „Balada” lui Mihăilescu-Toscani. Spun la Ansamblul C.C.S. (Consiliul Central al Sindicatelor), din punct de vedere national, pentru că „Balada” am cântat-o si în Finlanda, în anul 1949.
R.E.L.: Ulterior, activitatea s-a desfăsurat an de an, zi de zi, la Ansamblul C.C.S. din1949 – 2002, si la Ansamblul S.P.C. (Sfatul Popular al Capitalei), în perioada 2002-2006, unde ai înfiintat personal stagiunea de spectacole si concerte de operă. Ai continuat apoi ca prim-solist al Operei Române din Bucuresti (1956 – 1988). Între 1978 – 1988 ai fost si prim-solist al Filarmonicii de Stat „George Enescu”.
D.I.: Văd că stiti totul despre mine. Activitatea mea lirică a continuat an de an si în concerte si în spectacole la Opera Română din Bucuresti, la alte teatre de operă din alte state si orase, până în prezent.
R.E.L.. Stiu multe, dar cel mai bine stiti dumneavoastră. Ati debutat ca actor în “Le Médecin malgré” în româneste „Doctor fără voie”, de Moličre, o comedie clasică – farsă în trei acte, care a fost jucată pentru prima dată în 6 august 1666 la Théâtre du Palais-Royal, Paris..
D.I.: Da, mai întâi am urmat Facultatea de Teatru din Iasi iar debutul scenic a fost la 18 ani, în 1948, la celebrul Teatru National din Iasi, în “Doctor fără voie” unde îl jucam pe bătrânul Geronte. Acest rol ar fi trebuit acum să-l joc, dar asa a fost să fie, l-am interpretat atunci, la 18 ani. Parteneri mei de atunci erau în rolulu lui Zganarel, Octavian Cotescu si mai jucau în piesă Petrică Gheorghiu si Tatiana Iekel, ilustrii scenei românesti. În Bucuresti am debutat în decembrie 1949, în opereta “Cantec de viată nouă”, a lui Florin Conmisel, jucând rolul “Chiaburul”. Precizez că eu am avut zece tafuri. Am inceput cu teatrul, a urmat opereta, liedul, opera în 1956, genul vocal simfonic, oratoriul, cantoneta italiană, cu care am avut succes la Firente. Itaienii au fost inpresionati că un român poate cânta cantoneta lor. Apoi a urmat cântecul popular stilizat românesc si romanta în 1949, când am cunoscut-o pe Maria Tănase, cu care am fost bun prieten iar dragostea noastră s-a transformat în 1957 într-o iubire totală. După romantă, al zecelea gen a fost muzica usoară. La început am cântat cu formatia “Junone” din Belgrad, cu care am avut concerte la Novisad, Budapesta, Szeged, Bucuresti si Constanta.
R.E.L.: Foarte interesant! Unde a urmat Conservatorul, Dan Iordachescu?
D.I.: Am urmat Consrvatorul Ciprian Porumbescu din Bucuresti, la clasa maestrului Constasntin Stroescu, care a cântat cu Caruso. Vreau să-ti spun că eu am respectat responsabilitatea. Am responsabilizat viata mea si vocea mea. În felul acesta am ajuns de la vocatie la misiune
R.E.L.: Dan Iordăchescu este unicul bariton român de categorie internatională care a îmbrătisat pe lângă teatru si nouă genuri de muzică, pe care le-a cântat cu un deosebit succes, de-a lungul celor peste 60 de ani de activitate: operetă, operă, concert cameral (lied), concert vocal-simfonic, oratoriu, romantă românească (pe care a studiat-o cu ilustra Maria Tănase), cantoneta italiană, genul muzicii populare românesti, stilizate si genul muzică usoară, românească si străină (franceză si americană). În acest sens, are mii de afise, programe, cronici, fotografii din peste 1100 de spectacole de operă cântate si peste 1700 de concerte în România si în 61 de tări. Stiu că ati avut 262 de turnee prin lumea asta mare.
D.I.: Da, asa este. Am cântat în 61 de tări, în 97 metropole, printre care New York, în 331 de orase ale lumii, de la răsărit – Indonezia, până la apus – Peru, S.U.A., Canada (Vancouver), de la nord – Archangelsc, până în sudul lumii – la Mar del Plata (Argentina) si Rio de Janeiro (Brazilia), trecând si cântându-le si africanilor, la Dakar (Senegal). De mic copil am dorit sa văd lumea si Tatăl Ceresc mi-a împlinit dorinta.
R.E.L.: Dan iordachescu a făcut studii complementare de canto la Salzburg (Mozarteum 1956), Paris (1958-60) si Roma (1960).
D.I.: În cele aproximativ 1100 spectacole de operă pe care le-am sustinut pe tot globul am cântat 45 de roluri importante; peste 1500 de lieduri în cele aproape 1600 de recitaluri. Am cântat pe cele mai importante scene de operă între care Teatro alla Scala din Milano, Viena StaatsOper, Opera de Paris, operele din Seattle, Hamburg, Munchen, Berlin, Sankt-Petersburg, Los Angeles, San Francisco, New York, Dallas sau Bolsoi din Moscova, avandu-i ca parteneri pe Mario Del Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni, Renata Scotto, Virginia Zeani, Montserrat Caballé, Luciano Pavarotti, J. MacCracken, Franco Corelli, N. Rossi-Lemeni, Giuseppe Di Stefano si altii sub bagheta lui Riccardo Muti, Lorin Maazel, Georges Pretre, Zubin Mehta, M. Rostropovitci, Tullio Serafin, Sir Colin Davis etc.
R.E.L.:Din anul 1979 ati sustinut cursuri de masterat în Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Filipine, Grecia, Turcia (locuind 6 ani si jumătate la Istambul) si România. Ati fost Profesor universitar la Academia de Muzică din Bucuresti, iar din 1993 maestrul Dan Iordachescu este membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România. Despre Festivaluri ce ne spuneti?
D.I.: Am participat la 31 de Festivaluri europene, americane si sud-est asiatice. Am fost Presedinte de onoare al Festivalului Donizetti de la Zvolen - Bratislava 1993-1999, Presedinte al Concursului International Maria Callas - Salonic – martie 1978, am fost membru în juriile concursurilor internationale la Vichy, Franta - august 1979; Lansing University - aprilie-mai 1978; Michigan, Statele Unite - 1979; Ann Arbor University - iunie 1979; Cardiff, Anglia - iulie 1983; Salonic si Veria - din 1989 până în 2005 (de trei ori presedinte).
R.E.L.: Maestrul Dan Iordăchescu este singurul cântăret de operă si concert din lume care a câstigat trei mari premii internationale, toate jubiliare.
D.I.: Da, pe lângă Premiul jubiliar W.A. Mozart, evocând ilustra memorie a lui Mozart, la 200 de ani de la moartea sa din 1956, am primit Premiul Robert Schumann, la comemorarea a 100 de ani de la moartea sa, în 1956, la Berlin Zwickau si Premiul Musorgski, la Geneva, comemorând fastuos, 75 de ani de la disparitia marelui compozitor. Si au mai fost alte premii în competitii internationale si nationale de canto : Varsovia - Marele Premiu (1955), Toulouse - Premiul II (1958), Viena - Premiul "Haydn - Schubert" (1959), Bucuresti - Premiul I "George Enescu" (1961), Olanda - s'Hertogenbosch: Marele Premiu, Premiul I Bas Baritoni, Premiul Operei Olandeze, Premiul interpretării de lied (1963), Bruxelles - Queen Elizabeth - Premiul I - Bărbati (1966), Hanover - distinctia de "Maestru al Liedului" (1968) .
R.E.L.: Asadar, într-un interval de doar trei luni, ati câstigat trei mari premii ce nu au mai fost decernate niciunui alt artist.
D.I.: Asa este, (îmi spune maestrul si ochii i se umplu de lacrimi). Păcatul mare este că nu suntem apreciati cum ar trebui în timpul vietii. Cu totul altfel sunt tratati artistii de către alte popoare.
R.E.L.: Din păcate asa este. Doar atunci când nu se mai află printre noi, îsi amintesc cei de la radio si televiziune despre artistii neamului nostru. Să nu mai vorbim despre cei de la putere, care în ultima vreme pur si simplu i-au umilit pe cei mai multi dintre artistii nostri.
D.I.: O mare durere în suflet o am chiar acum când sunt pe cale să pierd casa în care locuiesc de zeci de ani. Să nu mai vorbim despre pensia “nesimtită”, cum o numesc alesii nostri, care mi-a fost redusă datorită legislatiei în vigoare. E vai si amar de artisti si de cultura noastră, care a ajuns pe mâna unora care habar nu au, sunt paraleli cu ea.
R.E.L.: Doamne, câta dreptate aveti! Îsi bat joc de noi, de limba noastră românească, de poetul nostru national, de marele nostru Eminescu, de istoria noastră, si de multe altele, care pe cei ce au în piept o inimă română cu sigurantă îi fac să sufere.
D.I.: Omul potrivit, la locul potrivit, asta la noi nu mai este valabilă. Totul este anapoda.
R.E.L:: Îmi amintiesc cu mare plăcere data de 24 noiembrie 2008, când ati împlinit 59 de ani de activitate lirică neîntreruptă natională si internatională., si a avut loc la Ateneul Român, concertul aniversar "90 de ani de la împlinirea României Mari". Eram în sală si sunt mândră că v-am văzut pe scena Ateneului unde ati fost invitat să concertati într-un micro-recital. La aparitia dumneavoastră pe scenă, s-a ridicat sala în picioare ca sa vă omagieze. Apoi în timpul programului, după a doua piesă "S-ar găti badea de nuntă", publicul s-a ridicat din nou în picioare, ovationând si cerând repetarea liedului.
D.I: Acest lucru nu mi s-a mai întâmplat în România. Mi s-a întâmplat doar în Statele Unite, la Sankt Petersburg în Rusia, la Roma în Italia, la Istambul în Turcia si în Mexico City.
R.E.L.: Anul aniversar 2009, în care Dan Iordăchescu a sărbătorit 60 de ani de la debutul său liric a fost încărcat de semnificatii, dar si de concerte, spectacole, emisiuni TV si Radio, fapt care a culminat cu concertul aniversar „Multa Sed Multum” (Multe dar Bune) contrazicând „Non Multa Sed Multum”.
D.I.: Da, în data de 2 iunie 2009 la Ateneul Român a avut loc sărbătorirea a 79 de ani de viată si 60 de ani de activitate lirică NEÎNTRERUPTĂ NATIONALĂ SI INTERNATIONALĂ. Concertul a fost organizat de Dl. Neculai Ontanu – primarul Sectorului 2, Bucuresti, un iubitor al muzicii, al artei si al culturii..
R.E.L: În aceste spectacole le-ati avut alături pe cele două fiice, talentatele soprane Cristina si Irina Iordăchescu.
D.I.: Mă mândresc cu fetele mele, cele două care se află aici cu mine la Bucuresti, dar si cu Raluca, tot artistă, care locuieste în Los Angeles si cu fiul meu care are 29 de ani si este în Orchestra Simfonică din Singapore.
R.E.L: Cu cei peste 60 de ani de carieră neîntreruptă ati devenit cel mai longeviv interpret în viată din lume.
D.I.:Asa este si l-am rugat pe ingerasul meu păzitor să mă mai lase pentru că mai am multe de făcut.
R.E.L. Ar fi multe de spus despre maestrul Dan Iordăchescu, dar vă mai pun o singură întrebare: Ce face maestrul Dan Iordachescu acum?
D.I.: Acum scriu o carte, care o să apară curând.
R.E.L.: Vă dorim multă sănătate maestre Dan Iordăchescu si multi ani cu împliniri!
D.I. La fel vă doresc si eu dumneavoastră si celor care citesc această publicatie.
|
Rodica Elena Lupu 1/2/2011 |
Contact: |
|
|
