Gânduri la început de an : A fi EMIGRANT
Aceste cuvinte, sper să rămână nu numai pe această coală care poate zbura, ci în inimile tuturor acelora care nu au gustat amarul pribegiei, în cugetele celor ce n-au cunoscut durerea si depărtarea, umilinta si teama de singurătate. Somnul unora poate fi deznădejdea altora.
Nu stiu ce misiune am, dar încerc să netezesc calea celor ce nu stiu încă să umble. Nu vreau să urnesc un munte din loc, dar ceea ce doresc să transmit, este ,,strigătul unui om,, ce-si caută EUL, cu toată forta si dimensiunea sufletului său. Sigur, mă puteti judeca, însă judecata dacă nu este făcută cu balanta pe masă, atârnă într-o directie gresită. Si dacă-ti scapă esenta, o pierzi pentru totdeauna. Nu-ti hotărăsti singur destinul, asta ar fi o dovadă de mare putere, iar omul nu o detine, se amăgeste doar.
O fortă supremă despre care nu stim nimic, alergăm dupa ea o viată-ntreagă dar fără rezultat, ne îndrumă cald si fără de zgomot pe ,,drumul ce trebuie parcurs cu demnitate si dragoste,,.
Emigrantul este ca un pelerin, stie cel mai bine când îl ating ploile si vântul. Îsi cunoaste RUGĂCIUNEA si CRUCEA ce si-o poartă în spate. Nu-l clintesti, e făcut să străbată mările si profunzimea cerului, îl poti urma fără ezitare, te poate conduce la portile deschise ale sperantei.
Te rog să ai curaj si să-i privesti ochii. Să nu te miri de lacrimile lui, pornesc din suflet, străbat atomii si apar ca o lumină strălucind peste timp. Nu se va plânge niciodată, mai bine preferă să moară. Lângă bucata lui de pâine, odihneste trupul, care este o prelungire a sufletului, obosit de atâta căutare si neîmpliniri. Să nu rostesti nici o vorbă în preajma lui, ascultă-i ,,tăcerea,, ce vine din umerii săi înclinati ca o superbă melodie a blândetei.
L-ai văzut mergând pe ape, urcând muntii, lăsându-si în piatră scris numele si-n aer iubirea.
Acesta este EMIGRANTUL, pentru cei care nu-l cunosc.
Mi-am lăsat ochii usor să plângă
cuprinsi de-o durere sfâsietoare,
nu mai simteam din valuri nici o undă
si îmi gemea pământul sub picioare.
Întins pe spate stateam plâns si rănit
prin mine alerga sângele de-argint.
Din astă lume-nchisă eu am fugit grăbit
precum corăbierul ce se elibera, vâslind.
Poate mă sting si lumânările vor arde
la căpătâiul meu purtat de vise
de am să scap am să mai scriu o carte
si am să o închin acestei călătorii promise.
Ghepardul nu suportă încătusarea,
pornită din instinctul lui primar.
Eu sunt ,,acela,, si îmi simt chemarea
departe, mult prea departe de ,,altar,,.
Când am plecat am luat cu mine Crucea
primită de la mama ca pe-un dar,
ca să mă apere când mi-o veni răscrucea
si să mă tină-n viată ca pe-un micut vlăstar.
M-am răstignit o clipă si ochii i-am deschis,
am luat în brate timpul si am pornit usor.
Când am plecat am zis că nu mă-ntorc învins
ci doar purtat în taină de-un mândru visător.
La judecată n-am să merg, mă judec Eu.
Am lăsat semn înrosit, deci mi-am plătit si vama,
mi-am dorit libertatea si-am obtinut-o greu
si n-am depins de nimeni, vă rog să tineti seama.
Da, am crescut departe si nu puteti simti
ce mare zvârcolire mi se ridică-n trup
căci fără de iubire dealurile-s pustii
iar noptile sunt reci si-ntunecime aduc.
Oricât ai vrea să iei minunea nasterii cu tine,
departe-s încă toate...si ape si câmpii,
si nu-ti rămâne decât s-aduni suspine,
să-ti lasi mâna să scrie mai multe poezii.
L-am luat pe Eminescu, doarme la mine-n piept
îmi caută în taină inima si modest se-nchină,
n-a adormit, veghează încă neamul si stă drept,
tinând argint pe frunte si-n palma lui,,lumină,,!.
Acest capitol , pe care l-am redat mestesugit în versuri, stă ca o dovadă vie a trecerii mele prin tumultul vietii. I-am găsit un loc în eternitate, l-am pus în fata voastră cuprins într-o carte. Nu astept laude sau comentarii. Acesta sunt, născut si eu ca oricare altul din dragoste si lut, însufletit de-un nevăzut maestru al nuantelor. Profund si tăcut, câteodată poate superficial si absent, plin de-un foc ce arde si modelează materia si însoteste permanant sufletul pe cărarea neumblată. Cu această ocazie, îmi permit să vă cunosc mai bine. Si nu se stie niciodată unde poate să ducă această comuniune. Am luat cu mine o bucată din tara asta, am crescut-o, am udat-o si am permis grădinii mele ascunse să fie vizitată de-acei ce sunt cuprinsi de roade si scântei. Mesajul meu e simplu si tot ce este simplu are ceva măret. Sunt un Emigrant Român, care-a pornit în pribegie căutându-se, testându-si limitele si marginile. Sau poate sunt doar un OM ce caută Infinitul.
|
Iulică Tenea 1/2/2011 |
Contact: |
|
|
