Colinde Românesti
Lăsati Crăciunul în case?
E cerul lapte dulce,
Văzduhul este râu.
Mir îsi ia pământul,
Pe tălpi si peste brâu.
Gura nu înfometează.
Pasul n-are îndărăt.
Se frământă pâinea serii,
Din tămâie si omăt.
Fiecare stea-i un înger.
Fiecare stea-i vestire.
Nastere fără de nuntă
Înfloreste peste fire.
Are smirnă coltul mesei.
Gândul - aur si trezvie,
Când e gângurit, în staul,
Cel-nainte de vecie.
Crăciun la Zoreni
Genunchiul e în abur de sărut...
Semnul crucii e albie de zi.
La orisice fereastră bate o minune,
Ca Nesfârsitul să-nceapă a-nflori.
Iar e răcoare-n vinul de pe mese.
Îi arde mamei fata într-o pâine.
Nu sunt trup. Sunt revărsarea stelei.
Pun nuci pe pieptul lumii, pe suspine.
Fântâna îmi asteaptă chipul.
Zăpezile s-astern, să vin la cină.
Cu mâna-deal, pe frunti de îngeri...
E casa cer... Cuvântu-i fără vină.
Seară de Crăciun la Zoreni
E seara-n care icoanele tresar...
Vor prinde rădăcina lumii-n ramă.
Colindători iau frigul de la porti,
Cerând nesomnul nostru...vamă.
Pe omătul mesei, sub obraji de pâine,
Se toarnă-n blide abur de iubire.
Mâini se-nmlădie-n brâu de mir.
Steaua poartă-n colturi preamărire.
Cel ce vrea să-i fim si zori si ziuă,
Agale-ntinde pe nămeti pruncie
Si ne împarte merele luminii,
Miez din Înainte de Vecie...
Adoarme Prunc în turtă dulce...
Cămasa-i albă se destramă în ninsori.
Se-nchide rana-n ape fără mâluri,
În rai de vorbe..., pân’ la cântători.
|
Valentin Marica 12/21/2010 |
Contact: |
|
|
