Darul de Mos Nicolae
"poate e al tau, si nici nu stii…"
De Mos Nicolae, a venit Dumnezeu
La mine, sa-mi faca un dar, si i-am spus:
- O carte mi-ai dat, si o carte, si eu,
De Mos, ca un mos fericit, ti-am adus…
Voia Dumnezeu sa mai mergem la pas,
Sa-i spun si sa-mi spuna ce ne incovoaie,
Atunci l-am rugat: Doamne, fii prea milos,
Mai vino-ntr-un loc, sa fii Mos Nicolae!
Am mers cu masina, fiind eu prea batran –
Platii la intrare catuia de seu –
Dar sufletu-si scoase Prea Bunul, din san,
Si-a spus: Pentru oamenii toti, platesc eu!
Ne-opream cand si cand sa privim cate-un chip –
- Uite-aici e-un profesor, spunea, de romana!
M-a-nvatat cum sa fac Raiul tot, din nisip!...
Ce frumoase femei au intrat in tarana!...
Generali, sau primari, tineret, sau batrani,
Intalneam – pana cand am ajuns la eroi –
Si-a aprins Dumnezeul catuia din maini,
Pentru cei ce traiesc pentru Raiul din noi –
M-a condus, conversand, catre casa, apoi –
Si-a plecat catre cer – i-am strigat: Multumesc!
Pentru ce? A-ntrebat – Pentru Raiul din noi,
Pentru care profesori de romana, platesc!
|
