GHIMPII si cateva lacrimi
Stiti prea bine si dumneavoastra ca ghimpii au prostul
obicei sa ce înfiga prin...curtile altora. Ei bine,în
ultima vreme,ghimpii rezervati mie si numai mie, în
ultima vreme m-au întepat mai abitir ca oricând. De
ce? Fiindca Al de sus mi-a dat puterea sa public si al
9-lea volum de versuri „DIANA” - un volum cu veruri
de dragoste în care m-am caznit sa încredinzez
cititorilor mei din Tara si din exil cele mai înalte
sentimente pe care le pot nutri în arta de a
iubi.Volumul meu a avut o presa buna acasa si pe
aici.Dar abia mi-a sosit coletul cu mult asteptatele
carti ca mi-au dat buzna în casa un Ghimpe si o
Gimpoasa.Ghimpele dârdâia în jurul meu si-si cauta
locul propice întepaturii.
Gimpele: -Ba...ti-ai ratat ocazia de a intra în
universalitate! Nu trebuia sa dedici volumul unei
singure femei...
Eu: Dar cui sa-l dedic domnule Ghimpe?
Ghimpele: -Tuturor femeilor din lume sa-l fi
dedicat,ca toate merita sa fie iubite!
Eu: -Stimate Ghimpe,dar mesajul poemelor mele este
general,universal,dupa cum ziceai. Si-n definitiv,îi
zic eu cam sarindu-mi tandara,eu nu pot iubi simultan
toate cosânzenele terriene.Sau,daca insisti,ca
Casanova al tânar si-o sa le iubesc pe rînd...
Ghimpa:-Si-n definitiv de ce sa i-l dedici ei?
Eu:-Dar cui sa-l dedic madam Ghimpe, ca biata
soacra-mea e moarta asa ca e tardiv...
Ghimpa:-Lumea vorbeste c-ar fi maritata. Cata-ti
alta!
Eu:-Madam Ghimpe,pe curba vietii exista si
exceptii.Ai auzit de Veronica Micle? Si dânsa a fost
casatorita .Faptul nu l-a împiedicat pe Eminescu s-o
iubeasca si s-o divinizeze.Si-n definitiv,madam
Ghimpe,matale stii ce este dragostea platonica? Eu am
ridicat o doamna terestra la dimensiunea unei
semi-zeitati.Este dreptul meu de poet!
Ghimpele si Ghimpa:-E-te-te ma,c-oi fi si tu ca
Eminescu ala...
Eu:- Dracul mai stie? Hai...valea,casa e-a mea si
usa e-a voastra.Ati întepat destul...
Ghimpele si Ghimpa au plecat victoriosi si nerusinati
ducand cu ei volumul de versuri cu autograf,ca de
obicei,neplatit,tot ca de obicei,iar eu ma gîndeam la
lansarea preconizata.
Tot la aceasta se gândeau si niste Ghimpi mai
ichizitoriali care au zmuls cu vehementa si
chiar competenta,am putea zice, afisele de pe peretii
de la intrarea în biserica.De ce? Pai poate ca în
numele crucii,sau mai ales pentru faptul ca celebra
pictura a unui mare anonim o înfatisa pe Diane de
Poitiers cu sânii cam nuzi si - vezi Doamne,e
rusine...
Dar iata ca momentul lansarii a venit.Sala ne era
arhiplina,cum exagereaza de obicei jurnalistii.M-a
binecuvântat octogenarul preot Petre Popescu si au
vorbit bine desapre mine scriitorul Alexandru
Cetateanu,care m-a divulgat public cum „ca-mi dau si
camasa de pe mine” exemplificând prin afirmatia ca
frumoasa camasa ce-o purta în ziua aceea
„este chiar de la poet” - apoi s-au încins la
discutii doamna Polizu,domnul Victor Rosca iar din
sala s-a auto-invitat la cuvânt spontanul
poet-epigramist Traian Gardus.Prietenul meu Lucian,un
emigrant mai proaspat,mi-a oferit un minunat buchet de
trandafiri.Hei...dar când ma-ndreptam spre masa cu
volumele pregatite sa ia calea cititorilor...o
neplacuta si noua surpriza: de nu stiu unde s-a
repezit în fruntea mea ,ca un meteorit,Ghimpele din
scrisele de mai sus:
-De ce n-ai oferit ma buchetul scriitoarei de lânga
tine?! Esti un necioplit!
De data aceast Ghimpele nu ma întepase în locul
obisnuit ci drept în frunte,în inima.
Eu:-Dar ce ma Nimenule,doamna aceea nu are
sot,cititori,admiratori? Fa bine si du-te imediat la
dracul!!!
Ghiplele si Ghimpoasa au tulit-o la brat,dar rusinati
fiindca ua fost si alti martori la tarasenie.
Apoi am daruit flori si autografe.Am primit
îmbratisari si cuvinte frumoase.Sincer spus,am ramas
cu o amintire placuta si va propun sa uitam toti
Ghimpii planetari.Cu lacrimile acumulate si nestiute
de nimeni am scris aceste rânduri.În chintesenta,a
fost frumos.Ca la noi,ca la români...
|
George Filip 8/5/2002 |
Contact: |
|
|
