Intalnire cu o legenda vie : Generalul de flotila aeriana Ion Dobran,
Intr-o scurta vacanta petrecuta in Romania , am avut sansa unei intalniri cu unul dintre ultimii supravietuitori ai Aviatiei Romane de vanatoare din cel de al Doilea Razboi Mondial. Este vorba de Generalul de flotila aeriana Ion Dobran, cel care a fost vizitat in luna ianuarie anul curent de fostul pilot de bombardament al aviatiei militare americane colonelul Barrie Davis, venit special pentru a-l cunoaste pe cel care il doborase in cursul unei actiuni de bombardament asupra campurilor noastre petrolifere, dar nu il omorase.
Intalnirea celor doi asi ai aviatiei militare a fost mediatizata pe toate canalele de televiziune si pe statiile de radio, presa scrisa acordand acestui eveniment o importanta deosebita. Fiul colonelului Davis care a sosit impreuna cu tatal sau, i-a declarat textual: “Va multumesc pentru ca nu l-ati omorat pe tata!”. Un regizor roman l-a contactat pe nonagenarul aviator roman pentru a-i propune transpunerea pe ecran a volumului memorialistic “Jurnalul locotenetului Dobran”, iar autoritatile locale din cartierul Pajura au hotarat ca Scoala nr.178 sa se numeasca in viitor “Scoala Ion Dobran”.
Distinsul general Dobran ne-a primit in apartamentul sau din strada Popa Nan pe mine si pe sotia mea. Bine dispus si volubil, ne-a aratat vitrina cu numeroasele ordine si medalii primite cu ocazia actiunilor intreprinse pe front, colectia de miniaturi ale catorva avioane si fotografiile camarazilor lui de arme. Ne-a impresionat in mod deosebit voluminosul dosar in care tinea toate articolele aparute in presa referitoare la eroii aerului, printre care si articolele scrise de mine pe aceiasi tema. Servindu-ne cu cafelute si cu o peltea de gutui facuta de el personal din fructele pomului care se profila pe fereastra, a depanat in continuare din amintirile lui, amintiri care constitue un adevarat roman de aventuri pline de eroism.
Venerabilul general de aviatie Ion Dobran este un reprezentant al elitei pilotilor de vanatoare care s-au distins prin fapte deosebite de vitejie in inclestarile aeriene ale celui de al Doilea Razboi Mondial. Alaturi de alti asi ai aviatiei militare, precum Constantin-Bazu Cantacuzino, Alexandru Serbanescu, Teodor Greceanu, Horia Agarici si multi altii, generalul Dobran face parte din galeria barbatilor ilustri ai neamului nostru care au scris pagini de legenda in Epopeea Aviatiei Romane. “Tenace, hotarat, cu sange rece si spirit de sacrificiu”, cum l-a caracterizat comandantul Corpului Aerian Roman generalul Emanoil Ionescu, el a participat la unele dintre cele mai riscante misiuni de lupta, pe care le-a inregistrat cu obiectivitatea unui reporter de razboi in caietul sau intitulat “Jurnalul locotenentului Dobran:”, document de o importanta covarsitoare pentru cercetatorii istorici care studiaza contextul conjunctural al participarii Romaniei la cea de a Doua Conflagratie Mondiala.
Ion Dobran a absolvit in primavara anului 1941Scoala de Ofiteri de Aviatie din Bucuresti si cea de piloti de vanatoare de la Ghimbav cu gradul de sublocotenet, fiind repartizat la Flotila 1 si incadrat in Grupul 9 Vanatoare Escadrila 48, Grup care a primit misiunea de a apara teritoriul tarii dupa primul bombardament aerian american. La data de 15 martie 1943 a plecat pe frontul de Est, iar dupa 23 august 1944 pana la terminarea razboiului a participat la luptele de pe frontul apusean.S-a distins in peste 340 misiuni la inamic, a purtat 74 de lupte aeriene obtinand 10 victorii in aer si una la sol, fiind doborat de 3 ori dar reusind sa se salveze. A fost citat de 2 ori prin Ordine de Zi ale Corpului 1 Aerian Roman pentru “spiritul de sacrificiu, curajul si deosebita pricepere dovedite in luptele aeriene” si a fost avansat de 2 ori la “exceptional” in gradul de capitan si apoi de maior. A fost propus prin Raport Special in luna noiembrie 1944 pentru cea mai inalta distinctie militara, Ordinul “Mihai Viteazul” si a primit urmatoarele Ordine si medalii: “Virtutea Aeronautica” clasa “Crucea de Aur” cu 2 barete si panglica de “Virtute Militara”, “Coroana Romaniei” cl. V-a, “Steaua Romaniei” cl. V-a, Ordinul “Virtutea Aeronautica” clasa ”Cavaler cu barete”, Ordinul “Virtutea Aeronautica” Clasa Ofiter, decoratia cehoslovaca “Leul Alb”, medalia “Victoria Sovietica” si medalia “Eliberarea de sub jugul fascist”. In ciuda acestor impresionante distinctii primite in urma victoriilor obtinute in actiunile de lupta pe cerul Patriei, sau dincolo de fruntariile aeriene ale tarii, pilotul de inalta scoala Ion Dobran este indepartat din cadrele active ale Armatei in luna aprilie 1952, deoarece facuse parte din Aviatia Regala, fiind obligat sa se recalifice ca strungar la Uzina “Timpuri Noi”. I se recunosc insa calitatile de pilot in anul 1964 si este reincadrat in Aviatia Utilitara, pensionandu-se in anul 1973 de la TAROM, unde indeplinise functii de conducere. Ca o tardiva recunoastere a meritelor acestui brav aviator, fostul presedinte Emil Constantinescu a semnat in ultimul an al mndatului sau deecretul de avansare a Comandorului Dobran la gradul de general, reparand astfel greseala impardonabila a regimului fesenist care scosese generali pe banda rulanta din consideratiuni politice.
Marea aventura a sublocotenentului Dobran incepe in ziua de 15 august 1943 cand iese in prima lui misiune de lupta, angajandu-se impreuna cu un alt aparat romanesc de vanatoare intr-o confruntare aeriana doi impotriva a 11 avioane sovietice. Aceasta lupta a constituit pentru tanarul sublocotenent botezul focului care avea sa-i jaloneze destinul de zburator ce a parcurs toate gradele pana la cel de general. In avionul sau de vanatoare care raspundea cu precizie tuturor comenzilor sale se simtea invulnerabil si ardea de nerabdare sa participe la cele mai difcile misiuni, avand o incredere netarmurita in steaua sa calauzitoare. Moartea primilor lui camarazi a constituit insa contactul cu partea mai putin romantica a aventurii in care se angajase cu tot elanul sau tineresc. La data de 27 august 1943 este incadrat in Escadrila printului Bazu Cantacuzino care avea la activ la acea data 23 de victorii asupra unor avioane inamice, iar peste cateva zile tanarul sublocotenent Dobran repurteaza prima sa victorie intr-o lupta aeriana contra a 13 avioane de vanatoare rusesti reusind sa doboare unul dintre ele. Capitanul Bazu Cantacuzino are mare incredere in capacitatile lui de pilot si ies impreuna in cateva misiuni de vanatoare impotriva avioanelor inamice care atacau si bombardau necontenit. Corespondenta primita de la cei de acasa ii mentine moralul la cote ridicate si intre doua atacuri gaseste timp sa le raspunda. Intr-o scrisoare adresata unei prietene el lasa sa se intrezareasca prin uniforma militara o inima romantica. “M-ai miscat din adancuri (scrie el) si viorile sufletului meu au inceput sa cante singure aruncand in raspantii valuri de armonii”. Erau efuziunile firesti ale tanarului sublocotenent care, in ciuda vietii deosebit de dure de pe front isi manifesta cu multa gingasie nevoia de dragoste si iubire.
In luna septembrie trupele germane incep o asa zisa “repliere” in urma spargerii frontului de catre rusi, atacurile inamnice intetindu-se si intr-o lupta aeriana coechipierul lui, adj. Florea Iordache este atins si se prabuseste la pamant unde avionul explodeaza. Aceasta tragica intamplare l-a indurerat profund si ca o razbunare a camaradului ucis loveste la randul sau un avion IAK rusesc care se prabuseste si explodeaza in contact cu solul.
La data de 5 octombrie 1943 avionul lui Dobran este lovit intr-o lupta aeriana si este nevoit sa aterizeze fortat in liniile armatei germane unde este ingrijit si coplesit cu atentii, politetea ofiterilor germani sufocandu-l pur si simplu, dupa cum marturiseste el. Intre doua iesiri in misiune gaseste timp si pentru cate o partida de poker, sau pentru a raspunde atentiilor unor tinere rusoaice care il viziteaza. Din pacate, in sufletul militarilor romani incepe a se cuibari indoiala cu privire la victoria finala, datorita unor serii continue de retrageri “strategice”.
Luna noiembrie este plina de evenimente pentru Ion Dobran. Este propus pentru “Virtutea Aeronautica” clasa Crucea de Aur si realizeaza a 99-a misiune de lupta. In luna martie 1944 este avansat la gradul de locotenent, iar in luna aprilie aviatia noastra de vanatoare este supusa unor eforturi deosebite, datorita deselor raiduri de bombardament ale aviatiei americane si engleze care urmareau distrugerea campurilor petrolifere de pe valea Prahovei si a industriei de razboi care alimenta armatele noastre din Rasarit. Desi americanii au pierdut in acest interval peste 300 de avioane de bombardament si de vanatoare iar englezii 48, pierderile noastre s-au cifrat la 75 piloti de vanatoare ucisi, ceace, raportat la efectivele armatei romane si la numarul aparatelor de zbor insemna o pierdere uriase.
O zi pe care generalul Dobran nu a uitat-o nici pana astazi, desi de atunci au trecut peste 60 de ani, a fost 6 iunie 1944 cand s-a dat o noua alarma, anuntandu-se o formatie de peste o suta de bombardiere americane insotite de 42 Mustanguri de vanatoare care zburau in directia Tecuci. A decolat avand coechipier pe adj.Panait care s-a pierdut insa pe parcurs si a ajuns deasupra orasului Galati care prezenta mari distrugeri in urma bombardamentului la care fusese supus de aviatia americana. Ramas singur in fata unei formatii de 4 Mustanguri care alcatuiau ariergarda grupului masiv de bombardiere “Liberator”, locotenentul Dobran se angajeaza in lupta contra lor desi este constient ca acest lucru echivaleaza cu o sinucidere. Un aparat ii apare in vizor si atunci apasa pe tragaciul celor 2 mitraliere cu percutor electric, lovind avionul american care incepe sa cada si sa scoata fum. Celelalte 3 aparate il ataca insa insistent si atunci incearca o degajare pentru a scapa de 2 dintre ele, dar al treilea reuseste sa-l loveasca perforandu-i instalatia de racire a motorului. Glicolul incepe sa se scurga si in acel moment realizeaza existenta pericolului aprinderii motorului si arderea ca o torta a avionului. Broboane mari de transpiratie ii apar pe frunte iar spatele ii devine lac de sudoare. Secundele ii par lungi cat o vesnicie si il cuprinde teama ca motorul va lua foc. Dupa o serie de manevre de acobatie deosebit de complicate si dificile, zburand in zig-zag-uri stranse pentru a scapa de rafalele Mustang-urilor care il urmareau cu inversunare, reuseste sa aterizeze fortat intr-un lan de cereale. Dupa 66 de ani, Generalul Dobran a fost vizitat de pilotul avionului pe care il doborase, col. Barrie Davis care a venit in persoana sa-i multumeasca pentru faptul ca nu l-a omorat in lupta aeriana.
Una dintre cele mai mari pierderi ale aviatiei noastre militare din acea perioada a fost moartea comandantului Grupului 9 cpt. Alexandru Serbanescu, asul pilotilor romani de vanatoare, care efectuase pana la data disparitiei sale 590 misiuni de lupta sustinand 235 angajamente aeriene in cursul carora doborase 47 de avioane inamice. Era cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, poseda “Virtutea Aeronautica” cu spade, precum si alte Ordine si medalii. Tragica intamplare s-a petrecut cu numai cateva zile inaintea semnarii Armistitiului de incetare a ostilitatilor, in ultima confruntare aeriana cu aviatia americana in cel de al Doilea Razboi Mondial. Generalul Dobran poarta in suflet si acum regretul ca nu l-a putut apara in acea lupta inegala cu o formatie compusa din peste 600 de aparate de zbor americane. Dupa ce avioanele noastre de vanatoare au intrat in dispozitiv, au primit ordin de a nu se angaja in lupta cu o formatie inamica atat de numeroasa. “Nu pot, pentru ca sunt angajat deja in lupta aeriana cu Mustang-uri”, a raspuns Serbanescu. Acestea au fost ultimele lui cuvinte deoarece contactul radio s-a intrerupt dupa aceea si nu a mai putut auzi mesajul disperat al lui Dobran care il urmarea ca un inger pazitor: “Virati, D-le Capitan!” A fost deajuns ca lt. Dobran sa-l piarda din vizor pret de cateva secunde cat l-a cautat cu privirea, pentru ca avionul lui Serbanescu sa intre intr-o rafala de trasoare lansate de un Mustang american si sa cada in linie dreapta lasand in urma o usoara urma de fum. “Sunt dezolat si am sufletul greu. A cazut o stea. A cazut din inaltimi un titan fulgerat. A fost deajuns strafulgerarea unei clipe pentru a se scrie un destin”, scrie Dobran in jurnalul sau la data de 18 August 1944.
Dupa participarea la dezrobirea Transilvaniei si la luptele din Vest, urmeaza la 31 iulie intoarcerea acasa din Cehoslovacia, intoarcere de care Dobran s-a bucurat mult mai putin ca la plecarea pe front, cunoscand schimbarile nefaste care se petrecusera in tara dupa capitulare. A urmat casatoria cu “Pusy” Orasanu la 5 decembrie 1946 avand ca nasi de cununie cuplul Nadia si Bazu Cantacuzino, apoi scoaterea lui din cadrele active ale armatei in anul 1952, demobilizarea si desfiintarea multor unitati militare, valurile masive de arestari si deportari, recalificarea ca strungar, apoi reintoarcerea in aviatia civila si pensionarea.
Pentru a intelege mai bine profilul moral al acestei legende vii a Aviatiei Romane, redau in incheiere un scurt pasaj din “Jurnalul locotenentului Dobran: “Memorialul Durerii este o palida imagine, poate nici a suta mia parte din grozaviile pe care rezistenta romana, intelectualii, muncitorii si taranii au trebuit sa le suporte dupa minutiosul plan KGB-ist de desfiintare a masei acesteia latine , ramasa o insula in marea slava. Am trait sa vad cum se prabuseste acet imperiu al crimei care a terorizat lumea, dar revolutia noastra furata ramane mica, mica de tot si lupta continua pana ce omul de tip nou, va fi remodelat”.
Pentru Observatorul/
George Georgescu - Ottawa
|
George Georgescu 9/19/2010 |
Contact: |
|
|
