Mă intorc acasă
Pentru fiul meu Călin care împlineste azi
23 de ani
Seara asta parcă n-are nume,
crengile înzăpezite plâng,
m-asteptati să vin din lume,
cu tot ce-am reusit să strâng.
Totul este alb, pare că-i ceată,
cărările le simt dar nu le văd,
copiii au doar pâine cu dulceată,
dar nu fac din asta un prăpăd.
Prin ramuri luna mă întreabă
dacă aud ale voastre soapte;
eu când am plecat în grabă,
voi dormeati, era încă noapte.
Cobor pe deal, imediat ajung,
pe stâlp arde un bec plăpând,
acum parcă tristetea o alung,
pridvorul casei îl văd curând.
In geam văd un chip de femeie;
ea m-asteaptă cu cina pe masă.
In fumul cosului e o scânteie.
Cel mic strigă: Vine tata acasă!
|
Constantin Rusu 8/16/2010 |
Contact: |
|
|
