Buchet de Flori
Din ierbi sãlbãticite si culori,
Am împletit cununi de apã vie,
Punând pe frunte si la cingãtori
Cuvintelor parfum de iasomie.
Bolovãnisul l-am greblat în gând,
C-o mângâiere dusã la ispitã,
Am pregãtit ogorul cultivând
Frânturi de dor din viata netrãitã.
Pe secetã, cu lacrimi le-am sãdit,
Sudoarea fruntii le-a udat pe toate,
Suav buchet de flori mereu cãlit,
Sã-nfrunte vremurile, de se poate…
NOAPTEA DIN NOI
Haite de lupi asupra-mi dau nãvalã,
Pãtrund în trup, sã-l mistuie de viu,
Îi vãd cum le sclipesc ochii de smoalã
Si le aud siesta, mai târziu.
Cu vestã antiglont si cu rãbdare
Mã înarmez. Nu pot sã îi opresc !
Ei sunt multi, Doamne, multi si rãi, se pare,
Eu, unul singur, cum sã-i biruiesc ?
Mã lupt din rãsputeri, cu mâna goalã,
Înversunati, atacã pe ascuns,
Dar, Doamne, lupta asta nu-i egalã,
Si trupul meu nu le e de ajuns !
Vor sufletul din mine sã mi-l ardã
Pe rugul ce cuvine-se doar lor.
Nu jertfa mea vor ei acum sã vadã,
Cât umilinta ultimului zbor.
Dã-mi, Doamne, din puterea Ta divinã,
Fãrâmitura ce mã va salva
De foamea haitei ! Nu sunt eu de vinã
Cã ei sunt lupi, iar eu sunt altceva…
|
