"Din basme coborând spre noi ", un volum de poezii de Beatrice Silvia Sorescu
Poezia, muzica si dansul – definind gingãsia, ca marcã a copilãriei adevãrate - si-au dat întâlnire, în cadrul unei manifestãri culturale complexe, la Scoala Ion D. Sîrbu din Craiova. Initiatori: prof. univ. dr. Nicolae Bãlasa si sotia sa, prof. Beatrice Silvia Sorescu, fondatori ai Salonului Literar Marin Sorescu din comuna Bulzesti, judetul Dolj, împreunã cu stafful Revistei europene de culturã si educatie Lamura. Vectorul principal al actiunii l-a constituit lansarea celui mai fraged prunc literar al poetei Beatrice Silvia Sorescu, fiica lui Nicolae St. Sorescu, fratele cel mare al mondialului Marin Sorescu, nominalizat pentru Premiul Nobel. Este vorba de volumul de versuri pentru copii Din basme coborând spre noi, publicat recent de Editura NewEast din Tg. Jiu.
Bucurându-se de prezenta redactorilor si cameramanilor de la patru posturi de televiziune, manifestarea a fost moderatã de prozatorul Nicolae Bãlasa, care a evidentiat, încã din start, semnificatia evenimentului, în contextul provocãrilor si riscurilor globalizãrii/mondializãrii, al degradãrii cumplite a învãtãmântului din România si, mai nou, al pandemiei cinice, criminale de desfiintare a celor mai valoroase scoli. Din Craiova, amintim doar douã dintre acestea: Scoala Obedeanu – a doua ca vechime din Tara Româneascã, dupã Sf. Sava din Bucuresti, unitatea de învãtãmânt din Bãnie având 235 de ani de activitate neîntreruptã, dintre care un secol a fost singura scoalã din Craiova! – si Scoala Ion D. Sîrbu, amfitrioana manifestãrii din preajma echinoctiului 2010, unitate model la nivel national, care poartã numele celui mai redutabil dramaturg si prozator, laureat al Academiei Române, care a trãit si a creat în Cetatea Bãniei din anul 1964 pânã la 17 septembrie 1989, când a trecut în eternitate.
Cuvântul de deschidere a fost rostit cu cãldurã de prof. Dumitru Budanã, directorul Scolii Ion D. Sîrbu, care – în ceea ce priveste universul liric al poetei Beatrice Silvia Sorescu, colega sa de institutie preuniversitarã - a citat substantial dintr-un studiu al prof. dr. Marian Barbu. În fata unei asistente avizate, au evoluat, în ordine: Beatrice Silvia Sorescu (poemul Bunicule, mai spune-mi o poveste); grupul de dansuri clasice (opt fetite si opt bãietei), pregãtit de prof. Viorica Toma, grup care, peste câteva zile, va reprezenta copiii români la Campionatul European de Dans din Polonia; tânãrul scriitor Liviu Andrei, realizator de emisiuni la Tele U Craiova; Beatrice Silvia Sorescu (Un pui de cãprioarã se rãtãcise, bietul); Alexia Roman, elevã în clasa a IV-a, o strengãritã cu un joc de scenã inspirat si o strungãreatã admirabilã, care a interpretat cântecul Lumea mi se pare cam mare pentru mine, cu un refren bine ritmat: Am capul în nori,/ De seara pânã-n zori…; grupul Rosu si alb – patru domnite, foarte dinamice: Diana Tiugan (încã de acum trei ani, campioanã mondialã la gimnasticã sportivã !), Iulia Mutuleanu, Cosmina Dumitrascu, Alexandra Streatã, care, pe muzicã popularã mixatã (Asearã ti-am luat basma…, Stii tu, mândro, stii tu, stii/ Când eram noi doi copii s.a.), au prezentat un superb exercitiu de dans sportiv.
În interventia sa, prof. univ. dr. George Sorescu a mãrturisit cã este profund impresionat de programul artistic prezentat de elevii Scolii Ion D. Sîrbu din Craiova. Despre autoarea cãrtii de versuri pentru copii, lansate în acest context, criticul si istoricul literar George Sorescu (un fin degustãtor al literaturilor latinã, elinã, italianã si românã) a reliefat cã provine dintr-o familie de literati, cu un bogat fond genetic. Tatãl poetei, Nicolae St. Sorescu, care stie pe de rost sute de versuri de Mihai Eminescu, a creat de o viatã în metricã popularã si are câteva volume publicate. Dacã ar fi avut sansa unor studii aprofundate - afirma Marin Sorescu despre fratele sãu cel mai vârstnic -, Nicolae ar fi fost cel mai valoros dintre noi toti.
George Sorescu a subliniat cã fiecare dintre soresti are stilul sãu. Beatrice Silvia este o poetã de o sensibilitate aparte, continuând linia Matildei Cugler Poni, Veronicãi Micle si Elenei Farago, pe care Nicolae Iorga o numea vestala Craiovei. Cultivând versul clasic, dar cu mijloace de transfigurare autentice, Beatrice Silvia Sorescu este o neoclasicizantã – a evidentiat universitarul George Sorescu.
Insistând asupra deschiderii europene a revistei Lamura, al cãrei editor coordonator este, Romulus Turbatu a precizat cã trei sunt personalitãtile care apar cu consecventã, în cvasitotalitatea editiilor: Mihai Eminescu, Constantin Brâncusi, Marin Sorescu.
Directorul fondator al seriei noi a Lamurei, Dan Lupescu a precizat cã manifestarea se înscrie într-o suitã declansatã, la 18 februarie, în Tg. Jiu, la Teatrul Elvira Godeanu – unde, în cadrul unui spectacol complex, s-a desfãsurat lansarea romanului Acvariul cu fâte, de Nicolae Bãlasa, continuatã apoi în satul natal al genialului Marin Sorescu: Bulzesti, unde, la 23 februarie a.c., în cadrul Zilelor Sorescu, editia a X-a, a fost inaugurat primul Salon Literar Privat din România, care poartã chiar numele inconfundabilului autor al ciclului liric La Lilieci, capodoperã cu virtuti de arheologie lingvisticã indiscutabile. Salonul este amenajat la etajul casei din Bulzesti a familiei scriitorilor Nicolae Bãlasa si Beatrice Silvia Sorescu-Bãlasa, pe cheltuiala exclusivã a acestora. Aici urmeazã a fi invitati elevi câstigãtori ai olimpiadelor scolare de literaturã, profesori si personalitãti de prim rang, în cadrul unor colocvii, tabere de creatii, seri de muzicã, poezie si picturã Marin Sorescu.
Adresându-se direct elevilor prezenti, Dan Lupescu le-a spus: Gratioasã ca o trestie gânditoare, poeta pe care voi, dragi copii, aveti norocul de a o urmãri în orele de clasã, ca profesoarã, scrie versuri de o mare sensibilitate. Delicate precum strãvechile si strãveziile portelanuri chinezesti, poemele pentru copii ale Doamnei Beatrice Silvia Sorescu se înscriu într-o viguroasã traditie, care-i include, în Oltenia, pe Tudor Arghezi, piscul liricii universale din veacul trecut, dar si un exceptional autor de poeme pentru cei mici, pe Elena Farago, care a trãit si activat în Craiova 33 de ani, pânã la Daniela Crãsnaru, nãscutã în Bãnie în 1950, unde a urmat cursurile primare, gimnaziale, liceale, absolvind cu brio, în 1973, Facultatea de Filologie.
Elena Farago a fost apreciatã drept cea mai valoroasã poetã din România primei jumãtãti a secolului al XX-lea. A primit, în douã rânduri, Premiul Academiei Române, Premiul National pentru Literaturã, în 1938 (pe care, în 1923, la inaugurare, îl primiserã Octavian Goga si Mihail Sadoveanu), dupã ce în 1924, la Paris, fusese încununatã cu Premiul Literar Femina, la recomandarea Elenei Vãcãrescu.
Dupã înscrierea într-un atât de generos context, Dan Lupescu a afirmat cã proaspãtul volum al poetei Beatrice Silvia Sorescu, Din basme coborând spre noi, ne reaminteste, prin modul de formulare a titlului, de cartea Din traista lui Mos Crãciun, pentru care Elena Farago a fost premiatã de Academia Românã.
Temperament solar, bonom si altruist, Beatrice Silvia Sorescu este o poetã a bucuriilor inocente, simple, cu semnificatii si reverberatii adânci. Vãzutã prin ochii Beatricei – ale cãror taine l-au înfiorat o viatã pe Dante Alighieri -, lumea copilãriei este, în poezia Silviei Sorescu, una de basm ori, mai bine zis, una ale cãrei ecouri, învolte ca o coadã/coroanã de pãun fantastic, coboarã din tãrâmurile magice ale basmului. Riscuri si provocãri asumate: exuberanta juvenilã, visãtoria adolescentinã, uneori chiar verbiajul nonsalant, nelinistea în vesminte de voiosie roz-violet si agitatie candidã, contagioasã. Dar marea sensibilitate, delicatetea eclatantã si fiorul ludic sunt definitorii pentru versurile grupate în recentul volum.
Pe Beatrice Silvia Sorescu o viziteazã si o învãluie într-o horbotã de raze ocrotitoare, în clipele sale cele mai inspirate, aripa îngerului liric, al cãrui ochi, vesnic treaz, vegheazã ca echilibrul si armonia sã fie într-o bunã cumpãnire.
|
Dan Lupescu 3/21/2010 |
Contact: |
|
|
