O liturghie pentru Domnul Mihai Eminescu
Bade Mihai, cu duhul iti voi scrie
O sincera si proasta liturghie –
N-ajunge-n cer, din el nu stie-o boaba,
Si-n tainele ceresti, e-atat de slaba –
Dar cat nu are doctorate-n strana,
Tot iti aduce-n templu – o bomboana -
Tu, cel ce n-ai avut in viata ta, chilie
In proprietate, numai cu chirie -
Ce-ai tremurat in frig, si flamanzit,
De n-ai nimic sa ceri in infinit
Fii pe pamant, la noi, bine venit!
Cu multe greutati, la noi in strana,
Iti voi gasi, Poete, o bomboana –
Dar fii atent, poetule-ntre sfinti,
Sa nu o spargi, prea lacom, intre dinti –
Sa sugi din ea, ca pruncul, in pustie,
Poetule, o-ntreaga vesnicie!
Si sa nu crezi ca nu am vrut mai mult,
Sa rup sa-Ti dau din veacul nostru cult –
Dar ce valoare-n Lume, Geniul meu,
Ai Tu, si rastignitul Dumnezeu?
Ca amandoi, pe-o cruce frati, de rana,
O piatra impartiti, si o bomboana!
Si astfel, suferinta voastra vie,
Ne este si Balsam, si Liturghie!
Si-asa, vegheati de voi, ajungem teferi,
Popor de rastigniti, printre Luceferi!
|
