În urbea cu plopii ca varga
În urbea cu plopii ca varga Vom face iubito popas Ce bine-i la hanul «Dinu si Marga» Vesel hangiul, la el am rămas
Pe seară vom trece prin piată După naramze, ziare si-un ceai La fel cum ne ia soarta din viată Galopul nebunilor cai
Să nu te surprindă o urbe Cu aerul ei sobru, vetust Plimbarea pe străzile curbe, Muzeul cu patul lui Procust
Dughene deschise din zori Obloanele trase la sapte Trepădusi pomădati cu unsori, Jupânesele care vând lapte
Primarul va dansa
În această seară de mătase Oamenii ies mai devreme din case Primăreasa la hanul din centru Deschide petrecerea pentru Balul mascat care face furori Afisele sunt lipite din zori
Domnisoarele cu decolteu de ceară Si-au procurat bilete de-aseară Pereti zugrăviti, podele cu wax si lumină de la petromax
Se vor servi merdenele si bragă Invitatiile s-au oferit cu spagă Pe la colturi tinere neveste Spun că mai e o surpriză, o veste Din cele bombă de pus în ramă: Primarul va dansa în haine de damă!
Se desiră noaptea
Se desiră noaptea lung peste atol Vântul jucăus saltă ghemotoace Arlechini de aer au pornit să joace Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace Pe meridiane de la pol la pol Pleava vânturată face un ocol Ácelor ŕcele de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd Au cerut refugiu în visele lor Plâng melancolia fiecărui zbor Si cu gândul vesnic la un alt prăpăd; Zorit metronomul bate uniform Si furtuna vine. Însă ei tot dorm
Nu poti să urci fără să cazi
Nu poti să urci fără să cazi De nu te-nalti, nu poti să faci un pas Secretul lumii stă într-un compas si semnul plus. Că pe urmă scazi
Minusul te duce la esec Chibitii dau povete false Si fiecare carnaval se Închide c-un salamalec
Asa e viata autodidactă Dacă nu cauti, nu găsesti nimic Orice lucru are un tipic Ca o scadentă riguros exactă
Călătoria
călătoresc cu un camion hodorogit si am cel mai incomod loc
nu stiu încotro merge, nici soferul nu m-a întrebat unde vreau să ajung
lumea urcă si coboară din mers nu văd pe unde trecem, de fapt nu văd nimic
călătorii se ceartă si se încaieră pentru cele mai bune locuri pe al meu nu-l doreste nimeni
într-o seară soferul s- răstit la mine: - coboară că am ajuns la cap!
am deschis ochii mari, eram în acelasi loc
Păsări călătoare
Luncă despletindu-se molcum Arii verzi si lung aliniate Huruit de care dinspre sate După care linistea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece copac Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipoceste apa de subtire Ocolind cu teamă o pădure Peste care cade o secure Si retează nevăzute fire
Păsări călătoare vin si trec Orizonturile care mint Tărmurile unui vechi Corinth Si darul otrăvit al unui grec
Suflă vântul
Soarele iubit ne dă cu tifla Ascuns voit sub o perdea de nori Bicisnicii de vină purtători Ne pândesc de când e lumea, chifla
Suflă vântul întrebări tăioase Iarba a-mbrăcat cămăsi de frig Ciulinii tin congres în pipirig Remuscări târzii până la oase
Stresinile dau subit în plâns Lumea zorită cade sub umbrele Sirete sindicatele de iele Cotrobăiesc arhivele de spânz
Ziarul de la ora cinci lui Dan Costinas www.globe-trotter.ro/ziaruldela5
Vremurile sunt asa cum sunt Coborând în stradă omul intră-n clinci Dar veniti la noi, tânăr sau cărunt: Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Salvarea e încă departe Fărâma de viată spânzură-ntr-un vinci Vă deschidem usa, v-asteptăm în prag: Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Măscăricii-au coborât în stradă Cu flasnete, goarne si tilinci După ei dau buzna fripturisti grămadă Noi suntem ziarul de la ora cinci!
S-a trezit românul dintr-un vis urât Lepădând itari, nojite, opinci Si nu-l mai prostesc ei, numaidecât Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Slobod internetul pentru fiecare Doar un simplu clik si iesiti din clinci Noi suntem o oază dulce de răcoare, Noi suntem ziarul de la ora cinci!
|
Ion Untaru 12/20/2009 |
Contact: |
|
|