Dileme : Nu de iarna ma cutremur
…ci de durata ei.
Am parafrazat intentionat pe “bardul de la Ipotesti” mai cu seama pentru ca ne gasim acum sufleteste si trupeste in prologul unei lungi si grele ierni (dupa proorocirile de aici a-i urmasilor lui Topor) si apoi, din tonele de hartie si cerneala investite in a ni-l prezenta pe Eminescu in generatia noastra, aflam ca marele poet s-a luptat feroce cu foamea, frigul si boala.
Stiu prera bine ca optimistii vor sustine ca nici o iarna nu a facut casa buna cu “vesnicia” si ca totul, totul trece, vom ofta, vom tremura, dar o sa ne treaca odata. Odata cu Baba Dochia si cojoacele ei, odata cu primii ghiocei si cu sosetutele albe ale fetitelor in preajma Sfintelor Pasti ne consolam ca primavera e dupa colt. Doar cand troienele si frigul isi fac nedorita prezenta inca in martie sau aprilie, ne incurajam singuri ca, hey, n-o sa tina mult. Putine ierni am trecut noi? Si iata-ne acum, gata sa infruntam inca odata pe de-alde Crivat, gheturile care acopara gropile asfalturilor uitate si igrasia unor pereti umezi in casele insalubre.
Doctorii spun ca te refaci mai repede de orice boala daca mintea ta e asezata pe pozitia plus, adica pozitiva. “Uita de amintirile si visurile vechi care te indeamna la oftaturi, dureri si ganduri negre.” Poate ca au dreptate doctorii moderni dar ei sunt si tineri si nu au gustat niciodata din marul amaraciunilor, nu au infruntat iernile noastre, ale acelora care au gustat “vesnicia” iernilor din ’53-’54.
Unde mai pui ca ziarele din Toronto au si inceput sa ne pregateasca poate prea timpuriu cu vesti despre gheata iernii care se apropie de asezarile Artic-ului si care inchide incet-incet rutele de aprovizionare iar locuitorii vor plati multa vreme alte preturi decat acelea administrate pe timpul verii.
Chiar daca incerc sa trec la cealalta fateta a ceea ce ne aduce iarna, trebuie sa fac o paranteza si sa-l citez pe Voltaire care a afirmat candva “Aha,Canada? A few acres of snow !” Sau unii mucaliti care se uita pe geam si spun: “Multumesc lui Dumnezeu ca a venit iarna si nu sunt fortat sa ies afara si sa strig ca imi pare bine !”. Ati vizitat vreodata Alberta in Aprilie? Ai impresia ca “vesnicia” si-a gasit culcus in Calgary si in Medicine Hat. Dar eskimosii nostri? Cine ar schimba casa cu “igloo-ul” lor? Sau articul Nunavut? Un fost locuitor in Montreal a afirmat nu de mult ca pe acolo iarna nu pleaca decat dupa 6 luni.
Dar noi locuim in GTA si ne-am obisnuit ca Toronto, Thornhill, desi nu duc lipsa de zapada, “puful alb” nu ne prea sperie. Am vecini care au inceput sa ceruiasca skiurile si au rezervat bilete inca din septembrie pentru sezonul sportiv de la Whistler unde voia buna se prelungeste pana dupa apusul iernii. Unele sporturi de iarna se prelungesc pana in iunie. Se joaca golf dar si hockey.
Nu trebuie sa sapam prea mult in amintirile vechi. La mijlocul lui Octombrie ne-a luat cu frigul, paltoanele si subele s-au dat jos din pod sau geamantane. Si desi nu trebuie sa cautam acum cartela de lemne, s-a si anuntat ca vom plati mai mult pentru incalzirea locuintelor si nu e curios ca odata cu venirea verii nimeni nu coboara costul incalzitului din chirie sau din chitanta serviciilor utilitare?
O alta versiune a iernii canadiene spune ca putem numara 4 sezoane: 1 aproape iarna, 2. iarna, 3. inca e iarna si 4. curatirea zapezii. Sau ca “snow-blowerul” are mai multi kilometri decat automobilul tau. Si o oda inchinata lui “Mos Crivat” suna cam asa: “Stim ca vii mareata iarna/ Dar un lucru vreau sa stiu/ De ce vii mult prea devreme/ Si pleci chiar asa tarziu?”
|
Harry Beer 12/14/2009 |
Contact: |
|
|
