Gânduri din ceatză
Dragostea de lumină îi înaltă pe brazi deasupra pădurii. Dragostea de adevăr îi înaltă pe oameni deasupra oamenilor. Dragostea luminează constiinta omului si îi umple de bine sufletul. Dragostea naste amintiri, înnobilează prezentul si nu se teme de viitor. Dragostea umple de frumusete sufletul omului si spulberă urâtenia din el. Dragostea dă impuls vietii si alungă tristetea din om.
*
Când răsare soarele,
tăranul îsi iubeste în taină
pogoanele.
Când soarele e la zenit,
Tăranul se opreste din cosit.
La asfintitul soarelui,
Ogorul pare sfintit.
*
De la o margine la alta a fiintei
Picură clipele atingând lumina.
Timpul înaintează ca un robot
Pe poala Eternitătii.
Linistea lui s-a oprit în sufletul meu.
Cât de mult mi-am dorit acest popas
În Eternitate!...
*
Umbra fuge de soare,
Nu soarele de umbră.
*
Am văzut oameni fugind de ape,
Dar n-am văzut ape fugind de oameni.
*
Am văzut umbre fără oameni,
Dar n-am văzut om fără umbră.
*
Am văzut copaci murind în picioare,
Dar n-am văzut oameni în picioare murind.
*
Unul caută pete în soare,
Altul nu stie ce caută.
În cântecul cocosului, tipă întunericul noptii.
*
Lumea e atractie si reactie.
Atractia lumii adânceste ideile. Reactia ei, le scoate la suprafată.
*
Îndoiala omului vine din fragilitatea lui de „trestie gânditoare”.
*
Bucuria unuia, tristetea altuia.
Tristetea altuia, bucuria unuia.
*
Pământul este grădina lui Dumnezeu.
Omul e chiriasul Pământului.
*
Natura e pictura lui Dumnezeu.
Omul o mâzgăleste.
*
Omul fuge de Rău, alergând după Bine.
Dacă-l prinde, se avântă, dacă nu, se înspăimântă.
*
Într-o pădure nu poate fi rege, decât un arbore bătrân si plin de viată.
În lume poate fi rege chiar si un copil, dacă e sănătos si învată.
*
Omul singuratec moare în singurătate, precum lebăda în cântecul ei.
*
Limba unui popor este viata lui.
Cine vrea să-l ucidă, îi interzice să o vorbească.
*
Orice dimineată e o nouă înviere. Să o sărbătorim.
Orice zi e o sperantă. Să o trăim.
Orice seară e o cădere. Să o iubim.
Orice noapte are întunecimea ei. Să o luminăm.
*
Se zice în popor, că “până la Dumnezeu, te omoară sfintii”. Aceasta este, fireste, o aluzie la cele ce se petrec în lume, atunci când cineva îsi caută dreptatea si până să ajungă la cel de sus, ca să-i facă dreptate, este respins de slujitori nelegiuti. Dacă ar trebui să luăm zicala în sensul propriu al întelesului ei, atunci ne-am putea pune întrebarea: Ce sfânt ar fi acela care ar omorî un om, văzându-l alergând către Dumnezeu, după ajutor? În acest caz, sfintii sunt considerati păcătosi periculosi. Anonimul autor al acestei zicale, trebuie să fi fost cineva care si-a pierdut credinta în cele sfinte si a găsit o alinare în propriul său gând.
*
Faima unui om e determinată fie de talentul său de a crea ceva bun pentru omenire, fie de viciul pe care îl are. Talentul de a crea pentru binele omenirii, îl au caracterele înalt cugetătoare. Viciul de a fura sau a distruge, îl au caracterele înjositoare. În acest din urmă caz, orice justificare e lipsită de sens.
*
Ignoranta deliberată e atributul unui caracter satanic. A sti si a te preface că nu sti, înseamnă a comite un fals. Singurul verb care poate fi luat în brate, este „nu stiu”. Hotii, criminalii si coruptii nu vor să-l scape din brate si îl folosesc la nevoie, sperând să fie achitati de pedeapsă.
* .
Întotdeauna mi-am dorit să fiu un om la locul meu, dar când am crezut că sunt la locul meu, m-am trezit în locul altuia.
*
Moartea aduce învierea si schimbarea. De când m-am născut, mor si înviez. Atunci când voi muri definitiv, as dori să înviez pentru totdeauna, în casa de sub trestii, unde m-am născut, si în lumina în care am fost botezat.
*
Unde nu exisă Dumnezeu, acolo există un monstru.
*
Prin trunchiul copacului, vântul nu pătrunde.
*
Vântul aduce valul la tărm, iar tărmul îl respinge cu nepăsare.
*
Un val nu vine niciodată singur.
*
Egalitatea dintre oameni în fata soarelui e absolută. Oamenii s-au născut egali în fata soarelui, dar inegali, unul fată de celălalt. Egalitatea oamenilor de pe pământ nu a fost, nu este si nu va fi absolută, decât atunci când toti oamenii vor avea aceeasi credintă si se vor închina unui singur Dumnezeu.
*
Tineretea e o primăvară a sângelui, cu simtiri calde si reci, cu năvalnice adieri de iubire si avalanse de idei si sperante.
*
Minciuna e ca o mască de clown.
Cine o foloseste, ajunge de râsul lumii.
*
Destinul provoacă, omul creează. Destinul seduce, omul se lasă sedus de destin, trăind cu iluzia că îl stăpâneste.
*
În fiecare creatie se reflectă o parte din destinul creatorului ei. Un destin nu poate fi cuprins într-o singură creatie. În fiecare destin există o sansă. Posibilitatea de a o întrezări, o au numai spiritele intuitive. În fiecare om există o sperantă. Speranta vine din dorinta omului de a atinge un scop în viată. Nu există viată fără scop, după cum nu există mamă fără copil.
*
Când se aude strigat de învătătorul său, elevul tresare. Când se aude strigat de elevul său, învătătorul se asteaptă la o întrebare. Cine se întreabă numai în gând, nu va primi niciodată răspunsul cuvenit. Căci în zadar te întrebi, dacă nu întrebi. Nestiutorul care întreabă, e un om întelept. Cel ce răspunde corect la întrebare, e un expert întelept.
*
Între constientul activ si subconstientul pasiv, se află în perspectivă, visele noastre. Viata vine din lumină, visul din întuneric. Nu este constient omul care visează cu ochii deschisi. Cine visează cu ochii deschisi e un somnambul si un letargic. A visa cu ochii deschisi înseamnă a muri trăind. Aceasta este o artă a reprezentării lumii prin fetele ei ascunse.
George Băjenaru / Wakefield
|
George Băjenaru 12/10/2009 |
Contact: |
|
|
