Bunelul Ovidiu Creangă si mândria de a fi român
L-am cunoscut în toamna anului 2007 în Toronto, Canada la sedinta a cenaclului literar de pe lânga revista „Observatorul” si care este condus si astăzi de redactorul revistei Dumitru Puiu Popescu, fiind invitat de către tanti Nelli, unchiul Dan Orăseanu si poetul Ion Segărceanu.
Am rămas încântat de atmosfera ce domnea - plină de voie bună si prietenie, de dragoste fată de valorile noastre nationale. Pentru moment uitasei că mă aflu pe ospete.
Mă vedeam acasă, în sânul familiei s-au la o serată literară, între colegii mei, profesorii scolii medii din Căzănesti, jud.Orhei.
Sedinta cenaclului era închinată sărbătorii de 1 decembrie
-Ziua Natională a României. A luat cuvântul si eroul meu. Cu atâta dragoste a vorbit despre mândria de a fi român, că nici nu găsesc cuvintele care să-mi descrie farmecul cu care l-am ascultat.
După sedintă s-a apropiat de mine ( fusesem prezentat de către D-l Dumitru Puiu Popescu ca profesor de istorie român basarabean si am citit din versurile mele noi) de parcă am fi fost cunoscuti de când lumea:
- Hm...Eu sunt tot basarabean, dragul meu, din comuna Vărzăresti, jud. Lăpusna.
A rostit aceste cuvinte cu asa intonatie si cu atâta pasiune încât pe dată am inteles ce a dorit să accentueze; că rădăcinile si dragostea lui fată de Basarabia sunt cele mai puternice din lume.
Asa mi-l imaginez ori de câte ori mi-amintesc de dânsul: fată deschisă, plină de un zămbet binevoitor, privire visătoare, un suflet mare, plin de sperante si de un optimism colosal.
Asa îl văd mereu: fie în rolul lui Mos Bodrângă, din cartea scrisa de el, cu povestirile despre copilăria si adolescenta petrecută pe plaiul natal din România Mică ori în rolul de epigramist.
Umorul îl însoteste pretutindeni, chiar si atunci când povesteste despre adevărul trist si dureros...în ultima sa carte „ Cu si fără securisti”.
A avut si are parte de o viată trăită din plin, cu toate bucuriile si tristetele ei cu care nu oricine s-ar putea mândri
De ce zic asa? Pentru, că a trăit în iuresul marilor schimbări, marilor evenimente a două secole: perioada interbelică, însotită de marile reforme din tară; raptul Basarabiei, din care a fugit de oamenii „cu ochi albastri” cu comunistii în cârcă, dar de care n-a scăpat până nu demult; vâltoarea războiului a celor mai mari tirani-dictatori din lume; perioada postbelica de „construire” a comunismului
mondial; revolutia din 1989 din România Mare si cea din 2009 din România Mică.
A trăit în două Lumi cu totul diferite: Lumea Răului (înlăntuirii) si Lumea Binelui (Lumea Libertătii) pe care o descrie cu multe amănunte.
Bunelul Ovidiu (asa m-a rugat să-i zic) este unul dintre putinii scriitori curajosi pentru care Adevărul este sfânt si nu-i este frică să-l descrie după cum si argumentează: - „...am să vorbesc despre celebrii „băieti cu ochi albastri”, pentru că am să pomenesc despre unele personagii „celebre” din trecuta epocă si am să folosesc numele lor adevărate.”
Credeti-mă, că nu fiecare din noi este capabil de a avea curajul să scrie, dar mai cu seamă să recunoască că s-a aflat pe lângă „Geniul Carpatilor si Savanta cu nume mondial” (sotii Ceausescu) si n-a dus-o rău si că „...de câte ori am încasat un picior în fund, de fiecare dată am avansat „un pas înainte”.
Cartea „Cu si fără securisti” este si o carte de istorie în care autorul descrie nu numai evenimentele locale, dar si universale. Aici găsim descrierea asezării geografice, vietii social-culturale si politice a tuturor tărilor vizitate de scriitor pe care nu le poti întâlni în unele manuale de istorie.
Este o carte plină de adevăr, scrisă din suflet pentru urmasi de acest Om al stiintei si culturii atât române cât si universale.
Multi ani înainte, bunele Ovidiu Creangă!
Iacob Cazacu-Istrati
Istoric, poet
RM(România Mică)
|
Iacob Cazacu-Istrati 12/6/2009 |
Contact: |
|
|
