Noaptea Sfântului Andrei- Legende si superstitii
„Iatã-l, iatã Satan vine/ Rãzbãtând prin verzi lumine,/ Pe-un fulger strãlucitor./ Umbre, stãfii despletite,/ Cucuveici, Iele zburlite,/ Si Rusaliile pocite/ Îl urmeazã ca un nor./ Voi cu suflete curate/ Cu credinti nestrãmutate,/ Oameni buni, femei, copii,/ Voi crestinelor popoare,/ Faceti cruci mântuitoare,/ Cãci e noaptea-ngrozitoare,/ Noaptea Sfântului Andrei”. Marele poet român Vasile Alecsandri descrie semnele evidente, care pun în miscare haosul, culminînd cu Noaptea strigoilor, o noapte de spaimã, cînd ordinea se deterioreazã, cînd spiritele mortilor ies din morminte si se iau la bãtaie la rãscruci de drumuri cu strigoii vii. Legenda spune cã acestia furã din gospodãriile oamenilor limbile de la melitã, coasele, furcile, pe care le folosesc în luptã, pînã la cîntatul cocosilor, cînd dimensiunea si spatiul pãmîntean se purificã, spiritele mortilor se întorc în mormînt, iar sufletele strigoilor se reîntorc în trupurile si în paturile pãrãsite fãrã sã stie. Dupã noaptea Sfîntului Andrei se pot depista strigoii vii, dupã rãnile de pe fatã, cãpãtate în timpul noptii.
Ziua Sfîntului Andrei, 30 noiembrie este ultima din calendarul toamnei si prima sãrbãtoare importantã din alaiul sãrbãtorilor de iarnã crestine. Apostolul Andrei, primul Evanghelist venit pe teritoriul geto-dacilor, în misiunea de crestinare a neamurilor, martirizat în anul 60, a fost rãstignit la Petras, lîngã Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X. A fost înscris de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în calendarul bisericesc, fiind proclamat „Ocrotitorul României”, în 1997. De numele sãu sînt legate o serie de traditii religioase, dar si obiceiuri si credinte laice, provenite de la sãrbãtorile tracilor, ale romanilor si dacilor, perpetuate de-a lungul vremii. Încã din cele mai vechi timpuri imaginatia românilor a nãscut legende superstitii, povesti cu strigoi, moroi, pricolici sau fiinte nepãmîntene malefice, obiceiuri care se respectã si azi în unele zone ale tãrii. „Sîntandrei“ sau personificarea lupului, a fost o divinitate geto-dacã peste care crestinii au suprapus pe Apostolul Andrei Cel Întîi chemat, care s-a bucurat de mare respect în fata divinitãtii precrestine, numele zeului uzurpat, pierzîndu-se în negura timpului.
Este bine de tinut seama cã, în ajunul Sfîntului Andrei nu trebuiesc fãcute în niciun chip urmãtoarele lucruri:
- Nu se pleacã la drum lung, nu se împrumutã nimic din casã sau din curte, nu se dã nici de pomanã, altfel în anul viitor vom avea parte de pagubã. Nu se mãturã, nu se dã gunoiul sau cenusa afarã din casã, nu se coase, nu se toarce, nu se împleteste lînã, nu trebuie sã ne pieptãnãm, nu se lucreazã în casã sau în curte. Fãcîndu-se semnul crucii, se unge cu usturoi poarta, ferestrele, usile si clantele, hornurile, scãrile, boii si vacile la coarne, clestele, mobila si toporul. La tarã se astupã hornul sobei, fereastra si pragul usilor, pentru a îndepãrta strigoii. Se consumã usturoi, se unge cu el pe frunte, pe piept, pe spate, pe la încheieturile trupului. Pentru ca spiritele rele sã nu se cuibãreascã în casã, toate oalele si cãnile trebuie întoarse cu gura în jos. Sînt cunoscute de asemenea, din diferite zone ale tãrii, practici de previziune meteorologicã pentru anul care va veni, utilizîndu-se 12 cepe, aferente fiecãrei luni ale anului, puse la loc sigur si lãsate pînã la Crãciun. Cepele care s-au stricat indicã lunile ploiase ale anului, iar cele care au încoltit profetesc luni favorabile rodului. Multe ritualuri se fac pentru atragerea iubirii: fetele pun sub pernã un fir de busuioc sfintit, iar în vis va apãrea iubitul. La miezul noptii, în camera întunecoasã, între douã oglinzi, cu douã lumînãri aprinse în mîini, complet dezbrãcate, priviti în oglinda din fatã pentru a vedea imaginea iubitului reflectatã în oglinda din spate. Tot în ajunul Sfîntului Andrei, cei ai casei pun grîu la încoltit. Dacã pînã în seara Anului Nou grîul va creste înalt si frumos, anul viitor va fi îmbelsugat. Se pregãtesc bucate cu mult usturoi, se pune un ram de mãr în apã, iar dacã înfloreste panã la Sfîntul Vasile, este semn cã anul urmãtor va fi un an rodnic. În plus, peste 150 000 de români poartã numele sfînt si sãrbãtoresc onomastica. Pe lîngã aceste pline de frumusete traditii, românii merg la bisericã sã cinsteascã pe Cel care a urmat si a însotit pe Mîntuitorul nostru Iisus, pe drumurile Tãrii Sfinte, Cel care a fost martor al faptelor minunate sãvîrsite de Domnul si, mai presus de toate, a vãzut patimile Domnului, a plîns moartea Lui si s-a întãrit în credintã prin bucuria Învierii Sale.
Maria Diana Popescu / Agero
|
Maria Diana Popescu 11/28/2009 |
Contact: |
|
|
