Cu artistul plastic George Dragomir Turia
Tenace, pretentios si inzestrat cu o curiozitate specifica artistilor, Turia modeleaza, picteaza, toarna bronz si experimenteaza tehnici de multiplicare si transfer de imagine. Si-a luat numele Turia de la satul in care s-a nascut, in judetul Olt. Este absolvent al sectiei de Ceramica (Sticla –Metal) din cadrul Universitatii de Arta din Bucuresti, clasa prof. Costel Badea. In 1995 primeste Premiul pentru ceramica al Assos Art Foundation si, in 1999, Bursa Costel Badea, instituita de Uniunea Artistilor Plastici din Romania in memoria emeritului profesor si ceramist.
Este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, al Visual Arts Ontario si Ontario Society of Artists. A organizat expozitii personale la Bucuresti, la Galeria Orizont, in 1999 si 2001.
In Toronto, a deschis expozitii personale, la Theodora Art Gallery, in 2003 si la Jacob Gallery, in 2008. Lucrarile sale de ceramica, pictura si sculptura pot fi vazute la www. turia.ca
O.M. Buna seara, George, si multumesc pentru ca ai acceptat invitatia Observatorului la un dialog despre tine si lucrarile tale. Este ceva ce nu am stiut despre tine : torni bronz. Unde expui aceste lucrari ?
G.D.T. Buna seara si multumesc ca ai facut posibil acest dialog. Am expus bronz in cadrul unei expozitii personale la Jacob Gallery, in Toronto, alaturi de ceramica si pictura. Acum am lucrari la The Edge, o galerie din Santa Fe.
O.M. Cum s-a intamplat apropierea ta de ceramica ?
G.D.T. Dupa primul an de facultate, in care am facut desen, culoare, compozitie, modelaj, am avut ocazia sa optez pentru ceramica. Am ales sa fiu inca cinci ani aproape de lut, de modelaj si de cativa dintre artistii care au facut faimoasa scoala romaneasca de arta.
O.M. Discutam mai devreme despre colegii tai. Aurelian Busuioc, colegul tau de la Bucuresti si colegul meu de grupa la Liceul de Arta din Craiova, locuieste acum la Satu Mare. Se intampla ceva foarte interesant si cu tine si cu el : amandoi faceti sculptura acum.
G.D.T. Da, am fost foarte buni prieteni. Vezi, nimeni nu mergea pe vremea aceea la sectia de ceramica pentru a face ceramica utilitara. Eram atrasi de “ceramica sculpturala” si asta pentru ca se crease la Bucuresti o scoala recunoscuta in toata Europa datorita unor ceramisti precum Costel Badea, Florian Lazar Alexie, sau Mircea Spataru. Experimentam mult, invatam tehnici noi, modelam lucrari mari pe care le ardeam in cuptoare speciale, eram liberi, mai liberi chiar decat cei de la sculptura.Profesorii nostri Badea si Alexie trimiteau lucrari la expozitii mari de ceramica la Faenza, Vallauris, Perugia, Dusseldorf ; Mircea Spataru la Bienala de la Venetia si asta a insemnat mult pentru noi, la vremea aceea ; ne incuraja sa lucram si sa ne asumam riscuri.
O.M. Ne-am cunoscut acum 6-7 ani.Cum simti ca a fost drumul artistului George Dragomir Turia aici, in Canada ?
G.D.T. Am venit cu gandul ca voi continua sa fac arta. Stiam ca va fi greu, ca voi gasi aici artisti foarte buni, veniti din toata lumea, diferiti ca stil, diferiti ca mod de a privi lumea si de-a se exprima. Concurenta este mare, dar folositoare. Sunt peste 120 de galerii de arta numai aici, in Toronto si mii de artisti. Cu perseverenta, am continuat sa lucrez, sa expun, sa vand, incercand sa-mi fac “o piata”. Am expus si expun in galerii din Montreal, Toronto, Vancouver, in Statele Unite, la Santa Fe si New York.
O.M. Uitandu-ma in atelierul tau, am vazut multe lucrari.Ai avut o perioada buna, in care te-ai simtit stapan pe materiale si pe ceea ce ai vrut sa spui folosindu-le. As vrea sa stiu ce se intampla cand pictorul, ceramistul, sculptorul George Turia nu lucreaza ?
G.D.T. Nu poti fi creativ zi de zi, la acelasi nivel. Vin intervale cand trebuie sa te opresti ca sa te reculegi si sa-ti reevaluezi directia. Am invatat cu greu valoarea acestor momente. Presiunea e mare, mai ales cand esti intr-o lume noua in care simti ca trebuie sa “produci”. Asteptarea asta, pentru mine, e frumoasa si sanatoasa. O umplu cu oamenii din jurul meu, simt ca traiesc in prezent – si e bine.
O.M. Se intampla adesea ca artistii sa aiba lucrari de care nu doresc sa se desparta. Vrei sa imi spui daca aici, in jurul nostru, sunt acum lucrari de care te-ai desparti foarte greu ?
G.D.T. Este adevarat, sunt lucrari despre care stii, din momentul in care le faci, ca nu le vei instraina usor. Am strans cateva, poate mai multe decat ar trebui. In februarie, voi deschide o expozitie la Muzeul de Arta din Slatina, cu aproximativ 20 – 30 astfel de lucrari, unele facute in tara inainte sa plec, altele aici, in Canada. Voi dona o parte din ele Muzeului de Arta Slatina, iar o alta parte va merge la prietenii vechi si dragi mie, care mi-au colectionat arta de-a lungul timpului. Ma despart mult mai usor de ele daca le daruiesc.
O.M. Au fost oameni care intilnindu-i, au schimbat cursul vietii tale intr-un fel sau altul ?
G.D.T. Da. Sunt multi oameni pe care i-am intalnit si care au insemnat foarte mult. In mod amuzant, dar si interesant in acelasi timp, traiectoria mea artistica a fost cumva marcata de litera “T”. Cand ma pregateam pentru facultate, pictorul Nicolae Truta m-a ajutat si m-a indrumat. La Bucuresti, Mihai Tomsaneanu m-a primit in atelierul lui, acolo unde am lucrat ani de zile ceramica sculpturala, piese mari. Am venit la Toronto, unde Teodora Pica, proprietara unei galerii de arta, m-a expus si m-a ajutat sa pornesc din nou.
O.M.….si te-ai nascut in satul Turia…
G.D.T. Da, si locul de nastere incepe tot cu “T”.
O.M. Pagina 11 din forma tiparita a Observatorului – de unde am transcris aceste randuri – era pagina in care Nicapetre isi publica, in ani de zile, Notele de Cariera. Ce a insemnat pentru tine intalnirea cu lucrarile lui Nicapetre ?
G.D.T.. Nu l-am intalnit personal, insa auzisem de el inainte de-a pleca din Romania. Vazandu-i sculptura, am inteles ca poti ramane artist oriunde te-ai duce pe pamant. Cei care-l cunosteau, stiau ca a lucrat enorm de mult, ca s-a zbatut de unul singur, facand ceea ce stia el mai bine. Cred ca a fost un exemplu de tenacitate si onestitate artistica.
O.M. Ce planuri de viitor ai, George ?
G.D.T. {mi doresc sanatate, in primul rand. Sa lucrez, sa fiu cat mai mult in atelier, sa fiu cat mai mult cu fetita mea. Are si ea lucrari aici, picteaza si deseneaza ore intregi langa mine. Asta mi se pare extraordinar. Cel mai important e sa te bucuri de ceea ce faci. Tu stii, un artist este manat de ceva sau de cineva, are o neliniste interioara si nu poate trai fara sa se manifeste. Arta e un mod de-a fi si trai. Mai mult decat orice, esti fericit sa-ti afli calea si sa ramai pe ea.
O.M..Este ceva ceea ce trebuia sa te intreb si nu am intrebat ?
G.D.T. Cred ca e bine sa ne oprim aici, sa lasam si lucrarile expuse in pagina sa vorbeasca.
O.M. Multumesc, George.
G.D.T. Multumesc si eu, Ortansa.
|
Ortansa Moraru 11/23/2009 |
Contact: |
|
|
