Ionel Nae Tarnoczi
În loc de epilog -
„Rock story - La Vest de Bega” de Ionel Nae Tarnoczi, editura „Almanahul Banatului”, 2000! Petru Umanschi sfârseste epilogul de pe ultima copertă: „Anii se duc, toţi îmbătrânim, doar Jim Morrison si John Lennon rămân tineri si totusi Nae mai speră că sfatul «Cântă, luptă si asteaptă!» - primit într-un oras austriac de la impresarul lui Joe Cocker - să fie adevărat măcar pe jumătate…”
„Este unul dintre primii basisti din Timisoara, dacă nu chiar primul basist electric, în adevăratul sens al cuvântului. A cântat la începuturi prin cluburi, ca până la urmă să se stabilească la o formulă mai stabilă, cu Dinu Popescu la voce (un vocalist super) la clubul „Ada Marinescu”. Cânta excepţional la bas, iar mai târziu s-a apucat de voie, de nevoie să cânte vocal, si asa s-a dovedit că are si o voce foarte bună. Cel mai mult îi plăcea stilul (lui) Joe Cocker, dar era înnebunit si după Al Jarreau. E unul dintre cei mai buni muzicieni ai orasului!” (Arpad Kajtar).
După un sezon prelungit prin restaurante si cluburi (cu instrumentisti si solisti renumiţi ai Banatului), Tarnoczi ajunge solist rock în premieră, în ’77, la KPK, proiect de scurtă durată ale cărui valuri le-am simţit în anii ’80, la colegii mei de generaţie din Timisoara. Cu Boiţa Perin si Nicolae Krakovsky la chitare, Dixie Krauser la bas si Gigi Naum la tobe, trupa prelua mult, dar si compunea. S-a spart repede ca orice minune care nu ţine mai mult de trei clipe, iar Nae a început tatonările cu PROGRESIV TM, ca basist. După alte peripeţii pe la mare si munte (cu GAMMA, la tobe cu Romeo Beianu, remember CONTINENTAL din vremea Cenaclului) ajunge solist la PROGRESIV TM, în 1981, plecând imediat în turneu.
Din cartea lui Nae Tarnoczi urmăresc în salturi epopeea PROGRESIV TM. În 1981 (perioada hard & heavy) când acesta ajungea în trupă, figurau Ladislau Herdina, liderul, la chitară solo, Dorin Nicolae Ghiocel zis „Ghighi” Iovin la chitară si voce, Richard Schornig la bas, Peter Kocsef la tobe si Stefan Pentek la orgă. Un sezon extraordinar în 1982, când la celebrul festival rock de la Costinesti câstigau premiile pentru cea mai bună formaţie pop, pentru ambii chitaristi solo, baterist, basist si nimic pentru Nae. Nu fu bai, iar ceva mai târziu, la Polivalenta din Bucuresti, în deschidere la SFINX, PROGRESIV-ul făcea o figură frumoasă, Tarnoczi fiind declarat de Octavian Ursulescu câstigător al Premiului de popularitate! Anul următor Nae pleca, iar ceilalţi membri se separau în bloc de lider, formând PROGRESIV ’83.
Scurtă vreme Nae s-a întors spre tabăra adversă, iar în ’84 a activat cu ALLA BREVE (cu Daniel Caran-bas, Stefan Inczedi-clape, Daniel Fischer-percuţie). După o colaborare cu STELELE, în vara lui 1985 ajunge - alături de Schornig - la PRO MUSICA, în postură de solist, alături de chitaristii Ilie Stepan si Grigore Bujor Hariga si Lică Dolga la tobe, cu care concertează din octombrie la Casa Tineretului.
În noiembrie, la studioul Tomis–Electrecord, PRO MUSICA înregistrează pentru primul disc, până la urmă redus la... jumătate: Apărut în 1986, a fost împărţit frăţeste cu ACCENT din Tulcea - „Formaţii Rock 9”, unul dintre cele mai bune discuri de muzică rock apărute vreodată în România. „Si dacă…”, „Logica timpului”, „Proteul P.(asăre)” si „Metamorfoze” (cu participarea unui cvartet de coarde de la Filarmonica „George Enescu”) sunt „adaptările” după piese PRO MUSICA (iniţial compuse pentru o operă rock, cenzurată până la interzicere), înregistrate în componenţa Stepan / Dolga / Hariga / Tarnoczi / Richard Schornig plus Tino Furtună colaborator la clape.
Pentru mine, ca si pentru atâţia melomani români, a rămas în istorie exact cu melodiile înregistrate cu PRO MUSICA pe jumătatea de disc (în Radio figurează cu încă o piesă datorată lui Ilie Stepan, precum si cu câte una cu fiecare „aripă” - PROGRESIV TM respectiv ’83).
Apoi s-a întâlnit cu Gina Cotae (ulterior soţie) cu care a luat la drumuri Occidentul. Prin ’87 tot Tarnoczi identifica un nou PROGRESIV TM, cu Peter Kocsef, Vlady Cnejevici si Adi Popovici la clape, Nic Krakovski la chitară si Tibi Oros vocal, în toamnă el urmând să cânte scurtă vreme cu CARGO. În ’89, a colaborat chiar cu COMPACT, pe litoral.
După Revoluţie a cântat în străinătate, pe unde s-a putut, s-a îmbolnăvit, a revenit la Timisoara, cântând până în urmă cu un an, ocazional. În 17 aprilie 2009, mai mulţi muzicieni timisoreni au organizat un concert umanitar: BEGA BLUES BAND, AMALA, VEST, Ilie Stepan si Horia Crisovan, Adi Bărar cu trupa ZOMM, actorul Doru Iosif (fost PRO MUSICA) si Sasa Stoianovici, ocazie cu care a fost reeditată si cartea sa. Nae se împrumutase pentru a-si cumpăra medicamente. Nu a putut cânta, dar astfel a putut fi ajutat. Doru Iosif, prieten apropiat, care îl văzuse ultima oară în octombrie, crede că Nae Tarnoczi a ales să îsi pună capăt zilelor din cauza suferinţei, fiind grav bolnav, dar nu numai. „Pe el l-a dărâmat mult si faptul că nu a mai putut să cânte. Muzica era viaţa lui.”
A cântat, a luptat, dar n-a mai putut să astepte... Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească în pace!
"TIMPUL CHITARELOR ELECTRICE - Jurnal de călătorie în Arhiva TVR", ediţia a II-a (în curs de apariţie)
Doru IONESCU
noiembrie 2009
Bucuresti
|
Doru Ionescu 11/13/2009 |
Contact: |
|
|
