In memoriam Ion și Doina Aldea-Teodorovici
În aceste zile se împlinesc saptesprezece ani din clipa în care națiunea română i-a pierdut, într-un accident rutier tragic si încă, în mare parte neelucidat, pe cei mai străluciti dintre cântăreții ei, Ion si Doina Aldea Teodorovici.
Piesele lor s-au transformat rapid în imnuri, asociate pe ambele maluri ale Prutului cu redesteptarea natională si emanciparea de sub comunismul instaurat după al doilea război mondial. Ele i-au însotit pe românii basarabeni pe parcursul luptei pentru redobândirea simbolurilor noastre nationale, în primul rând revenirea la alfabetul latin, la denumirea corectă a limbii noastre române, la valorile culturale comune cu tot spatiul etnic românesc, adoptarea tricolorului ca drapel oficial, al imnului Desteaptă-te române si a stemei.
Mai mult decât atât, versurile cântate de sotii Aldea-Teodorovici au reprezentat pentru noi o expresie a doleantelor noastre cele mai sfinte, a năzuintelor izvorâte din durerea unei natiuni divizate, ocupate si oprimate timp de decenii. Cele două voci de exceptie au regenerat în milioane de minti un sentiment pe care zbirii de la răsărit l-au dorit mort pentru vecie, cel al mândriei de a fi român, al apartenentei la latinitate si europenitate, al luptei pentru ceea ce a fost si este al nostru de drept: unitatea natională într-o Europă democratică si prosperă. În anii 1989, 1990 si 1991, moldovenii din stânga Prutului au chemat, prin vocile celor doi, scrisul cel venit din stele, alfabetul latin, să vină la el în tară si la fratii lui, pe valea dulce-amară, s-au rugat Domnului, cel care cu blândete măreată i-a iertat până si pe cei care au distrus icoanele, bisericile si l-au deportat în Siberii de gheată, au dorit să trăiască asa cum inimii îi place, fără plebiscite dictate de imperii, în legea lor cea mostenită de la înaintasi. Pentru ei, azima poporului nu putea fi alta decât suveranitatea natională, iesirea din sfera de influentă a imperiului de tristă faimă al comisarilor norodnici, ei se bucurau de prieteni si de frati din tot sufletul, chiar dacă visul cel mare încă nu se împlinise (si nici astăzi nu s-a împlinit).
Posteritatea va păstra numele lui Ion si al Doinei Aldea-Teodorovici ca luptători, prin muzica lor, pentru realizarea a ceea ce s-a numit visul de aur al românilor integritatea natională. În mentalul colectiv al românilor basarabeni si a celor din Țară, ei vor rămâne întotdeauna cei doi cantautori care au imprimat oamenilor sperantă, iubire de aproape si ne-uitare.
Muzica lor va dăinui mereu, iar prin ea, ei nu vor pleca nicicând.
Nota :
Joi, 29 noiembrie, la ora 19.00, Liga Studentilor Basarabeni din Bucuresti (LSBB), Asociatia Studentilor si Elevilor Basarabeni (ASEB) si grupul de actiune Noii Golani vor merge impreuna la Cosereni(judetul Ialomita), la locul accidentului in urma caruia au decedat Doina si Ion Aldea-Teodorovici in noaptea de 29-30 octombrie 1992. Cele trei asociatii de tineri, romani din dreapta si din stanga Prutului, vor cinsti memoria celor doi artisti, simboluri ale romanitatii din Basarabia.
Persoanele din cadrul presei ce vor dori sa participe sunt rugate sa confirme telefonic prezenta in autocar la numarul 0723 590742 pana cel tarziu joi, ora 14.00. Deplasarea se face din zona pietei Obor la ora 18.00 cu mai multe autocare.
Persoane de contact:
George Simion (Noii Golani) - telefon 0743355 150
Saramet Veaceslav (ASEB)- telefon 0749398677
Tudor Cojocari (LSBB)- telefon 0743778940
|
Dan Nicu 10/28/2009 |
Contact: |
|
|
