Dileme : Humorul e ... serios
Incearca sa-ti amintesti o adunare de prieteni, o agapa, la o bere sau la masina de apa rece in pauza de pranz la care cineva din cei prezenti sa nu-ti fi pus cunoscuta intrebare:”Ai auzit ultimul banc?” Sau “Pe asta o cunosti?”
Ne plac teribil de mult bancurile, glumele mai proaste, mai bune, sau “cu perdea” si, in nota de civilizatie in care ne-am dezvoltat si traim, nu putem trai fara ele.
Da, romanul e nascut poet dar in masura in care stim si adeverim aceasta batraneasca zicala, tot in masura asta exista si se manifesta si maladia asta in a consterna pe interlocutori cu ultimul banc.
E ceva innascuit in noi si am trait cu ele in toate timpurile, cand in necazurile la cozi sau inghetati de frig, radeam de cate o anecdota. Si asta ne-a tinut treji, ne-a descretit fruntile si daca e adevarat ca in fiecare gluma se ascunde un element serios, toti intelegeam mesajul subtil ascuns in poanta. Fiul lasase un bilet:”Mama, plec in Cosmos. Ma reintorc saptamana viitoare.” La venire, gaseste un bilet. “Am plecat dupa branza. Nu stiu cand ma intorc.”
O alta dovada a talentului nostru comic? Atat cat memoria ma serveste, prin anul 1956, in timpul unui dans la Casa Ziaristilor pe Sarindar, mai toti dansam in melodia “Nu mai rupeti flori copii” dar unul present intona in rasul tuturor: ..”ca si ele este vii”…Farsa e si ea parte integranta a comediei. A facut mare valva povestirea maestrului coreograf al Teatrului de Estrada, Nicolae Sever, om serios dealtfel, singura sa “lipsa” fiind cursa dupa balerine. Intr-una din zile, cand a aflat ca Horia Serbanescu si Radu Zaharescu au plecat sa manance un cataif la Capsa, vestitul dansator s-a deghizat in chelner si le-a adus delicioasa prajitura impregnata cu… gaz.
Ne place sa radem si nu intotdeauna unii de altii ci impreuna cu totii.
Colportorii anecdotelor noastre nu se multumesc sa-ti sopteasca niciodata la ureche utima poanta. Nu, ei au nevoie de audienta si cat mai larga, cu atat mai salutara.
Lucrez actualmente, aici in Toronto, cu un grup de baieti, doi dintre ei, originari din Romania.
La fiecare 3 minute, ei au o gluma. Buna sau mai putin, ei asteapta ca toata lumea sa fie prezenta si unul dintre ei incepe: “Ati auzit de intalnirea din rai dintre Elvis si Michael Jackson? Hei guys, vorbeste un om! Liniste!” La sfarsit, ei rad mai cu pofta decat audienta.
Rasul e sanatos si cateodata contagios. Un ziar care apare bi-lunar in Suceava a publicat un studiu in care se explica procentul de 15-20% al cresterii longevitatii cand rasul devine parte al vietii cotidiene. Nici nu trebuie sa mergem prea departe.
Colegul nostru de la cenaclu revistei Observatorul , maestrul Ovidiu Creanga, un nonagenar cu mintea de adolescent, are un pogon de humor, glumele lui te uimesc, scurte, cu poanta, epigramele lui au samburele romanesc cu cantec, veselie si intelepciune.
Au loc in zilele noastre numeroase sedinte de lucru in Romania, adunari de productie sau de buget si nu, nu se mai citeste la inceput Articolul de fond din “Scanteia”. Deseori sedintele incep cu indemnul directorului sau sefului de atelier cam asa:”Cine stie o anecdota noua?”
Ziarul ”Catavencu” a deschis si un concurs de anecdote, bancuri scurte, si castigatorul este premiat la fiecare sfarsit de saptamana. Uneori, posturile romanesti de radio, emuland un obiceiu britanic, transmit si ele “Bancul saptamanii” si autorul devine in mod instantaneu, celebru.
Si ca sa inchei tirada despre talentul innascut al nostru de a povesti teme hilarioase si a face sa rada pe cine e gata sa asculte, vreau sa va asigur odata mai mult ca s-a stabilit de veacuri, prin inaintasii nostri -si cine-i poate insira pe toti e un geniu-un fapt adevarat: comedia e un gen serios.
Daca incerci sa spui o gluma, asigura-te mai intai ca esti “funny”. Si inca un lucru de tinut minte si care l-am mai pomenit odata pare-se:
Nu-ti facea griji si nici memoria nu e de vina. O anecdota pe care o uiti, de care nu-ti mai aduci aminte, da, ea isi merita in mod definitiv, soarta !
|
Harry Beer 10/15/2009 |
Contact: |
|
|
