Vară Indiană
Toamna a creat zilele mai scurte, Vântul mătură rămăsitele de frunze, Frigul se cuibăreste adânc sub piele Cu clântănit de dinti si fiori prin sira spinării.
Toamna zăvoreste soarele îndărătul norilor grei Si dă drumul păsărilor negre să domine cerul, Înlocuind ciripitul cântătorilor de dimineată Cu croncănituri aspre vestind urgia iernii.
Toamna mă simt schimbat ca o umbră dispersată în întuneric, Un bagaj insignificant de amintiri, Invechite obiceiuri, temeri si griji, Gata de reciclare.
Toamna a creat si Vara Indiană Cu copaci înrositi ce îmbujoreaza paloarea colinelor Curgând în curs linistit zile calme furate din Paradis Ca să usureze agonia păsirii în iarnă.
Metamorfoză
Albumul pozelor decolorate Chipuri în alb si negru Fete pălite pe cartonul scorojit Tot mai mult se sterg din memorie. Înstrăinată nostalgia vremilor trecute În straie de purpură murind incet.
Privirea alunecă peste cartonase Umbra degetelor deformate mângăie Fata zâmbitoare de copil cu privire optimistă Ce nu se regăseste în reflectia din oglindă Schimbată dureros de-a timpului capricioasă Metamorfozare.
Zâmbet înecat în duiosie O lacrimă prelinsă pe obrazul de cârpă creponată Uluirea întrebării nerostite Sucumbată’n clătinarea capului plesuv Reflectând filozofic asupra vietii Acum când diagnosticul indică grav Început de alzheimer.
Oracolul Zatul intarit în umbre grotesti ca’n teatrul chinezesc Munti, vai si carari de nea in filigram Dantelând arabescuri pe fundul străveziu al cestii de cafea. Aprind în jurul mesei ochi curiosi ca de copil Ce urmăresc buzele batranei citind din cească Oracolul meu.
Fără a astepta osânda din oracol Inima mea zboară pe aripi largi de albatros Peste seninul marilor oglinda Ce multiplică talerul soarelui din neant In chipuri de copii răzând. . Oh, tu inimă de hoinar Ce te avânti cu usurintă’n univers Si-mi îndulcesti noptile cu visuri ca’n bazme Si mă duci cu tine în zbor printre stele de poleiala, Uiti că-n vinele mele curg picaturi de plumb, Ca pasii mei taraiti pe asphalt abia fac ocolul coltului de strada Iar golul ce ma desparte de tine Doare precum pruncul smuls din bratele de mama.
De pe buzele batranei Fluide, vorbe tainice vor sa tălmăceasca un viitor enigmatic Scufundat în nebuloasa obscura a necunoscutului Incrustat in zatul de cafea.
David Kimel / Toronto
|
David Kimel 9/27/2009 |
Contact: |
|
|