Singurătatea (sonet)
Nu, nu mi-i rău de frig si nici de ploaie,
ci doar de umbra tristă ce mă-ncinge.
Dacă e ger crispat, sau dacă ninge,
nicicând nu-mi pare clipa mai greoaie
decât fiorul sadic ce-si prelinge
singurătatea surdă prin odaie.
Trăsneste, Doamne, cerul a puhoaie
pân-oi simti că linistea se stinge
în spartul furnicarelor de apă!
Soptind eternul unui stih aparte,
quasari de dor vibrai cândva sub pleoapă,
cu freamat metaforic pân' departe...
De-ai asfintit, singuratatea-i trapă
la ce-a rămas... si-azi esti doar semn de carte.
Dudi Tăimănescu Bălăită (Vancouver, Canada)
|
Dudi Tăimănescu Bălăită 9/24/2009 |
Contact: |
|
|
